16,589 matches
-
Bibliothèque d'éducation et de récréation". Așa cum s-a ulterior, romanul are la bază manuscrisul "L'Héritage de Langevol" al lui Paschal Grousset, un revoluționar corsican participant la Comuna din Paris, care trăia în exil în S.U.A. și la Londra. Manuscrisul a fost cumpărat de Pierre-Jules Hetzel, editorul majorității cărților lui Verne. Similitudinile dintre intriga și elementele textului original al lui Grousset și opera lui Verne nu au fost încă complet stabilite. Ulterior, Verne a mai remaniat câteva opere ale lui
Cele 500 de milioane ale Begumei () [Corola-website/Science/320954_a_322283]
-
și are cerdac, spre deosebire de cea veche care avea o prispă. Numai o singură fereastră se mai păstrează din vechea construcție. În clădire a fost amenajată o expoziție permanentă care prezintă momente din viața și creația poetică a Veronicăi Micle: fotocopii, manuscrise, cărți, obiecte personale care au aparținut poetei (trei oglinzi, două de perete din cristal și una de birou, cufărul de călătorie, un scrin, o călimară, un suport de cărți și prima ediție a singurului volum de poezii publicat de Veronica
Casa memorială Veronica Micle din Târgu Neamț () [Corola-website/Science/320988_a_322317]
-
țesătură care îmbină, cu pricepere și profesionalism, documentarea riguroasă, relația interumană și, ceea ce este demn de menționat, sublinierea intrisecă a semnificației acțiunilor eroilor într-un timp ale cărui perspective sunt încă largi pentru prezentul acestora. Dumitru Munteanu șterge praful de pe manuscrisele juneții coșbuciene După Anii de ucenicie, recent, la Editura “George Coșbuc”, Dumitru Munteanu a editat volumul II din seria “George Coșbuc - Dincolo de cuvinte”. În peste 600 de pagini, prozatorul și criticul Dumitru Munteanu aduce în fața noastră poezii inedite din “Junețea
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
roboți, prea semănau cu tovarășul și tovarășa) și Eminescu (unde un anume redactor m-a dus cu vorba ani la rând spunându-mi că mi s-a pierdut maniscrisul romanului “ÎNTEMEIETORII”, ca, după ce am răscolit două zile prin dulapurile cu manuscrise, să-l găsească în... sertarul biroului său!). În volume: Debutul întâmplat în "România literară" cu nuvela "Scaunul" a fost un semnal al interesului său pentru numeroasa faună a celor marcați de alienarea puterii, de orgoliul scaunului, al potentei politico-administrative, caracteristice
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
Adam Ries s-a mutat în tînărul oraș Annaberg, unde a petrecut restul vieții sale în "strada Johannis", la o școală de calcul. În clădirea aceea, s-a înființat muzeul de azi, "Muzeul Adam-Ries". În anul 1524 Ries a încheiat manuscrisul de algebră, manual „Coß” (tipărit abia în anul 1992). În acest timp, Ries face cunoștință cu fica maistrului lăcătuș Andreas Leuber din Freiberg, Anna Leuber cu care are cel puțin opt copii. În registrul de căsătorii al "Bisericii Sfîntă Anna
Adam Ries () [Corola-website/Science/315337_a_316666]
-
Saeki a deschis poartă de intrare cu multă vreme în urmă. Rolul lui Nakata este acela de a readuce lucrurile la forma cuvenită. Doamna Saeki știe povestea lui Nakata ( inclusiv de uciderea lui Johnnie Walker) și îl roagă să ardă manuscrisele în care este descrisă toată viața ei. la sfarsitul conversației aceasta îl întreabă pe Nakata dacă nu cumva a fost pictat într-un tablou ( i se pare că îl știe de multă vreme). Cand Nakata a cuprins în mâinile sale
Kafka pe malul mării () [Corola-website/Science/315358_a_316687]
-
smuls limba, dar nu a putut să-i oprească râsul care semăna " cu un fluier care răsună dintr-o altă lume". Capitolul 47 Kafka o întâlnește pe doamna Saeki tânără și afla de la ea ca "și-a ars toate amintirile" ( manuscrisele arse de Nakata) și că în scurtă vreme nu o să și-l mai amintească nici pe el, motiv pentru care era important să vorbească cu el. Ea îi spune că trebuie să se întoarcă în lumea cealaltă; că el trebuie
Kafka pe malul mării () [Corola-website/Science/315358_a_316687]
-
mai fost tipărite câteva cărți mai mici: "Sifra diTzni`uta", "Idra Rabba", "Idra Zuta", "Ra`aya Meheimna", " Midrash haNe`elam", "Idra deVei Mashkana, Heikhalot, Raza deRazin, Saba deMishpatim, Tosefta" și " Sitrei Torah". De-a lungul timpului, au fost găsite alte manuscrise care se referau la Zohar și care nu au fost incluse în edițiile tipărite. După ce a apărut cea de-a doua ediție a Zoharului, manuscrisele au fost adunate și aranjate în funcție de subiectul abordat și au fost tipărite în diferite ediții
Zohar () [Corola-website/Science/315436_a_316765]
-
deRazin, Saba deMishpatim, Tosefta" și " Sitrei Torah". De-a lungul timpului, au fost găsite alte manuscrise care se referau la Zohar și care nu au fost incluse în edițiile tipărite. După ce a apărut cea de-a doua ediție a Zoharului, manuscrisele au fost adunate și aranjate în funcție de subiectul abordat și au fost tipărite în diferite ediții.
Zohar () [Corola-website/Science/315436_a_316765]
-
Nicolae Iorga. Alte restaurări: 1960, 1975, 1988. Construcția este formată din două încăperi micuțe și o tindă. Atracția turistică deține o valoroasă expoziție permanentă, reorganizată tematic după 1989, ce cuprinde documente de arhivă, scrisori, cărți poștale cu autograf, fotocopii ale manuscriselor, fotografii și 14 lucrări de grafică. Lângă muzeu se găsește Parcul tematic „Ion Creangă”, un loc în care vizitatorii se pot întâlni cu personaje îndrăgite din poveștile pentru copii scrise de Ion Creangă. Casa memorială Ion Creangă a fost construită
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
camera următoare, adică în cămară, se afla intrarea în pod unde Nică a ascuns pupăza din tei. Atracția turistică deține o valoroasă expoziție permanentă, reorganizată tematic după 1989, ce cuprinde documente de arhivă, scrisori, cărți poștale cu autograf, fotocopii ale manuscriselor, fotografii și 14 lucrări de grafică, realizate de plasticianul Eugen Taru pentru ilustrarea ediției din 1949 a "Amintirilor din copilărie". Persoane implicate în organizarea expoziției tematice a muzeului și în colecționarea obiectelor etnografice necesare organizării expoziției au fost: Z. Grigoriu
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
menționează nici Gehinnom , nici „a doua moarte” În această privință, versiunea aceasta se aseamănă celei folosite de Evanghelia lui Marcu, unde termenul Gheena este adăugat citatului din Isaia descriind cadavrele în care nici un vierme nu piere, În scrierile apocrife, în Manuscrisele de la Marea Moartă, Pseudopepigrafa și la Filon din Alexandria nu există nici o referință directă la Gheena.În cartea deuterocanonică a Iuditei (16:17), există totuși o aluzie la Gheena ("și va da pradă trupul lor focului și viermilor, ca să urle
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
Lucrarea fusese începută încă din perioada în care Müneccimbașı activa în calitate de astrolog șef, însărcinat de Marele Vizir Kara Mustafa să elaboreze o amplă lucrare cu caracter istoric. Lucrarea a fost terminată după ce Müneccimbașı se retrăsese la Mecca. O copie a manuscrisului a fost făcută în 1705, la scurt timp după moartea sa. Ulterior, în timpul domniei sultanului Ahmed al III-lea, marele vizir Damat Ibrahim a dispus ca o comisie coordonată de poetul Ahmed Nedin să traducă în limba turcă o versiune
Ahmed Dede Müneccimbaşı () [Corola-website/Science/317375_a_318704]
-
comisie coordonată de poetul Ahmed Nedin să traducă în limba turcă o versiune prescurtată a volumului; traducerea, cunoscută sub numele de "Sahaif-ül-Ahbar" ("Pagini ale unei cronici"), este unica versiune publicată a lucrării, tipărită pentru prima oară la Cairo în 1868. Manuscrisul original, considerat mult timp a fi fost pierdut, este păstrat în parte în biblioteca moscheii sultanului Selim al II-lea din Edirne, iar restul la biblioteca muzeului Topkapı din Istanbul. Lucrarea este o istorie universală, începând de la Adam și terminând
Ahmed Dede Müneccimbaşı () [Corola-website/Science/317375_a_318704]
-
fost între anii 1438-1583 și 1612-1806 reședința regală sau imperială austriacă, azi fiind reședința președintelui Austriei. Până la sfârșitul primului mondial a purtat denumirea "Wiener Hofbibliothek", fiind una dintre cele mai bogate biblioteci din lume. Biblioteca cuprinde printre altele culegeri de manuscrise, diferite documente istorice, lucrări de diplomă, de doctorat, care din anul 2000 sunt puse la dispoziția cititorilor în internet prin Anno (Austrian Newspapers Online).
Biblioteca Națională a Austriei () [Corola-website/Science/317478_a_318807]
-
cei mai importanți servitori ai lui Sauron. Numele său nu este dezvăluit în nicio scriere de-a lui Tolkien, nici numele celorlalți, în afară de Khamûl. În contextul legendariumului lui Tolkien, Regele-vrăjitor (Witch-king) a fost inițial un mare rege al oamenilor. În manuscrisul notelor sale pentru traducători Tolkien a declarat că numele Regelui-Vrăjitor și alte date nu au fost înregistrate, dar ca el a fost probabil descendent al Númenórenilor. În al Doilea Ev, Inelele Puterii au fost făurite de către elfii din Eregion sub
Regele-vrăjitor din Angmar () [Corola-website/Science/317468_a_318797]
-
1702, ""tămplându-se răscoale în țară și fiindu atătea răutăți atățea ani, s-au pustiitu acia mănăstiria, răschirându-să călugării într-alte părți"". Biserica a fost înzestrată cu icoane împărătești zugrăvite în anul 1708 la Moscova. Unii călugări de aici au copiat manuscrise liturgice, aici aflându-se un exemplar din "Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea" al lui Dimitrie Cantemir din 1698, cumpărat de mănăstire și în care diverși cititori au consemnat evenimente contemporane. Printre egumenii mănăstirii pot fi menționați Isaia Nacu (în jurul
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
-lea, ceea ce duce la ipoteza că o parte a bisericilor edificate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare aveau acoperișul din plăci ceramice. În perioada medievală, Mănăstirea Sf. Ilie a reprezentat un centru de cultură. Unii călugări de aici au copiat manuscrise liturgice, aici aflându-se un exemplar din "Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea" al lui Dimitrie Cantemir din 1698, cumpărat de monahii mănăstirii și în care diverși cititori au consemnat evenimente contemporane. În biblioteca Universității din Cluj sunt păstrate mai
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
aflându-se un exemplar din "Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea" al lui Dimitrie Cantemir din 1698, cumpărat de monahii mănăstirii și în care diverși cititori au consemnat evenimente contemporane. În biblioteca Universității din Cluj sunt păstrate mai multe Minee manuscrise din secolul al XVII-lea, împodobite cu chenare artistice și care au aparținut acestei biserici. În plus, preotul Constantin Popovici, care a păstorit aproximativ 50 de ani pe la începutul secolului al XIX-lea, a dăruit un prețios manuscris miscelaneu, cuprinzând
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
multe Minee manuscrise din secolul al XVII-lea, împodobite cu chenare artistice și care au aparținut acestei biserici. În plus, preotul Constantin Popovici, care a păstorit aproximativ 50 de ani pe la începutul secolului al XIX-lea, a dăruit un prețios manuscris miscelaneu, cuprinzând între altele: "Sandipa Filozoful" și "Războiul Troadei", prelungind astfel activitatea culturală a acestei vechi ctitorii domnești. Biserica Sfântul Ilie are plan triconc, cu turlă deasupra naosului, fiind asemănătoare din acest punct de vedere cu bisericile Pătrăuți și Voroneț
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
fan-grupului oficial al lui George R. R. Martin. Numele a fost adoptat în prima jumătate a anului 2001, grupul ținându-și prima adunare cu ocazia Worldcon-ului din 2001 din Philadelphia. Pe 6 octombrie 2009, Martin nota pe blogul său că manuscrisul pentru "Iureșul săbiilor" are 1521 de pagini; prima ediție hardcover a avut 992 de pagini. În "Iureșul săbiilor" este menționat un personaj pe nume Trebor Jordayne din Tor; Tor Books este bine-cunoscutul editor al autorului de fantasy Robert Jordan, iar
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]
-
a unor documente vechi, actuala biserică "Sf. Dumitru" a fost construită în locul unei biserici cu același hram, mai vechi și probabil mai mici și care se afla în apropiere. Ca urmare a faptului că în biserică se află un hronograf manuscris din secolul al XVIII-lea, istoricul Nicolae Stoicescu datează construcția primei biserici în secolul al XVIII-lea. Într-un articol mai vechi din revista „Credința” (nr. 23-24 din octombrie-noiembrie 1934) în care se vorbește despre bisericile din Huși, se afirmă
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
fost scrisă în anii '50, ca parte a anexei "Stăpânului inelelor", dar Tolkien a ales să nu o includă din cauza limitărilor impuse de spațiu, doar o versiune prescurtată fiind prezentată în Anexa A, III Oamenii lui Durin. Deși niciunul dintre manuscrisele originale nu era datat, se poate deduce că povestea nu a fost scrisă înainte de 29 septembrie 1953 — data la care Tolkien a primit primul exemplar din "Frăția inelului". O notă din prima ciornă cunoscută face referire la un număr de
În căutarea Ereborului () [Corola-website/Science/321882_a_323211]
-
deduce că povestea nu a fost scrisă înainte de 29 septembrie 1953 — data la care Tolkien a primit primul exemplar din "Frăția inelului". O notă din prima ciornă cunoscută face referire la un număr de pagină din "Frăție". Există mai multe manuscrise legate de această operă. Prima formă în care a fost publicată povestea a apărut în "Povești neterminate" (1980), compilată de fiul lui Tolkien, Christopher. La sfârșitul acestei versiuni, Christopher a inclus fragmente dintr-un manuscris mai vechi și mai lung
În căutarea Ereborului () [Corola-website/Science/321882_a_323211]
-
din "Frăție". Există mai multe manuscrise legate de această operă. Prima formă în care a fost publicată povestea a apărut în "Povești neterminate" (1980), compilată de fiul lui Tolkien, Christopher. La sfârșitul acestei versiuni, Christopher a inclus fragmente dintr-un manuscris mai vechi și mai lung, publicat ulterior în întregime în "The Annotated Hobbit". Cea mai veche ciornă cunoscută a fost găsită ulterior și a fost publicată în "The Peoples of Middle-earth" (1996), ca parte a istoriei din Anexa A. "" este
În căutarea Ereborului () [Corola-website/Science/321882_a_323211]