20,245 matches
-
realizat că gustul se datorează mâinilor sale murdare. „Neglijența asta poate să mă otrăvească” s a gândit cu ușoară teamă. A doua zi s-a întors în laborator și a început să își guste rezultatele muncii, până a descoperit produsul dulce. Astfel a apărut zaharina. Cauciucul vulcanizat a fost descoperit de Charles Goodyear în timp ce încerca să creeze un tip de cauciuc rezistent la frig și la căldură. Într-o zi, Goodyear a vărsat din greșeală într-un cuptor un amestec de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
este pretutindeni, de preferință în locurile nebănuite, rugăciunea adresată lui Dumnezeu nu e pentru a primi răsplata raiului, ci „din dragoste pentru un Dumnezeu care s-ar putea să nu existe”. Eseurile teologice din Dăruind vei dobândi (1992) vorbesc despre „dulcea taină” a creștinismului sau, mai direct spus, despre ce înseamnă a fi în zilele noastre un bun creștin. De oriunde ar porni, teologul ajunge la această chestiune. Călugărit, el se duce smerit la superiorul mănăstirii și îl întreabă dacă în
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
sol”, O, 1966, 4; Simion Bărbulescu, „Steaua de mare”, O, 1966, 10; Voicu Bugariu, Un imn al vitejiei românești, AST, 1967, 7; Magdalena Popescu, „Strămoșii”, GL, 1967, 31; Aurel Martin, „Dincolo de linii”, „Viața militară”, 1968, 7; Ion Sever, Mult e dulce și frumoasă..., AST, 1969, 9; C. Costin, A sosit ora, CRC, 1969, 49; Hristu Cândroveanu, Literatură și maculatură, RL, 1969, 52; Mircea Iorgulescu, Regina de abanos, RL, 1970, 27; Emil Poenaru, „Vulturul”, AST, 1972, 5; Valeriu Cristea, „Vulturul”, RL, 1972
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
asupra actului de creație. Ț. a realizat și traduceri din Charles Baudelaire și Paul Valéry, unele selectate ulterior în antologii. SCRIERI: Premise literare, Timișoara, 1976; Anotimp interior, Timișoara, 1980. Antologii, ediții: Lirica timișoreană (1944-1969), pref. edit., Timișoara, 1970; O, mamă, dulce mamă..., pref. Ana Blandiana, Timișoara, 1973; Ion Popovici-Bănățeanul, În lume, pref. edit., Timișoara, 1973; Cassian R. Munteanu, Bătălia de la Mărășești, pref. edit., Timișoara, 1977; Virgil Birou, Oameni și locuri din Căraș, pref. edit., Timișoara, 1982. Repere bibliografice: G. Gheorghiță, Critică
ŢIRIOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
niște stihuri interdependente. „Landul”, „crinii somniei”, „cerul iadnic”, „timpul nimbat” ș.a. sunt combinații lexicale proprii autorului care, mereu cu o poză teatrală, ridică osanale, compune litanii, epitalamuri - versuri de adorație etc. Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede la T. o „confesiune târzielnică”, în dulcele stil clasic, mizând pe un eros mai mult eteric decât teluric. Culegerile ulterioare se adună în jurul acelorași obsesii, ceea ce induce, pe drept cuvânt, impresia redundanței. Autorul folosește aceleași câteva versuri în toate poemele, cu mici inversiuni și modificări, într-un
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
în blocuri ori în case „la curte”, mușterii ai micilor frizerii și ai cârciumilor de cartier (locante numite până mai ieri „Zorile noi”, „Înfrățirea” și devenite, după privatizare, „Memfis SRL”, „Texas”, dar cunoscute sub denominații neoficiale și persistente, precum „Buze dulci”, „La Drumețul” etc.), funcționari, muncitori, maiștri, meseriași, mărunți întreprinzători, ba chiar și manageri („manager Ștefan Ștefoi”). O demonstrație de virtuozitate se distinge în alternanța planurilor, dar și în stilul naratorului, deseori cel al povestașului mahalalei, care bârfește, relatează ori inventează
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
spre Trahanache și cu spatele la adunare) Domnule prezident, ați binevoit a-mi acorda cuvântul... Eu cred c-ar trebui... Cațavencu: (strigând) Nu trebuie, onorabile! Toți din grup: Nu, nu trebuie! Trahanache: (punând mânile, peste masă, pe umerii lui Farfuridi, și foarte dulce) Mă rog, dacă mă iubești, fă-mi hatârul... dorința adunării, stimabile... (îl întoarce de umeri binișor cu fața spre adunare.) Toți: Da! La chestiune! La chestiune! Farfuridi: (foarte obosit, soarbe și se resignează) Ajungem dar la chestiunea reviziunii Constituțiunii și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
violenți. Eu nu am avut parte de violențele care au fost În altă parte. De exemplu, și la Aiud și Gherla... Deși am fost și eu la Gherla, dar am fost după perioada grea... Știți, fiecare detenție are perioade mai dulci și perioade mai dure. Eu s-a nimerit să fiu Într-o perioadă mai puțin dură. Întâlniri cu torționari celebri ați avut? Da, da... A fost perioada respectivă de la Gherla. De la Pitești, pe o parte din noi i-a dus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spun un lucru, da’ dacă n-aș avea Încredere În tine, nu ți-aș spune. Anul viitor, pe timpul ăsta, cu asta mașină eu te duc la Țăndărei, că pleci acasă”. „Domn’ major, să știți că eu o primesc sau e dulce, sau e acră.” „Dacă n-o fi cum spun io, vin la tine să mă scuipi În gură și să-mi spui că-s mincinos.” Hopa! Asta o fost În ’63, văzut-am noi că ceva s-o Îmbunătățit... mâncare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în bucurești 53 Moralitatea acestui tineret lăsa foarte mult de dorit. De altfel vina venea și de la desăvârșita incapacitate și nepăsare morală a direcțiunii. Într-o zi îmi vine de-acasă o ladă cu de-ale mâncării, mai ales lucruri dulci. Elevii au simțit și i-au pus gând rău. Alături de sala de meditație unde ne preparam lecțiunile era odaia cuferelor. În această cameră erau așezate toate cuferele elevilor și tot această cameră era fumătorul școalei. După dejun ca și după
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spectacolelor în limba română de către publicul provenit din „înalta societate“ etc. 83. Versul corect: „Ești bellă, Serafita, bellissimă-ntre zeie“, face parte din poezia Serafita publicată de Heliade în 1872 în volumul Serafita și Odă românilor, poezie care începea astfel: „Ești dulce ca viața, și viața fără tine / Nu are nici valoare, nici rație d-a fi“. Albina di Rhona „fostă primă subretă a unui teatru englez“ venise în turneu în România de mai multe ori, începând din 1862 („Elle joue, mime
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
alt titlu - La lună și face parte din ciclul „The Spleen“; cităm integral primele versuri: „Este noapte și tăcere! Prin fereastra-mi solitară / Eu te văz, lună frumoasă. Voi să dorm, ș-a mea amară / Suferință și durere în vis dulce s-o transform. / Însă tu te uiți la mine și-n privirea gânditoare / Se concentră ale mele cugetări întristătoare. / Lună, lasă-mă să dorm!“ Ultimul vers - „Lună, lasă-mă să dorm!“ - se repetă ca un laitmotiv la sfârșitul fiecărei strofe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numai boală. Cu timpul, clientela a început să nu mai primească cu atâta favoare medicamentele lui Drasch, mai ales saburul nu mai plăcea. Atunci Drasch a întâlnit pe farmacistul B. Welles, căruia i-a cerut să-i prepare un purgativ dulce după cum cer clienții. Iar Welles i-a scris purgativul „citrat de magneziu“ cu sirop de lămâie. Când farmaciștii au văzut că d-rul Drasch a început să scrie citrat de magneziu, s-au minunat. Tot atâta surprindere au pricinuit și rețetele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
revărsat O lumină ca de jale P-ăst pământ răscumpărat Prin atâția mii martiri, Ai duioasei omeniri. Cari trec fără-ncetare. Cu al umbrei pas ușor, Ca o stea ce-abia răsare Și s-absoarbe într-un nor. Blând luceafăr, dulce soare, Ale cărui raze apun, Țara recunoscătoare Roagă geniul tău bun Să o faci-a merita Binecuvântarea Ta, Căci tu ești ce ne-ai chemat La concordia de frați, Tu ești domn-adevărat Între domni adevărați. Ia-ți dar zborul către
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru Cameră se apropiau. Încetul cu încetul rândurile opozițiunii se îngroașe. Manolache Costache Epureanu, un vechi conservator, trecuse în opoziție 4, și după el mai mulți conservatori făcură la fel. Președintele Camerei, Beizadea Mitică Ghica nu mai era în termeni dulci cu Lascăr Catargiu 5, generalul Florescu, deși ministru de Război, era nemulțumit și intriga. În cercurile aristocrației bucureștene se proiecta răsturnarea lui Lascăr Catargiu și înlocuirea lui cu un minister Dimitrie Ghica și cu general Florescu. Vasile Boerescu, ministrul de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bulgariei. Bucureștii încep să aibă o înfățișare nouă. Pe vremea aceea orașul acesta avea o înfățișare cu mult mai simplă, cu mult mai românească și cu mult mai cinstită. Era încă vechiul București despre care s-a scris: Dâmboviță, apă dulce Cine-o bea nu se mai duce!27 Viața ieftină, moravurile cu mult mai simple, era mai multă rușine, mai multă bunăcuviință și cu mult mai multă probitate în toate. Războiul umple Capitala de o numeroasă lume de ziariști străini
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de prudent și cum reacționează cînd o anumită chestiune ar putea să i supere pe șefi”, a adăugat el, încercînd să-mi anuleze „provocarea”. Bineînțeles, îmi dau seama că ar „deranja” și știu că M. e un „marinar de apă dulce”, dar cine, dacă nu gazeta, între primii, să abordeze astfel de subiecte? Ce rost mai au atunci teoriile din ședințe despre „grija față de om”, pe care ni le fac unii și alții, dacă închidem ochii în fața unor cazuri ca acela
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Scriitorilor din Iași. De ce? Pentru că M. nu se desparte de trecut rîzînd, ci acuzîndu-l. Ranchiuna sa e încă vie. Nu poate uita că a fost refuzat, cu anumite texte, de „Iașul literar”. Asta l-a obligat să iasă adesea în afara Dulcelui Tîrg. Și ori de cîte ori a reușit și-a creat argumente pentru noi atacuri asupra „cercului strîmt” local. În finalul unui articol scris la moartea lui Marcel Jouhandeau (91 de ani, 120 de cărți), „L’impudeur faite style”, Bertrand
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ieri, de alaltăieri. în general, prin felul de a vedea lucrurile, și mai ales ca stil, el e mai apropiat de noi decît ceilalți de la ziar. Nu cred că dorește „potcovirea” noastră, dar nici nu-i prea tihnește „viața dulce” pe care, după părerea sa, o ducem. Nutrește un soi de gelozie. Zvonul despre reducere l-a agitat doar la suprafață, ca o noutate ceva mai frapantă. Probabil că, intim, nu-i dezaprobă total pe „asupritorii” noștri. Simțind asta, am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
romancierul și criticul cu acest nume ce publică în paginile „Vieții Românești”. Scrie și el - mi-a mărturisit - dar „ca amator”. Alaltăieri, în timp ce așteptam să intrăm în cantină, i-am declarat că aș sta ore în șir în lumina lină, dulce, a unei asemenea zile de toamnă. „«Dumnezeu e soarele», obișnuia să zică tatăl meu”, și-a amintit el. „N-avea dreptate însă - a adăugat imediat - decît în parte: Dumnezeu e multiplu, iar soarele e numai o față a lui”. De la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mulți cărora Congresele le-au dat dreptate?”. Personal, n am văzut nici unul: deci încă o „naivitate”. Pentru mine, moral și intelectual, situația este realmente dramatică. În cazul în care G. cîștigă această luptă și rămîne în post, după o lună dulce cu întreaga redacție, vor urma luni lungi amare. Îmi va da să scriu „contra inimii” editoriale, ceea ce sigur n-aș accepta; mă va trimite pe teren, „muscă la arat”; mă va șicana pentru orice întîrziere a vreunui colaborator etc. Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Iată, de pildă, unul despre oțet: „Oțetul se vinde la populația din municipiul Bacău cu sticle de schimb pe baza tabelelor de arondare astfel: 1-3 persoane - 1 litru; 4-7 persoane - 2 l.; peste 8 persoane - 3 l. În funcție de resurse (ce dulce aducere din condei!), cantitatea poate crește”. Altul despre electricitate, formulat astfel încît să ai fie un sentiment de mîndrie, fie un sentiment de culpabilitate: „Cetățeni, / Consumînd rațional curentul electric, economisiți banii dvs., îndepliniți o îndatorire patriotică!” Altul cu „normele alimentare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
apreciază cu căldură și stimă. Mult succes, Mihai (P.S.) Irinel Îți mulțumește pentru rândurile scrise. Dl. Tempeanu mi-a scris, Întrebându-mă ce-i cu sănătatea ta. Minunat om! 2 (Iași), 30.12.1976 Dragă Eugen, Fiind de sărbători În „dulce târg al Ieșului”, nu pot să nu mă gândesc cu plăcere și la Suceava, la Folticeni și la tine. Îți doresc ție, d-nei și alor tăi: Sărbători fericite și Anul Nou 1977 cu bucurie. Mihai 368 Fiul institutorului I.C. Spiridon
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de mare răsunet În tinerețea ei, (soția avocatului Gogu Niculescu) din Fălticeni, cu locuința pe Strada Mare colț cu str. Vârnav, lângă „Adormire”, i-a dat o masă la care au fost invitați intelectualii târgului. Nora a cântat din „Fetița dulce”, piesa ei de glorie, Dan Protopopescu - un cântec popular (avea bună voce de bariton) și a fost o plăcută atmosferă, care a Înviorat-o. Voia să-și ia rămas bun de la scenă cu „Medeea” de Grillparzer, pe care am tradus
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
al activității umane. Lucrarea cuprinde un bogat volum de informații de istorie și biografie literară, (cred că este complet) și culturală. Structura compunerii și modalitatea expunerii, (cu digresiuni anecdotice semnificative) este de specia unei literaturi de calitate; Se simte atmosfera dulce, nostalgic spirituală, a locurilor acestora. Lucrarea poate genera, la fiecare pas și pentru fiecare personalitate inițiativa unor viitoare monografii literare. Stârnește la aceasta. Cartea impune prin Însăși noblețea acțiunii și aș zice că este entuziasmantă, tonifiantă, având roluri multiple: umple
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]