16,713 matches
-
a sfârșit Nicolae Petrașcu. Am întrebat pe Dr. Ivan, medicul legist, la reconstituire, dacă e vreun câine de securist de față. A spus că nu, dar era chiar cel care îl anchetase pe Nicolae Petrașcu, sigur, în civil. Nu-i iert niciodată doctorului Ivan lașitatea lui. Mai târziu a suferit și el din partea Securității. Întrebată fiind familia dacă bănuiesc ceva în legătură cu moartea lui, sora mea (soția lui) și fiul au spus că nu. Am intervenit eu spunând: „De ce se mai pun
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
secretele. Sper că îți dai și tu seama ce rău îi pare că a cooperat cu Sistemul în experiențele acelea făcute pe voi. Am tăcut. Faptul era consumat și oricum nu mai era nimic de făcut. — Te rog să-l ierți, insistă ea. — Ori îl iert, ori nu, tot aia e. De ce a lăsat baltă proiectul? Dacă se simțea atât de responsabil, ar fi trebuit să-și continue cercetările în cadrul Sistemului, nu? Înțeleg că nu mai avea chef să lucreze pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și tu seama ce rău îi pare că a cooperat cu Sistemul în experiențele acelea făcute pe voi. Am tăcut. Faptul era consumat și oricum nu mai era nimic de făcut. — Te rog să-l ierți, insistă ea. — Ori îl iert, ori nu, tot aia e. De ce a lăsat baltă proiectul? Dacă se simțea atât de responsabil, ar fi trebuit să-și continue cercetările în cadrul Sistemului, nu? Înțeleg că nu mai avea chef să lucreze pentru o organizație mare, dar i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întreba ce naiba de alegere a fost aia? Ar avea perfectă dreptate, cu siguranță. N-am făcut niciodată nimic de bună voie. De fapt, singurele lucruri la care am simțit că am avut dreptul de a alege au fost să-l iert pe Profesor pentru ceea ce-mi făcuse și să nu mă culc cu nepoata lui. Nu știu însă la ce mi-au folosit. Stau și mă întreb ce am făcut pentru propria mea existență și pentru a-i împiedica dispariția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-o iar de zăpadă și mi-am pus-o pe cap. Cred că eu rămân aici. Umbra s-a uitat la mine de parcă atunci mă vedea prima dată. — M-am gândit bine, am continuat. Te rog din suflet să mă ierți. Știu ce-nseamnă să rămân aici singur. Știu ce-ar fi însemnat și să mă întorc împreună cu tine în lumea căreia îi aparținem de fapt. Vechea noastră lume. Aceea ar fi lumea reală pentru mine și îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă asculți. Am o serie de responsabilități. Nu se face să abandonez oamenii, locurile și obiectele pe care le-am creat. E o lume întreagă! Înțeleg că pentru tine nu e bine cum am procedat și te rog să mă ierți pentru nedreptatea pe care ți-am făcut-o. Îmi este cumplit de greu să mă despart de tine. Responsabilitatea îmi aparține în exclusivitate și trebuie să suport singur consecințele. Asta e lumea mea și numai a mea. Zidul mă împrejmuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința nocturnă, extazul mistic și mai ales „înțelegerea - pedeapsă și uitare” indică o coborâre în sinele feminității: „Nu pot să-mi iert / Această îndrăzneală care mie / Îmi pare umilință. Trec și pierd / Iubirea ce-ar fi fost să fie.” Căci, nod dureros de sensibilitate, ea „își petrece viața și moartea într-o cameră cu pereții mult mai subțiri decât chiar membrana timpanului
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
mergi. Este felul cum îți întorci foile vieții, de la un ceas la altul, de la un loc la altul, cum privești la cer și la semenii tăi, cum ții pumnul strâns sau mâna deschisă, cum știi să zâmbești, să râzi, să ierți sau să batjocorești”. Ideea care guvernează demersul editorial al lui V. Posteucă și N. Petra este susținerea rezistenței spirituale a românilor: „În tot ce facem și credem, noi avem datoria de a ne uita înspre Carpați, înapoi acasă”, afirmă V.
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
sărac, București, 1961; Întoarcerea la viață, București, 1962; Scrisoarea, București, 1962; La cumpăna nopții, București, 1964; La porțile Severinului, București, 1964; Moartea lebedei, București, 1969; Necunoscuta, București, 1971; Fata morgana, București, 1973; Prizonier la nouă ani, București, 1973; Viața nu iartă, Craiova, 1974; Ei doi și Pipo, București, 1975; Șoferi în uniformă, București, 1976; Talida, București, 1976; Într-o singură oră, București, 1978. Repere bibliografice: H. Zalis, Debutul unui prozator, GL, 1956, 29; Valeriu Râpeanu, „Bogăția unui sărac”, LCF, 1961, 18
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
29; Valeriu Râpeanu, „Bogăția unui sărac”, LCF, 1961, 18; D. Micu, Un roman „cronică”, GL, 1964, 41; Mircea Iorgulescu, „La porțile Severinului”, LCF, 1972, 34; Mircea Iorgulescu, „Fata morgana”, LCF, 1974, 7; Martin, Pro Patria, 175-178; George Mirea, „Viața nu iartă”, R, 1975, 5; Dan Mutașcu, „Talida”, „Pentru patrie”, 1977, 2; Alex. Ștefănescu, Duioșii periculoase, FLC, 1977, 32; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, București, 1980, 171-178; Firan, Profiluri, 386-389; Popa, Ist. lit., I, 1038; Florea Firan, Prozatorii Florian și Ion Grecea. Evocări
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
noi înșine, mereu privind, trăgând cu coada ochiului la Stăpânul cel Mare, ca să aflăm dacă avem voie sau nu să-l înjurăm pe Stăpânul cel Mic... Și, ca pe vremea fanarioților, numai cu binecuvântarea Porții...” Degetul acuzator al autorului nu iartă pe nimeni, de la figurile de prim rang ale vieții literare postbelice (Marin Preda, Nichita Stănescu, Nicolae Manolescu, Al. Ivasiuc, Augustin Buzura), până la scriitorii și criticii mai puțin importanți, dar la fel de vinovați, în opinia sa, pentru dezastrul moral al României postbelice
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
nu este omul cinstit, am cădea peste portretul mincinosului, al măsluitorului, al iscoadei, al defăimătorului, al fariseului, al tâlharului, al vânătorului de frate. Și le-am găsi vrednice de interes și pline de culoare. Așa suntem făcuți, Dumnezeu să ne ierte.” La numeroasele articole de specialitate publicate de-a lungul anilor se adaugă o foarte bogată activitate de traducător : din greaca veche (Platon, Plutarh, Longos), din Vechiul Testament, din latina medievală (Dante, De vulgari eloquentia, Epistulae, Eclogae), din italiană (Massimo Bontempelli, Emilio
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
îi stă gândul la nuntă și la „daruri scumpe”. Până la urmă, incapabil să răspundă nevoilor vremii, cere să se retragă undeva în liniște, pentru ca - în pripă - să se răzgândească și să se reîntoarcă, nedorit, la domnie. Ironia cronicarului nu îl iartă. Urmările nefaste ale lipsei de măsură și de judecată corectă le constată cronicarul cu amărăciune și în finalul bătăliei de la Eger (1598): „Și vrea fi fost dobânda și izbânda creștinilor. Iar creștinii nu să știură cumpăta, ci să dederă a
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
Horia Stanca); Lev Șestov, Apoteoza lipsei de temeiuri. Eseu de gândire adogmatică, București, 1995; Heinrich Heine, Contribuții la istoria religiei și a filosofiei în Germania, București, 1996; Henry Corbin, Paradoxul monoteismului, Cluj-Napoca, 1997; Vladimir Jankélévitch, Paradoxul moralei, Cluj-Napoca, 1997, Să iertăm?, postfață Ion Ianoși, Cluj-Napoca, 1998; Elie Wiesel, Celebrare biblică. Portrete și legende, București, 1998; Jürgen Habermas, Sfera publică și transformarea ei structurală, București, 1998; Thomas Mann, Germania și germanii, București, 1998, Despre problema evreiască, București, 1998; Léon Poliakov, Istoria antisemitismului
IANOSI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287484_a_288813]
-
satisfăcute anterior debutului schizofreniei, se adaugă „premorbid”; de exemplu, „Tulburare de personalitate paranoidă (premorbidă”. Este o tulburare caracterizată de: o sensibilitate excesivă la eșecuri/înfrângeri și atitudini neprietenoase; tendința de a purta ranchiună permanent, cum ar fi refuzul de a ierta insultele, loviturile sau desconsiderarea; suspiciunea și o tendință accentuată de a distorsiona trăirile, prin considerarea greșită a acțiunilor neutre sau pritenoase ale altora drept acte de ostilitate sau de dispreț; un sentiment combativ și tenace de susținere a drepturilor personale
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Ostilitate: este argumentativ sau are dificultăți în a lucra cu alții într-o manieră prietenoasă, de într-ajutorare, ca parte a grupului. 2.4. Răzbunător: îi place să se răzbune și să își ia revanșa sau este incapabil să îi ierte pe alții când simte că aceștia au greșit față de el. 2.5. Oportunist: îi lipsesc principiile etice stabile sau profită de ceilalți atunci când are posibilitatea. 3. Stabilitate afectivă redusă 3.1. Anxietate: manifestă insecuritate marcată sau își face deseori probleme
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
manipulativ și volatil, de multe ori instigând rejecție mai curând decât sprijin; reacționează agitat la teama de abandon și izolare, dar de multe ori în mod agresiv și nepotrivită. Paranoid Provocator (de exemplu, nu numai că păstrează pică și nu iartă greșelile din trecut, dar manifestă o atitudine certăreață, iritabilă, brutală față de cunoștințele mai noi; precipitează apariția exasperării și a furiei la ceilalți prin testarea continuă a loialității și o preocupare intruzivă și inchizitorie față de eventualele motive ascunseă. Într-un mod
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
De dragoste, cânt!/ Fluidă, înaltă din albie ies/ să fiu vânt, să fiu vânt”. Dialogul Cântării Cântărilor este transpus în sfera elementelor naturale. Cu timpul, viziunea pasională devine tot mai sumbră, grotescul domină, sado-masochismul înlocuiește tandrețea și uitarea de sine: „Iartă-mă că te-am făcut să plângi./ Ar fi trebuit să te omor./ Ar fi trebuit să te apuc de suflet,/ să te bat cu el îngrozitor. // Ar fi trebuit să-ți văd curgând/ sângele, șuviță cu șuviță./ Nu să
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Ar fi trebuit să te apuc de suflet,/ să te bat cu el îngrozitor. // Ar fi trebuit să-ți văd curgând/ sângele, șuviță cu șuviță./ Nu să-ți mângâii ochiul, nara, gura,/ și să-ți las ființa slabă și pestriță.// Iartă-mă că te-am făcut să suferi./ Ar fi trebuit să te-nspăimânt./ Dar nu-s Dumnezeu -Pedepsitorul/ - ci doar opera lui de pământ” (Romanță). Jocul e interzis, sentimentul de izolare și singurătate, suferința inutilă impun substituiri simbolice din ce în ce mai halucinant-coșmarești: „Pietricica
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
făcut o greșeală! Să admitem că noi, ca și alții, am greșit într-un moment sau altul. Errare humanum est, sed perseverare diabolicum - după dictonul atribuit lui Cicero. Să învățăm să spunem: „Îmi cer scuze”, „Scuzați-mă” sau, după caz, „Iertați-mă”. Să arătăm că am învățat din greșeli; și noi, și liderii politici. 2. Sunt preocupat. Adesea, ne conducem viața apelând la „pilotul automat”, fără să reflectăm asupra evenimentelor și comportamentelor noastre. Să transformăm neatenția în preocupare pentru evaluarea situației
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
în urma unui proces în toată regula, care a durat nouă zile, în timpul căruia scroafa a beneficiat de pledoaria cam timidă a unui avocat al apărării și în urma căruia a fost, pe bună dreptate, condamnată la moarte din cauza unui păcat de neiertat: ucisese un nou-născut nesupravegheat (sugaciul avea doar trei luni), mâncându-i fața și un picior. Prin urmare, execuția presupune și o doză de exemplaritate; scroafa nu este ucisă simplu, ci este supusă mai întâi unei torturi pe măsura faptei: un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mândrii unicorni ai evului de mijloc. Prin urmare, totul pare a se încadra într-un plan abil, șiret, îndrăznesc să afirm. Văzându-se ajuns într-o situație fără ieșire, căzut în mâna (colții) inamicilor săi, care nu l-ar fi iertat, personajul, care, fără doar și poate, este o victimă a ticăloșiei Corbului, ticluiește un plan abil de a scăpa. Mai întâi, se jeluiește, pentru a-l impresiona pe Crocodil, acuzând răutatea fără margini a Hameleonului. După aceea rostește discursul impresionant
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sa. După ce își umple pântecul, varsă lacrimi de regret. Ei bine, Crocodilul lui Cantemir pare a fi citit aceste bestiare medievale; el știe că are puterea de a decide: ori îl devoră pe Inorog și își îndestulează stomacul, ori îl iartă și profită de pe urma acestei generozități, dar se scutește de inevitabilele mustrări de conștiință. Pentru că, da, Crocodilul principelui moldav are conștiință, are noțiunea valorilor, îl prețuiește, clar, pe Inorog și îl disprețuiește pe Hameleon. În plus, el pare a respecta întru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
controla viața („Nu mă pot controla dacă nu te pot ține pe ține sub control!”); 2. nevoia de a se apăra, de autoapărare și de a fi protejat. Partenera este obiectul de iubit și de rănit și care trebuie să ierte. Partenerul simbolizează părintele inconstant, seducător și ostil, care încuraja exprimarea copilului și, pe de altă parte, când se petrecea, o pedepsea. Mesajul părintelui era: „Ești puternic, dar să nu mai fii!”. Pierderea partenerului ar însemna pierderea sentimentului de protecție și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și că va veni apoi să îi ia. Copiii părăsesc încăperea și când se întorc mama nu mai e. Deși copilul mai mare avea 7 ani, ajuns la maturitate, având o bună șansă în viață, nu reușește totuși să o ierte. în ochii lui, marea vină nu e că l-a lăsat la acel centru, ci că l-a mințit spunându-i că se întoarce să-i ia. A ascunde adevărul de copil, a-l minți în situații vitale pentru copil
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]