KorAP: Find »[drukola/base=insista & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...633 634 635 ...654 >

16,332 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

model. Christine - Poți să-mi ții locul la serviciu într-o duminică, peste două săptămâni, este ziua fiului mei și avem șaisprezece persoane la masă? Terapeutul - Imi pare rău dar, nu, nu voi putea. Christine (i s-a cerut să insiste) - Ah, mă întreb cum mă voi descurca... Este vorba despre aniversarea fiului meu care împlinește 18 ani! Terapeutul - Imi pare într-adevăr rău să te refuz, cu atât mai mult cu cât nu fac lucrul acesta de obicei, dar nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
FrșdȘric - Da, înțeleg (empatie) că cererea mea crează probleme la serviciu, dar aș aprecia foarte mult dacă mi-ați permite să-mi iau o jumătate de zi de concediu joia viitoare, dacă nu vă supărați (persistență). Bernard - Se pare că insistați! FrșdȘric - Da, este adevărat, doresc mult lucrul acesta, și aș fi foarte mulțumit dacă ar fi posibil. Comentariul pacienților în legătură cu această ședință conduce la descoperirea progresivă a tehnicii cererii, reluată apoi într-o manieră structurată de către terapeuți. Ei prezintă la

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
frază cu „eu” („Mie mi-ar place, eu aș aprecia, eu doresc...”). - E de la empatie: țineți cont de celălalt („Eu înțeleg bine... dar mi-ar place”). - E de la emoții: țineți cont de emoțiile dumneavoastră („Mă simt jenat că trebuie să insist”) și de cele ale celuilalt („Eu înțeleg că vă deranjează cererea mea”). - P de la precizie: cereți în mod direct ceea ce doriți (Am venit să vă văd pentru a vă cere să plec la ora 16 în această seară, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
unui vânzător la domiciliu care vinde enciclopedii: el trebuie refuzat. FrșdȘric - Bună ziua, domnule. Mă numesc domnul Durand, vânzător exclusiv la Éditions Dubeaulivre. Vă propun ultima noastră enciclopedie, este o lucrare de toată frumusețea. Bernard - Nu mulțumesc. FrșdȘric - Imi permit să insist, este o colecție unică! Bernard - Nu, îmi pare rău, dar nu sunt interesat. FrșdȘric - Vă interesează altceva? Colecția noastră este foarte amplă! Bernard - Nu, fără supărare. FrșdȘric - Pot să vă las această carte câteva zile dacă doriți. Bernard - Ascultați-mă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
unică! Bernard - Nu, îmi pare rău, dar nu sunt interesat. FrșdȘric - Vă interesează altceva? Colecția noastră este foarte amplă! Bernard - Nu, fără supărare. FrșdȘric - Pot să vă las această carte câteva zile dacă doriți. Bernard - Ascultați-mă, mă deranjează că insistați astfel, dar nu doresc să vă cumpăr cartea. Mulțumesc, la revedere. (Bernard îl însoțește pe FrșdȘric, arătându-i că refuzul este definitiv). Acest joc de rol suscită numeroase comentarii însoțite, imediat, de emergența cognițiilor disfuncționale împotriva refuzurilor. Gândurile care ne

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
nu este clară. 2. Nu răspundeți imediat dacă vă simțiți luat prea repede. 3. Spuneți nu clar și simplu, fără să vă justificați. 4. Persistați în a refuza repetându-l pe nu (disc stricat). 5. Exprimați-vă nemulțumirea dacă celălalt insistă: „Mă deranjează că insistați...”. 6. Sugerați eventual soluții: „Ar fi poate posibil... Vă sugerez să...”. (De exemplu: „Ascultați, pentru moment nu sunt interesat de cumpărarea cărții. In schimb, cred că această colecție este distractivă. Ați putea să veniți peste șase

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Sedința 9: exprimarea unei critici și formularea unei cereri de schimbare Trecerea în revistă a sarcinilor Tema refuzului provoacă numeroase emoții din partea pacienților, adesea este vorba despre satisfacție, uneori despre dificultățile întâmpinate atunci când anturajul este surprins de schimbările acestora. Terapeuții insistă asupra implicării cotidiene a pacienților în ceea ce privește refuzurile, cererile și complimentele. Informare și formare Critica constructivă este o tehnică dificilă pe care grupul o abordează cu ajutorul unui joc de rol. De exemplu, se imaginează cazul în care o dădacă sosește regulat

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în spatele său, continuându-se astfel până când au fost antrenați toți pacienții. Sarcini de îndeplinit Participanții sunt invitați să inițieze cel puțin o dată pe zi o conversație, utilizând o banalitate oarecare sau un element din context. Feedback general al grupului Terapeuții insistă asupra progreselor realizate de fiecare și îi încurajează pe pacienți să continue în fiecare zi să utilizeze elementele învățate în cadrul celor șaisprezece ședințe. Adaptarea afirmării de sine la practica individuală Absența afirmării de sine conduce adesea la inițierea unei terapii

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
toate greșelile mele”. „Ei trebuie să mă fi crezut demnă de a fi compătimită”. „Nu voi reuși niciodată să mă schimb”. „Mai bine să renunț la a mai face eforturi”. Cel mai important lucru, în acest stadiu, este să se insiste asupra fragilității anticipărilor anxioase dar și să se atragă atenția pacientului asupra rolului nefast al gândurilor obsedante provocate de rușine. In situația socială, focalizarea atenției sale asupra stării de disconfort și eventuala observare a acesteia de către ceilalți reduce capacitatea sa

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
folosindu-se de experiențele sale din săptămâna trecută. In plus, favorizarea înțelegerii comportamentelor implicate permite definirea neliniștii și diferențierea acesteia de anxietate și abordarea rolului comportamentelor securizante și a tratamentului medicamentos ca fiind elemente de încurajare. Mai degrabă decât să insiste în vederea identificării unei teme generatoare de neliniște, terapeutul o determină pe Marie să-și pună întrebări în legătură cu teama de consecințele preocupărilor sale din timpul săptămânii, lucru care îi permite: - să vizeze automatismul gândurilor și strategiilor de evitare cognitivă, - să identifice

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sevrajul referitor la medicamentul hipnotic în timpul controlului efectuat după șase luni. Concluzii Cazul lui Marie demonstrează avantajul care există, în cadrul analizei funcționale și a tratamentului tulburării de anxietate generalizată, de a ținti neliniștile excesive și incontrolabile mai degrabă decât să insiste asupra unei înțelegeri și a unor intervenții bazate, în principal, pe simptomele fizice ale bolii și pe managementul anxietății. Identificarea unor antecedente îndepărtate și imediate ale neliniștilor constituie o etapă esențială a tratamentului, deoarece această acțiune îi aduce în mod

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Nu mai știu să fac nimic”, „Sunt o povară pentru cei din jurul meu”, „Ceilalți cred probabil că mă complac în această stare”) și că acestea produc stări emoționale penibile care inhibă orice activitate. Terapeuții profită de aceste informații pentru a insista din nou asupra legăturii strânse dintre gând, emoție și comportament. Tema ședinței Sedința permite să se lucreze asupra definirii obiectivelor comportamentale și planificării activităților. Martine reamintește că, în ceea ce o privește, totul trebuie repus în ordine, deoarece nu mai face

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
De exemplu, Xavier având aceeași atitudine față de superiorii săi ierarhici cât și față de tatăl său, personaj cheie în apariția schemei principale, unele jocuri de rol îi permit să se confrunte cu situații dificile în care apar figurile autoritare și să insiste asupra afirmării drepturilor sale, a opiniilor sale, a nevoii de feedback... Strategiile experiențiale mobilizează mai multe afecte decât celelalte metode. In acest stadiu, Xavier spune că este mai puțin depășit din punct de vedere emoțional și că are mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pe plan familial Să ceară tatălui său să nu mai intervină la locul său de muncă fără a fi invitat, sau să-i ceară să nu-și mai depășească „mandatul”. - Să formuleze o critică justificată în legătură cu tatăl său și să insiste ca acesta să facă și aprecieri pozitive. Relația terapeutică In ceea ce privește relația terapeutică, terapeutul a urmărit să refacă relația parentală în funcție de trebuințele emoționale de bază nesatisfăcute. S-a lucrat asupra carenței afective și asupra temerii sale de a fi

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
post, vomismente autoprovocate, abuz de laxative sau de diuretice, de exercițiu fizic excesiv... Tipologii DSM-IV face distincția între două forme de bulimie: - o formă cu vomismente sau administrare de purgative, - o formă fără vomismente sau administrare de purgative. Alte tipologii insistă asupra prezenței sau absenței unei stări de deprimare sau de impulsivitate în descrierea tulburării, tratamentului și vindecării acesteia. In realitate, cea mai mare parte a persoanelor care suferă de TCA nu prezintă nici criteriile diagnostice ale bulimiei, nici pe acelea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cogniții, senzații, acțiuni, relații interpersonale). Terapeutul îi cere lui Gwen să noteze, de asemenea, „exercițiile abdominale” și cantitățile de alcool. El îi explică faptul că acest document constituie suportul terapiei, deoarece permite obiectivarea determinanților („contingențe de întărire”) comportamentelor alimentare. Terapeutul insistă asupra importanței documentului și a obligativității de a-l completa zilnic. Gwen este surprinsă și jenată de această cerere, dar se supune după ce a fost liniștită de către terapeut, care îi explică faptul că el lucrează adesea cu persoane bulimice. Terapeutul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
importante ale greutății în cazul bulimiei rezultă din combinarea bulimiilor, a purgațiilor și a restricțiilor și că ea se va stabiliza doar controlând aceste comportamente. Terapeutul anunță, de asemenea, o creștere a greutății de câteva kilograme consecutivă stopării purgațiilor. El insistă asupra aspectului normal și tranzitoriu al acestui proces. El precizează faptul că această greutate crescută este datorată fluidelor, nu grăsimii! In ciuda acestor explicații, Gwen răspunde că refuză să ia în greutate chiar și un kilogram în plus. Ea dorește

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
participe la discuție. Solicitarea unei întâlniri cu părinții La sfârșitul ședinței, terapeutul îi cere lui Gwen permisiunea de a se întâlni cu părinții acesteia în prezența sa. El îi explică motivele, conținutul și modul de desfășurare al acestei ședințe. El insistă asupra sprijinului pe care părinții pot să i-l ofere. Deși îi este foarte teamă, Gwen acceptă. Sedința 6: întâlnire cu părinții Gwen vine cu părinții. Terapeutul îi primește cu căldură și le precizează obiectivele convorbirii. Răspunsuri la întrebări Terapeutul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
el în ultimele sale minute, rușinea de a nu fi la fel de strălucitoare ca și el și supărarea că acesta a plecat atât de devreme și le-a abandonat, pe ea și pe mama sa. După ce Gwen s-a calmat, terapeutul insistă asupra importanței de „a-și trăi din plin viața” și de a „duce o viață care merită efortul de a fi trăită”. Exercițiu de meditație Sedința se termină cu un exercițiu de meditație (conștientizarea voluntară și non evaluativă a senzațiilor

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
fără a începe să consume din nou, constată că noul său comportament a fost întărit pozitiv. Teoria învățării sociale Bandura a dezvoltat o teorie conform căreia învățarea se face prin imitație, prin observația modelelor reale sau imaginare (modeling). Această teorie insistă asupra rolului de întărire al eficienței personale percepute și al așteptărilor rezultatelor. Anticiparea și observația vizuală joacă în acest caz un mare rol. Prevenirea recăderii Marlatt și Gordon au dezvoltat aplicarea acestui model în cadrul „metodelor de prevenire a recăderii”. Ei

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Beck, unele gânduri contradictorii („Nu trebuie să beau”/” Pot foarte bine să beau doar un pahar”) sunt, în plus, prezente simultan în mintea pacientului: acestea generează ambivalența și favorizează recăderea. In cadrul terapiei sale, la fel ca și Ellis, Beck insistă pe restructurarea gândurilor disfuncționale, dar utilizează și tehnici comportamentale. Utilizarea actuala a terapiilor comportamentale și cognitive Cea de a doua Conferință a consensului validează utilizarea terapiilor cognitiv-comportamentale ca mijloace de tratament ale subiectului alcoolo-dependent după un sevraj: „Terapiile cognitiv-comportamentale sunt

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de către Miller și Rollnick, terapeutul își adaptează strategia terapeutică conform stadiului de schimbare în care se află pacientul. Convorbirile motivaționale urmăresc două obiective: - să ajute subiecții să se motiveze singuri și să rămână motivați pentru a-și schimba comportamentul, - să insiste asupra rezistenței subiectului pentru a dezvolta colaborarea activă a acestuia. In cadrul convorbirilor motivaționale, terapeutul își exprimă empatia: el trebuie să fie capabil să se pună în locul pacientului, păstrându-și în același timp poziția. Ascultarea trebuie să fie activă. Terapeutul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
se blochează subiectul. Avocatul diavolului: terapeutul prezintă inconvenientele (de a nu bea, de exemplu) pentru a-l incita pe pacient să arate care sunt avantajele... (sau invers). Subiectul își afirmă poziția și percepe inconvenientele sau avantajele poziției alternative. Această metodă insistă asupra efectelor pozitive ale dependenței. Ea evită tendința de a dori să convingă și riscul de a provoca rezistența subiectului. Capcanele convorbirilor motivaționale: este necesar ca unele situații să fie în mod absolut evitate pe parcursul convorbirii, datorită riscului de a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ședințe, - feedback-ul ședinței. Temele ședințelor Temele ședințelor individuale sunt următoarele: Istoria bolii Pornind de la istoria personală legată de alcool, de primul pahar băut în acea zi, pacienta descrie traseul parcurs. Fiecare perioadă de alcoolism este izolată și analizată. Terapeutul insistă pentru ca pacienta să devină conștientă de cercul vicios în care se plasează de fiecare dată. Figura 3. Cercul vicios al Soniei Primul pahar Abstinență Diferite perioade de Terapii Reluarea alcoolismului alcoolism Situație insuportabilă Recădere Fiecare perioadă de abstinență constituie obiectul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Terapia îi permite să le controleze fără să consume alcool. Depresie Starea timică măsurată cu ajutorul scării lui Beck rămâne stabilă în timpul tratamentului. Evoluția depresiei este evaluată sistematic. Supraveghere Tratamentul este continuat cu o supraveghere medicală postspitalizare. Este bine să se insiste asupra pacientului pentru ca acesta să-și consulte terapeutul chiar dacă se simte bine și, cu atât mai mult, imediat ce apar primele semne de alertă. Cu cât prevenirea este mai precoce, cu atât riscul unui „pas greșit” este mai mic. Este necesar

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]