15,922 matches
-
noiembrie 1918, Slonim și-a pierdut circumscripția sa electorală basarabeană ca urmare a unirii acestei provincii cu România. Scriitorul a devenit un critic fervent al acestei uniri, susținând că identitatea românească din România și Basarabia a fost recent fabricată de intelectuali, fiind lipsită de susținere populară în rândul țăranilor moldoveni ("vezi Moldovenism"). Slonim a susținut, de asemenea, că procesul de unire a fost declanșat de Imperiul German la sfârșitul anului 1917 ca o mișcare antibolșevică, și a fost susținut de ruși
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
în plus de esența convingerilor religioase profunde ce o animă, această dimensiune politică este ceea ce stârnește interesul, admirația și susținerea unora ca mine, care privesc lucrurile, așa cum spuneam, nu cu ochiul teologic, ci cu cel politic. Papahagi și grupul de intelectuali cu care este asociat reprezintă în acest moment principala forță doctrinară care articulează defensiva în fața strategiei ce vizează factorul religios și ecleziasic ca instrument și câmp al războiului neconvențional, ideologic și informațional, cu mize geopolitice majore în Estul Europei. Linia
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]
-
un extras din volumul semnat de Adrian Papahagi: Aceste rânduri nesofisticate au fost scrise în ultimii ani, în toiul implicării politice, nu în tihna bibliotecii. Ele au un ton programatic, nu interogativ, și ca atare nu se adresează cu precădere intelectualilor, ci tuturor oamenilor liberi exasperați de poncifele corectitudinii politice și cărora le pasă de soarta cetății." Întrebările cărții sunt: "Care poate fi, cu alte cuvinte, înțelegerea creștină a acțiunii politice într-o societate democratică? După ce valori se pot ghida creștinii
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]
-
care prevedea crearea a două provincii plasate sub supravegherea a doi inspectori generali europeni. După cum s-a dovedit mai târziu, reformele nu au mai fost realizate. Constatând lipsa de progrese vizibile în îmbunătățirea situației dificile a comunității armene, mai mulți intelectuali armeni deziluzionați care trăiau în Europa și Rusia în anii 1880 și 1890 au decis să înființeze partide politice și societăți revoluționare care să lupte pentru obținerea unor condiții mai bune pentru compatrioții lor.
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
români în unități de voluntari a premers intrarea României în război, apărând încă de la începutul conflictului mondial, deoarece mulți dintre prizonieri au dorit să se alăture efortului militar de distrugere a Imperiului Dualist. Cu predilecție, această inițiativă s-a datorat intelectualilor aflați printre captivi și refugiaților transilvăneni din Regat, cu susținerea grupărilor proantantiste din țară. În condițiile neutralității României această acțiune nu a avut sorți de reușită, dar a constituit un mesaj politic cu impact semnificativ pentru susținătorii participării Armatei Române
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
care au venit să vorbească personal. De asemenea - la ordinul ministrului plenipotențiar Diamandy, nu au răspuns scrisorilor venite de la prizonierii români din lagăre. În prima fază, autoritățile politice și militare din Regat au tratat cu indiferență și neîncredere inițiativa unor intelectuali ardeleni și bucovineni din Rusia, de a fi organizate unități de voluntari dintre prizonieri. Spre diferență de autorități, demersul a fost sprijinit însă de cei aflați în refugiu în România. Mulți dintre voluntari au considerat însă atitudinea autorităților jignitoare, iar
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
1916 la insistențele guvernului român, guvernul țarist a acceptat să permită trecerea în Regat a 15.000 de prizonieri etnici români, în schimbul a 15.000 de prizonieri germani și austrieci. În urma unor circulare date de comandamentul rus, ofițerilor, subofițerilor și intelectualilor cu grade inferioare aflați în lagăre (nu și simplilor soldați), li s-a permis încadrarea în Armata Română. Lagărul de prizonieri de război de la Darnița a fost desemnat de STAVKA la data de 1/13 septembrie 1916, ca loc de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
15.000 ca refugiați în Regatul României. Activitatea de concentrare a prizonierilor a început în a doua jumătate a lunii noiembrie 1916, astfel că la sfârșitul lunii decembrie erau deja adunați la Darnița 220 de ofițeri și 1.200 de intelectuali cu grade inferioare. Un Comitet cu atribuții executive al românilor refugiați din Austro-Ungaria s-a constituit în ziua de 7 ianuarie 1917. Acesta a fost format din Dr. Victor Deleu (prim-senior), Vasile Chiroiu, Ioan Vescan, Octavian Vasu, Emanoil Isopescul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Centrale. Comitetul românilor ardeleni și bucovineni constituit din rândul acestora, ar fi urmat să aibă ca scop constituirea unei unități militare operative - preconizată a fi un corp de armată și structurat pe divizii, brigăzi și regimente destinate frontului din Moldova. Intelectuali transilvăneni și bucovineni precum Victor Deleu, Vasile Chiroiu și Ioan Vescan s-au implicat personal în această inițiativă, care, în prima fază a depins de eforturile lor individuale. La data de 3/16 martie 1917 a fost anunțată constituirea oficială
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
din colonelul Mărăscu, maiorii Aldescu, Cristescu și Romalo. Aceasta a supus aprobării rezultatele obținute, generalilor Petala și Vasilescu. Sub amprenta rapidității cu care s-a desfășurat refacerea capacității de luptă a armatei, instruirea a fost redusă la 3 săptămâni. Tinerii intelectuali cu termen redus au fost trimiși la Școala de Ofițeri din Botoșani, deoarece se simțea o acută lipsă de cadre ofițerești corespunzătoare (acesta fiind, de altfel, și unul dintre motivele care au stat la baza amânării formării unei unități de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
aproximativ celei a luptelor de la Mărășești. Pentru susținerea din punct de vedere financiar a gazetei a fost necesară implicarea statului român, spre deosebire de asigurarea cu personal care a putut beneficia de folosirea unor resurse proprii (printre voluntari s-au aflat câțiva intelectuali cu experiență anterioară câștigată la diferite publicații din Transilvania și Bucovina). Publiciștii și tipografii săi - toți emigranți, au venit din Regatul României odată cu militarii care au avut sarcina de a-i organiza pe voluntari. În fruntea lor s-a aflat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a dispus tăierea alinimentului de tei din centrul orașului (Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt) și înlocuirea acestora cu arbuști japonezi pitici ("Sophora japonica " Pendula""). Acțiunile primăriei au determinat ample mișcări civice de protest, atât locale, cât și naționale, numeroși intelectuali și persoane publice din România acuzând administrația locală de incompetență și solicitând replantarea teilor în centrul orașului. Primăria ieșeană a justificat tăierile invocând în principal lipsa de vizibilitate a monumentelor istorice din zonă și a apărat noile planuri peisagistice: "Statuia
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
politică marxistă era originară din Rusia. Deși statul cehoslovac era format abia după Primul Război Mondial, tânăra generație a simțit că există încă loc pentru îmbunătățiri și că era necesară o soluție radicală pentru a obține adevărata eliberare. Majoritatea acestor intelectuali au avut dorința de a realiza o revoluție și și-au mărturisit credința față de Lenin. Deși filozoful-președinte Thomas Masaryk a pus bazele unei democrații cu implicații sociale reale, Nezval și ceilalți din grupul său nu au acceptat ideea că acest
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
academic de fete din Imperiul Austro-Ungar. După absolvire s-a înscris pentru o scurtă perioadă la Conservatorul din Praga și la Facultatea de Medicină, dar a abandonat studiile după două semestre. În 1918 s-a căsătorit cu Ernst Pollak, un intelectual și critic literar evreu pe care l-a cunoscut în cercurile literare din Praga, și s-a mutat cu el la Viena. Căsătoria, care ar fi determinat-o să rupă relațiile cu tatăl ei timp de mai mulți ani, a
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
de asemenea, ca redactor și traducător de cărți pentru copii. Unele dintre articolele sale din acea perioadă au fost publicate în două colecții separate de către editura pragheză "Topič". În anii 1930 Jesenská a devenit atrasă de comunism (ca mulți alți intelectuali cehi din acea perioadă), dar în cele din urmă a abandonat complet simpatiile pentru această ideologie în 1936, atunci când ea a devenit conștientă de excesele stalinismului. În octombrie 1934 cel de-al doilea mariaj al său s-a încheiat - ea
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
apărea Penn Magazine, o lucrare care, dacă va fi dusă la capăt așa cum a plănuit, va desființa monopolul pompozității și va rupe lanțurile cu care un grup de pensionari cu cap pătrat au încins atât de mult timp frunțile tinerilor intelectuali care sunt prea mândri pentru a plăti un proxenet literar pentru o recenzie favorabilă într-un mamut de șase penny sau pentru o vorbă bună cu părinții lui Row, care beau vin din cranii de autori și se îngrașă cu
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
din zonă. Aceste planuri de modernizare, bazate pe aceeași argumentație și propuse în același an în care primăria a suferit un scandal de imagine în urma tăierii aliniamentului de tei din centrul orașului, au fost contestate vehement de societatea civilă. Numeroși intelectuali și personalități culturale locale, alături de botaniști precum Mandache Leocov și Ionel Lupu, au argumentat în favoarea păstrării vegetației înalte a parcului și au solicitat găsirea unei locații alternative pentru parcarea subterană. După numeroase dezbateri și contestații legale înainte de grupări civice precum
Esplanada Teatrului Național din Iași () [Corola-website/Science/336365_a_337694]
-
trecându-le pe toate prin război și deformându-le pe toate cu ajutorul războiului, lăsând, mai bine-zis, războiul să le transforme și să le deformeze”, scria criticul Alexandru Philippide. (Ale-xandru Philippide, "Viața ro-mâ-neas-că", 1929) Tema principală a romanului o constituie drama intelectualului care nu poate izbândi într-un mediu burghez corupt, dominat de inerție la schimbare și alcătuit din oameni egoiști și superficiali. „Problema intelectualului devorat de răspunderea care-i apasă pe cuget, ridicată de romanul "Întunecare", mi s-a părut unul
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
deformeze”, scria criticul Alexandru Philippide. (Ale-xandru Philippide, "Viața ro-mâ-neas-că", 1929) Tema principală a romanului o constituie drama intelectualului care nu poate izbândi într-un mediu burghez corupt, dominat de inerție la schimbare și alcătuit din oameni egoiști și superficiali. „Problema intelectualului devorat de răspunderea care-i apasă pe cuget, ridicată de romanul "Întunecare", mi s-a părut unul din fenomenele caracteristice ale epocii aceleia, îndeosebi după primul război mondial și îndeosebi în atmosfera coruptibilă și coruptă a demagogiei politice ce s-
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
copiii, nepoții și strănepoții noștri, împiedicând orice alte războaie viitoare. De fapt, luptă fiecare pentru pace... Războiul a apărut să scoată din lumea aceasta veche, obosită, nesatisfăcută, noțiuni noi, pentru un veac de acum înainte (...)”". Toate aceste iluzii colective ale intelectualilor ce au luptat în tranșee se vor spulbera în anii de după război, odată cu conștientizarea foștilor combatanți că nu au fost în definitiv decât o masă de manevră și că fac parte dintr-o „generație pierdută”. Purificarea morală nu se produce
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
de cocote luxoase, de politicieni venali, pletora aceasta de paraziți cari furnica pe străzile neîndestul de încăpătoare, alergând târâtă de viciile, de plăcerile, de pasiunile ei, avidă și nervoasă...”. Neputința personajelor de a schimba rânduiala socială se datorează asumării de către intelectuali a unei condiții marginale, care contribuie la izolarea lor pe plan social. Autorul considera că Radu Comșa este un „om de prisos” (tip uman frecvent întâlnit în literatura rusă, îndeosebi în scrierile lui Turgheniev), adică un om izolat din cauza faptului
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
în literatura rusă, îndeosebi în scrierile lui Turgheniev), adică un om izolat din cauza faptului că se afla în dezacord cu societatea vremii, și-și mărturisea propria neputință de a-i oferi o soartă favorabilă: „lipsit de orientare ca și acest intelectual, n-am fost in stare să-i găsesc, ca scriitor, soluția salvatoare. N-am știut să-l izbăvesc. M-am mulțumit să-l zugrăvesc și să încerc a-l explica”. Criticul Ioan Stanomir cataloga realismul romanului ca „vizionar și pasional-ideologic
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
de care se îndepărtase. Mircea Eliade considera că această temă (eterna înfrângere a „poetului”, eterna victorie a „politicianului”) este un laitmotiv al romanului românesc ce-și trage originea din romanul "Dan" (1894) al lui Alexandru Vlahuță, creând un cerc vicios: „intelectualul” nu poate învinge deoarece astfel și-ar anula propria sa condiție de „intelectual”. Tânărul savant respingea această resemnare mioritică a intelectualului român, căutând în scrierile sale alte atitudini intelectuale în fața acelorași provocări. Ulterior, scriitorul a folosit unul dintre personajele secundare
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
al romanului românesc ce-și trage originea din romanul "Dan" (1894) al lui Alexandru Vlahuță, creând un cerc vicios: „intelectualul” nu poate învinge deoarece astfel și-ar anula propria sa condiție de „intelectual”. Tânărul savant respingea această resemnare mioritică a intelectualului român, căutând în scrierile sale alte atitudini intelectuale în fața acelorași provocări. Ulterior, scriitorul a folosit unul dintre personajele secundare ale cărții, sublocotenentul Bogdan Cernegură, ca erou central al romanului "Ochii strigoiului" (1939-1941), imaginând revenirea acestuia printre oameni după ce zăcuse 20
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
o visase în tranșee, contemplând-o cu „ochii strigoiului”. Problematica războiului apare în mai multe romane ale lui Cezar Petrescu, precum și în numeroase articole publicate în presă, străbătute de tristețe și de un pesimism cu privire la destinul societății întregi. Drama ratării intelectualului onest se desfășoară pe fundalul unui război violent. Autorul prezintă mai multe aspecte tragice ale conflagrației: moartea, mutilarea, epidemiile ce-i decimează pe refugiați, deplasările epuizante ale trupelor și refugiul dureros din calea ocupanților. Capitolul „Avuzul cu pești japonezi” evocă
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]