16,029 matches
-
în general cu destinație didactică: Literatura moldovenească pentru copii (1983), Metodica predării literaturii moldovenești (1985) pentru facultățile de filologie, Istoria criticii literare moldovenești (programe pentru școala superioară, 1984), Lectura expresivă ș.a. S. s-a manifestat ca un promotor dogmatic al ideologiei și politicii oficiale în domeniul culturii din perioada totalitarismului comunist, prin lucrări precum Cuvântul: angajare și răspundere partinică (1984), Omul nou: patriot și internaționalist (1986), Pagini de leniniană: permanență și continuitate (1988) ș.a. Pentru S. factorul social și „angajarea” militantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
și sugestiile oferite de comparatism pentru a proiecta originalitatea, puterea de iradiere și supremația culturii române în diverse epoci istorice, mergând până la susținerea ferventă, în anii ’80 ai secolului trecut, a protocronismului, a unor idei excesive, puternic marcate conjunctural, servind ideologia naționalist-comunistă. Convingerea că manifestările spiritualității românești revelează o înaltă conștiință de sine îi structurează volumele Studii și articole de literatură română veche (1967), România - pământ de civilizație și sinteză (1969), Istorie și cultură (1975), Permanența Patriei (1975), Independență și cultură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
legate de receptarea cărții, nu doar aspru primită de critica de întâmpinare din cauza neajunsurilor ei evidente, dar atrăgându-și și adversitatea unor medii foste staliniste, care se simțeau vizate în roman. Însă L. nu numai că nu va renunța la ideologia afișată, ci o va afirma și mai răspicat în scrierile ulterioare. În opinia sa, colectivizarea a fost un fenomen condus din umbră de inși dubioși. Când nu cultivă utopia vocației constructive prin gustul pentru macroepic, autorul surprinde tragismul vieții în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Maniera de construcție epică reflectă însă același calapod maniheist. În Umbra răsculatului (1996), bunăoară, este surprins momentul sistematizării satelor românești, locul ales și personajele fiind edificatoare pentru ideea unei iminente răsturnări a regimului. Atunci când nu mai simte nevoia să plaseze ideologia în scenarii epice, L. o prezintă direct. Cuvânt despre Transilvania (1982), carte repede retrasă de pe piață, este o colecție de eseuri tributare doctrinei naționalismului mistic, cu îngroșate note polemice antirevizioniste. Culegerea este structurată în patru părți: Rapsodie transilvană, pledoarie exaltată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
mentalități și Învățături care, punând În umbră forța emoțiilor și sentimentelor, se impun asemenea unei rețele aruncate pentru a captura complexitatea bogăției experienței umane. În alte cazuri - care formează cea mai mare parte -, tensiunea se stabilește și se articulează Între ideologii și răspunsuri emoționale, Învățături și puteri, care Își Împart, atunci când nu Își revendică, câmpul expresiilor simbolice, conform unei Împărțiri tripartite clasice: cosmologia, antropologia, teologia. În orice caz, problema fundamentală pe care o tradiție religioasă, ca factor dinamic și vital, se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demonstra practicarea canibalismului În preistorie este foarte dificilă și este imposibil să Îi dovedim finalitatea religioasă Înaintea celei alimentare. Astfel, scalpuri și trofee, bine atestate la sfârșitul paleoliticului superior În zona mediteraneană, nu denotă prin ele Însele nimic dincolo de sfera ideologiei sociale. Un alt exemplu de prudență este oferit de Înșirarea de „culte” pe care, din când În când, cercetători cu diferite formări au crezut că le pot descifra În datele preistoriei. Culte ale oaselor, ale craniilor, ale mandibulelor de urs
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
agricultorilor, a păstorilor nomazi și așa mai departe. Prin analogie, nu Întâmplător, aceiași cercetători au considerat că pot distinge o artă a vânătorilor, o artă a păstorilor nomazi etc. Unii, schematizând la maximum, În sens universalist, au identificat În final ideologia și stadiul cultural, vorbind pur și simplu despre „religia populațiilor de vânători-culegători” sau despre religia „neolitică”. În cazul celei din urmă, de exemplu, ideea de bază este că religia cultivatorilor neolitici apare foarte diferită de cea a vânătorilor, pentru că mentalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locuințe, de desenele cu animale compozite sau fantastice; și, la sfârșitul acestei epoci, de mandibule și cranii umane modelate, măști-trofeu, și de extracția caninilor În timpul vieții. La periferia acestei lumi, În Maroc apare un caz de perforare craniană. Este aceeași ideologie bogată a lumii animalo-umane, despre care vorbesc activitățile grafice. Se pare deci că ne este Îngăduit să presupunem că se atribuia o semnificație rituală și sacrală „spiritelor” animalelor. Dar pentru a rezuma caracterul acestei „religii”, trebuie să observăm că atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru reîntâlnirea cu anumiți strămoși; alte morminte, judecând după poziție, au avut parte de un serviciu funerar mai „democratic”. După 3 000 Î.Hr. (vezi subcapitolul 12), experiența construcțiilor megalitice se răspândește Într-o mare parte a Europei, În funcție de diferite ideologii religioase și politice. Chiar și În lumea megalitică, către 4 000 Î.Hr., se observă clar anumite fenomene sociale care, străbătând religii și culturi, cuprind Europa și Mediterana: folosirea băuturilor alcoolice, mai populare, precum și a substanțelor psihoactive tari (narcotice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Î.Hr.). Adepții originii „stepice” a indo-europenilor susțin că acești nomazi au invadat fizic restul Europei - În trei valuri, conform părerii lui Gimbutas, citată În subcapitolul 10 -, determinând dispariția religiilor neolitice sau apariția unor hibrizi rezultați din sincretismul cu noua ideologie a puterii și a cosmosului. Alți cercetători consideră că s-au Îmbinat doar ideile, religia, Înainte de toate, asemenea unei „evanghelii” ante litteram. Un astfel de fenomen a avut diferite reflectări arheologice, printre care apariția importantă a monumentelor gravate sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Alpi și În nordul Mării Tireniene. Urmând reconstrucția lui Gimbutas, s-a propus chiar ca statuile-menhir să fie considerate cele mai vechi semne ale religiei indo-europene (Anati, 1990). În realitate, se pare că aceste monumente au slujit ca suport unor ideologii diverse și doar În unele cazuri se poate observa o concepție tripartită. În plus, În Europa, această tradiție rituală a fuzionat cu fapte și simboluri moștenite din tradiția megalitică atlantică. Știm, desigur, că monumentele calcolitice sunt monoliți cultuali, asociați adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai noi, iese În evidență cea a Înmormântării colective În Încăperi mortuare, care pot fi spațiul construit (dolmenul, „casa mortului” făcută din lemn), peștera naturală sau mica grotă artificială, considerate Învelișuri echivalente. Sunt obișnuite și rituri ale focului și o ideologie socioreligioasă a armelor. Fenomene parțial noi și parțial religioase se constituie În „mișcarea” paneuropeană a vasului În formă de clopot (cca 2 500 Î.Hr.) și folosirea paharelor În miniatură, ambele fiind legate de rituri sociale care implicau băutul și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceștia nu-l Îngrijau cum se cuvenea, privându-l de ceea ce avea nevoie (ofrande funebre) pentru a duce o viață mai puțin tristă În lumea de „dincolo”. 6. CULTUL ȘI CELELALTE PRACTICI RELIGIOASETC "6. CULTUL ȘI CELELALTE PRACTICI RELIGIOASE" 1. Ideologia de bază a cultuluitc "1. Ideologia de bază a cultului" Orice sistem religios cuprinde o parte speculativă (crezul) și una practică (cultul). Cele două părți se completează și se legitimează, chiar mai mult, se alimentează reciproc. Baza ideologică a cultului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cuvenea, privându-l de ceea ce avea nevoie (ofrande funebre) pentru a duce o viață mai puțin tristă În lumea de „dincolo”. 6. CULTUL ȘI CELELALTE PRACTICI RELIGIOASETC "6. CULTUL ȘI CELELALTE PRACTICI RELIGIOASE" 1. Ideologia de bază a cultuluitc "1. Ideologia de bază a cultului" Orice sistem religios cuprinde o parte speculativă (crezul) și una practică (cultul). Cele două părți se completează și se legitimează, chiar mai mult, se alimentează reciproc. Baza ideologică a cultului În Mesopotamia, nu numai la sumerieni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
patrimoniu religios hitit, la formarea căruia au contribuit diferite realități culturale, ne permite să afirmăm că și În domeniul religios suveranii din Hattușaș au realizat, prin intermediul unui lung proces de elaborare, o sinteză de elemente diverse, care este tipică pentru ideologia și acțiunea lor politică. Situația etnică a Anatxe "Anat"oliei trebuie să se fi stabilizat deja la Începutul mileniului al II-lea Î.Hr., din moment ce onomastica din Kültepe dovedește prezența principalelor componente lingvistice (luviană, hurrită, hatică, hitită), pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
solară și zeul furtuniixe "zeul furtunii" să accepte pacea de la rege și cuvântul să devină una! (KUB XXIX 1 II 45 rândurile 48). Relația strânsă pe care o arată ritualurile arhaice Între suveranul hitit și divinitatea solară stă la baza ideologiei regale care a dus la formularea epitetului „Soarele (meu)” pentru a-l indica pe regele hatiților (Archi, 1979, p. 38). La fel ca În textul lui Anitta, În multe ritualuri arhaice legate de regalitate, divinitatea solară și zeul furtuniixe "zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
impresionant de animale sălbatice sau de faptul că nu a cinstit prescripțiile ritului, ofensând divinitatea patroană a lumii animale. O astfel de temă arhaică, atestată În multe alte mitologii trebuie să fi fost reelaborată În funcție de tematica viață/moarte și de ideologia curții regale. În orice caz, Într-o analogie deloc Întâmplătoare cu legenda lui Baalxe "Baal", și moartea lui Aqhat provoacă Încetarea fenomenelor din natură, iar tatăl său Danil va trebui să-i caute rămășițele, să-l Îngroape și să săvârșească
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
distincția dintre sfera civică și cea religioasă, Atenaxe "Atena" exercita, așadar, un control politic care era și garanția tradiției religioase depozitate În povestirile mitice. Dar În momentul În care orienta În sens civic acele povestiri și le făcea funcționale pentru ideologia democratică, cetatea Însăși contribuia la revizuirea critică a mitului. 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetățiitc "4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății" În timp ce atenienii de pe treptele amfiteatrului lui Dionysosxe "Dionysos" asistau periodic la concursurile de tragedii, În Atenaxe "Atena
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care implantează acolo Întregul panteon al patriei-mamă, nu fără să lase un spațiu larg tradițiilor religioase ale popoarelor supuse, ai căror legitimi moștenitori și protectori se prezintă adesea noii suverani. În acest sens, este deosebit de semnificativ cazul Lagizilor, care, acceptând ideologia regală faraonică, asumă prerogativele divine specifice tradiției egiptene și acceptă și instituții străine de lumea greacă, așa cum este căsătoria consangvină (Fraser, 1972). 2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASETC "2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT \: CONTINUITATE
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vieții religioase egiptene, caracterizată de o nenumărată mulțime de figuri divine și culte locale, perechea alcătuită de Isis și Osiris dobândise deja o Însemnătate pan-egipteană, dincolo de particularismul tipic al acelui scenariu. Tripla legătură a cultului isiac și osirian, cu ideologia faraonică, cu practicile funerare și cu escatologia și, În același timp, cu creșterea fertilității agricole, motivează rolul central căpătat de acest cult În interiorul religiei egiptene. Dacă la lumina acestei interpretatio elene Osiris se conturează ca echivalent al lui Dionysos, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tipului cosmopolit și, În același timp, dă satisfacție nevoii de garanții personale a individului, pentru viața lui prezentă, dar și pentru cea viitoare. În legăturăxe "Osiris" cu acest lucru, esențial este rolul pe care zeița Îl Îndeplinește deja conform anticei ideologii egiptene, În interiorul structurii mitico-rituale care o vede asociată cu soțul Osirisxe "Osiris", fiul Horusxe "Horus" și celelalte zeități ale ciclului osirian (Sethxe "Seth", Anubisxe "Anubis", Nephthys). În organica expunere a lui Plutarh (Despre Isis și Osiris), mitul egiptean Îi atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totuși un simbol al vastului cosmos, mitraismul se dovedește, În chiar structura sa misterică, rod unic al unei originale creații religioase elenistice, În stare să contopească În unitate elemente ale străvechii tradiții iranice și aporturi anatoliene și grecești, propunând o ideologie complexă de inspirație cosmozofică și, totodată, o etică severă de angajament activ În viața socială, după exemplul „zeului neînvins” titular al misteriilor (Bianchi, 1979; Bianchi-Vermaseren, 1982). Dacă marile tradiții religioase orientale pe model grec asumă fizionomia ezoterică și inițiatică, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inacceptabilă pentru o analiză istorică. Acest gen de Încercare nu poate fi justificată nici de interpretarea structurii pe trei nivele distincte și convergente rezultate dintr-un proces de transformare a unui sistem tradițional În sensul interiorizării funcțiilor sociale (concepute conform ideologiei tripartite indo-europene a lui Dumézil) și al transpunerii lor În plan etic (Molé, 1963, p. 60): este vorba, de fapt, despre o interpretare care nu explică, ci se limitează, cel mult, la a constata un fenomen și la a oferi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
persanii obișnuiau să urce pe cele mai Înalte vârfuri ale munților pentru a aduce jertfe supremului lor zeu ceresc. Această informație este importantă pentru că indică faptul că munții considerați drept centre naturale ale inspirației supranaturale aveau un loc hotărâtor În ideologia religioasă iraniană (Darmesteter 1892-1893, II, p. 615), fiindcă acestea erau, pe pământ, părțile cele mai apropiate de cer și, de aceea, mai repede luminate de razele soarelui. Alte date, risipite În izvoarele noastre, confirmă de asemenea, calitatea acestora, ca, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nouă Împreună cu ritualismul antic (cultul haomei, jertfa animală etc.). De asemenea, specifică zoroastrismului este și credința Într-o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de care sunt legate cultul spiritelor defuncților și o practică rituală ce reflectă o ideologie funerară complexă. Sufletul celui mort este supus judecății tribunalului divin, care Îi va decide soarta: În paradis, În infern, În zona intermediară (cf. infra, subcapitolul 2.4). Apoi, la judecata universală, la sfârșitul timpurilor, trupurile vor Învia, iar viața, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]