16,876 matches
-
este însă conștientă și de neajunsurile unui astfel de demers literar: ”Orice am face, întotdeauna reconstituim într-o manieră subiectivă. Dar deja înseamnă mult faptul că am încercat să reconstruiesc totul folosind numai pietre autentice.” În opinia lui Andre Chastagnol ”portretul pe care l-a trasat Marguerite Yourcenar împăratului Hadrian corespunde fără îndoială cu ceea ce sursele istorice spun despre el.” Istoricul Paul Petit este de părere că ” Doamna Yourcenar a folosit, pentru a-i surprinde portretul, instrumente fine de psihologie și
Memoriile lui Hadrian () [Corola-website/Science/321109_a_322438]
-
În opinia lui Andre Chastagnol ”portretul pe care l-a trasat Marguerite Yourcenar împăratului Hadrian corespunde fără îndoială cu ceea ce sursele istorice spun despre el.” Istoricul Paul Petit este de părere că ” Doamna Yourcenar a folosit, pentru a-i surprinde portretul, instrumente fine de psihologie și o bună cunoaștere a surselor istorice, fără a pretinde că romanul său prezintă adevărul istoric.” Scriitorul american Gore Vidal, care a publicat în 1964 romanul „Julien”, cuprinzând memoriile împăratului Iulian apostatul, a adus în 2006
Memoriile lui Hadrian () [Corola-website/Science/321109_a_322438]
-
Francesco d'Este. Ca o precondiție pentru eliberarea iubitului ei Richelieu, Charlotte Aglaé s-a decis să se căsătorească cu moștenitorul Modenei. Potrivit memoriilor bunicii ei, viitorul soț s-a îndrăgostit de tânăra Charlotte Aglaé "la simpla vedere a unui portret". Puțini se așteptau ca această căsătorie să reușească, deoarece Charlotte Aglaé nu avea nici cea mai mică dorință să părăsească Franța. Verișoara ei îndepărtată, Marguerite Louise d'Orléans, care s-a căsătorit împotriva dorinței ei cu Cosimo al III-lea
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
Charlotte Aglaé a primit o enormă zestre de 1,8 milioane de livre din care jumătate a fost contribuția în numele tânărului rege Ludovic al XV-lea. Din țara sa adoptivă, Charlotte Aglaé a primit un trusou format din diamante și portrete cu viitorul ei soț. Cum mama soțului ei murise în 1710, Prințesa Moștenitoare deținea rangul cel mai înalt printre femeile de la curte. Curtea din Modena fiind plictisitoare, pentru a se distra, Charlotte Aglaé a început să țineau mici adunări private
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
La fântână”, “Încărcător în port” (toate, statuete în bronz, 1913), “Mărășești - 6 august 1917”, “Bust de copil” și “Puțin repaus” (statuete din bronz, 1926), “Soldat în atac” (gips), “Ciobănaș călare”, “Ciobănaș în repaus”, “Ciobănaș”, “Bust de copil”(bronzuri) și “Bust - portret”al Mariei G.D. Mirea, soția fratelui său, pictorul G.D. Mirea (1928). La Expoziția Societății Tinerimea Artistică, de la Salonul Universul, din 8 - 30 noiembrie 1931, expune două lucrări: “Letiția” - bust din marmură și “Puțin repaos”, bronz.
Dimitrie D. Mirea () [Corola-website/Science/321200_a_322529]
-
i-a deschis paleta și l-a apropiat de pictura peisagistică. Stabilit la Oradea, a fost unul din animatorii vieții culturale a orașului. A deschis o școală privată de artă care a funcționat în perioada 1930 - 1937. A creat numeroase portrete ale elitei literare și artistice orădene și s-a implicat ca profesor în dezbaterile artistice și estetice. Pictorul a fost dublat și de un talentat muzician si compozitor care a pus bazele Filarmonicii de Stat Oradea.
Alfred Macalik () [Corola-website/Science/321198_a_322527]
-
televizor în timp ce o proporție egală și-a planificat să ignore cu totul evenimentul. Potrivit informațiilor, poderea femeilor interesate de nunta regală (47%) a fost mai mare decât cea a bărbaților (23%). Una dintre caracteristicile deosebite ale acestei monede este dublul portret, situație puțin obișnuită la monedele britanice (a șasea oară, în istorie). Tirajul acestei monede este de 250.000 de exemplare, de calitate BU. Moneda a fost concepută de "Mark Richards", membru al "Societății Regale a Sculptorilor Britanici". Moneda este din
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
împărat era o ocazie care nu trebuia pierdută. Guvernul celor Două Sicilii a trimis lui Pedro al II-lea o pictură care descria o tânără femeie frumoasă, pe care el s-o accepte de soție. Împăratul a fost încântat de portret spunând că femeia din portret pare "o zână din basme". Potrivit istoricului James McMurtry Longo, portretul nu era al Teresei Cristina, ci a altcuiva. Atunci când "a descoperit decepția, era prea târziu". Din cauza multelor legături de consangvinitate, a fost necesară o
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
nu trebuia pierdută. Guvernul celor Două Sicilii a trimis lui Pedro al II-lea o pictură care descria o tânără femeie frumoasă, pe care el s-o accepte de soție. Împăratul a fost încântat de portret spunând că femeia din portret pare "o zână din basme". Potrivit istoricului James McMurtry Longo, portretul nu era al Teresei Cristina, ci a altcuiva. Atunci când "a descoperit decepția, era prea târziu". Din cauza multelor legături de consangvinitate, a fost necesară o dispensă de la Papa Grigore al
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
al II-lea o pictură care descria o tânără femeie frumoasă, pe care el s-o accepte de soție. Împăratul a fost încântat de portret spunând că femeia din portret pare "o zână din basme". Potrivit istoricului James McMurtry Longo, portretul nu era al Teresei Cristina, ci a altcuiva. Atunci când "a descoperit decepția, era prea târziu". Din cauza multelor legături de consangvinitate, a fost necesară o dispensă de la Papa Grigore al XVI-lea. Permisia a fost obținută și, la 30 mai 1843
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
5 octombrie 1837, la vârsta de cincizeci și patru de ani. A fost înmormântată alături de mama ei Joséphine la biserica Saint-Pierre-Saint-Paul. Un portet al Hortensei se găsește în Virginia, acasă la James Monroe, al cincilea președinte al Statelor Unite. Este un portret dăruit de Hortense fiicei lui Monroe, Eliza, care a mers la școală cu Hortense în Franța.
Hortense de Beauharnais () [Corola-website/Science/321284_a_322613]
-
o reluare în pridvorul bisericii bolniței, s-a optat aici pentru o amplă ilustrare a hramului Adormirii Maicii Domnului și a unei teme noi în pictura românească Viața adevăratului călugăr, reprezentată în stânga intrării, pe același perete aflându-se, în dreapta ușii, portretul Arhimandritului Ioan alături de cel al egumenului Pahomie. Viața adevăratului călugăr cuprinde martiriul unui călugăr răstignit, deasupra căruia apare Iisus Hristos încadrat de doi îngeri. La baza crucii, în colțul din stânga, un balaur, Iadul cel atotmâncător, amenință cu flăcări, iar în dreapta
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
publicistică: Începând din anul 1996 a îndeplinit atribuțiile de redactor-șef și apoi redactor principal la săptămânalul „Viața medicală“. În această calitate a editat rubricile de specialitate: Psihanaliza cea de toate zilele, Borderline clinico-psihiatric, Medicina felului de a fi și Portrete fiziognomice. Pe lângă acestea a semnat numeroase pagini tematice cuprinzând progresele neuropsihiatriei mondiale. Activitate literară: Membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România (1990), unde îndeplinește funcția de Secretar literar. În anul 1992 i se conferă Premiul I la Concursul
Alexandru I. Trifan () [Corola-website/Science/320591_a_321920]
-
pictorului Sebastiano Mainardi. Domenico deprinde încă din copilărie meseria de orfevrar, pe care o avea și tatăl său, care inventase un tip de bijuterie sub formă de ghirlanda, de unde și numele "Ghirlandaio". În magazinul-atelier al tatălui, Domenico mai execută și portrete ale trecătorilor, iar de la Alesso Baldovinetti învăța artă picturii și mozaicului. În 1472, Girlandaio se înscrie la "Compagna di Sân Luca" (astăzi devenită "Accademia di belle arti di Firenze"), unde își desăvârșește pregătirea artistică. Prima sa lucrare este o frescă
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
de sculptura în gheată și zăpadă Harbin) desfășurat în China, ca ambasador de imagine. O mulțime de fani i-au fost alături la o temperatură de sub -20 grade Celsius. A zburat într-un avion Asiana pe care erau pictate patru portrete ale personajului Dae Jang Geum. În spatele profesiei de actor se află și un suflet mare, ea participând la câteva evenimente de caritate. În 1997 a mers în Etiopia ca ambasador al păcii NGO și a văzut sărăcia oamenilor și bolile
Lee Young Ae () [Corola-website/Science/320588_a_321917]
-
(c. 1480 - 1556) a fost un pictor, desenator și grafician renascentist italian, reprezentant al Școlii venețiene. A realizat în special portrete și picturi cu tematică religioasă. Prin stilul său excentric, marcat de o ușoară nervozitate și prin reprezentările sale distorsionate, prefigurează manierismul din secolul al XVI-lea. Viața sa este o continuă peregrinare: Născut la Veneția în jurul anului 1480, lucrează la
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
exacte. Se pare că s-a născut la Veneția în jurul anului 1480. Studiază la unul din pictorii venețieni Giovanni Bellini sau Alvise Vivarini. Influența lui Bellini este vizibilă în lucrarea "Fecioara și Pruncul cu Sf. Gerome" din 1506. Totuși în portretele sale și mai ales in lucrarea "Alegoria viciului și a virtuții" din 1505 se poate remarcă stilul naturalist al lui Giorgione. Pe masura maturizării, stilul lui Lotto a evoluat de la clasicismul lui Giorgione la dramatismul vibrant al lui Correggio. Prima
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
evoluat de la clasicismul lui Giorgione la dramatismul vibrant al lui Correggio. Prima informație mai exactă despre artist se referă la anul 1503 când artistul lucra la Treviso, un oraș prosper aflat pe teritoriul Republicii Venețiene. Aici își dobândește celebritatea prin portretele și tablourile sale religioase. Sub patronajul episcopului Bernardo de’ Rossi, umanist și protector al picturii, Lotto realizează lucrări că "Alegoria virtuții și viciului" (1505, "Museo di Capodimonte", Napoli) și "Sf Gerome în deșert" (1500 sau 1506, Luvru, Paris). În această
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
parohiala St. Cristina al Tiverone (1505) și baptisteriul catedralei din Asolo (1506), picturi care există și astăzi. În 1508 lucrează la polipticul din Recanati pentru biserică St. Domenico. Acesta este alcătuit din șase panouri, cea mai valoroasă dintre lucrări fiind portretul "Tânăr cu felinar" (1508, Kunsthistorisches Museum, Viena). Faima artistului atrage atenția lui Donato Bramante, arhitectul papal, care trecuse pe acolo în pelerinaj. Astfel că în 1509, Lotto este invitat la Vatican să participe la la ornamentarea reședinței papei Iulius al
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
începutul anului următor, ăn în care este anunțată oficial dispariția să. Dacă ultima perioadă a vieții o petrece în singurătate, fără a se mai bucură de atenția publicului, pește abia trei secole, operă să se va bucura de aprecierea cuvenită. "Portretul episcopului Bernardo de’ Rossi" (1505) este un portret de dimensiuni mari (54,7 x 41,3 cm) din perioada timpurie a artistului. Episcopul, care în acea perioadă era mentorul sau, este reprezentat cu capa mov, bereta neagră, iar pe degetul
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
oficial dispariția să. Dacă ultima perioadă a vieții o petrece în singurătate, fără a se mai bucură de atenția publicului, pește abia trei secole, operă să se va bucura de aprecierea cuvenită. "Portretul episcopului Bernardo de’ Rossi" (1505) este un portret de dimensiuni mari (54,7 x 41,3 cm) din perioada timpurie a artistului. Episcopul, care în acea perioadă era mentorul sau, este reprezentat cu capa mov, bereta neagră, iar pe degetul mâinii în care ține un sul de hârtie
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
și gâtul episcopului sunt reprezentate realist, cu multă fidelitate și fără înfrumusețări. Acest realism, precum și modul de iluminare a feței amintesc de mult de Holbein cel Tânăr, încât o perioadă s-a crezut că acesta e autorul lucrării. De asemenea, portretul pare a fi influențat de stilul lui Giovanni Bellini și de realismul lui Antonello da Messina. Această lucrare face parte din polipticul realizat la comanda dominicanilor din Recanati. Este reprezentat trupul lui Hristos, așezat la marginea mormântului și sprijinit de
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
un adevarat zugrav al sufletului oamenilor.Chipurile de țărani din Bucovina, remarcabile prin acuitatea observației, expresivitatea desenului, ilustrând vechea drama a țăranului român măcinat de suferințe și lipsuri în zadarnica luptă cu greutățile vieții, impresionează profund. La fel de valoroase sunt și portretele unor personalități precum Gala Galaction, Radu Boureanu, N. D. Cocea, Liviu Rebreanu ș.a. are și lucrari de "artă monumentală". Este, în același timp autorul unui volum de poezii. Prezent în numeroase expoziții personale și colective. 1897 10 mai (27 aprilie
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Puccini și Casanova, operă comică de Mihail Daia). 1945-1946 Contribuie, cu machete și schițe, la înființarea Teatrului „Țăndărică” din București, primul teatru profesionist de păpuși și marionete din România. Participă la Salonul Oficial de Toamnă din București. Vernisează expoziția personală (portrete de țărani bucovineni) din sălile Parlamentului Român. Organizează - eveniment inedit pentru peisajul cultural al vremii - o expoziție de pictură în mina Ghelari din județul Hunedoara. 1947-1948 Este omagiat în publicațiile vremii la împlinirea vârstei de 50 de ani. I se
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
de redactarea propriilor scrieri. Publică în periodicele vremii câteva povestiri cu caracter autobiografic. Începând din luna august a anului 1955, își semnează lucrările de artă plastică "GLA" (adăugând propriilor inițiale litera "A", de la prenumele soției). 1957-1964 Participă cu mai multe portrete la ediții succesive ale Expoziției Interregionale de artă plastică de la Iași. În fiecare vară, pictează în Bucovina numeroase peisaje și chipuri de țărani. 1964 La 2 ianuarie se naște nepoata sa, Ariadna, fiica Irinei. 18 februarie 1964 - George Löwendal se
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]