19,182 matches
-
autor și pentru cititor, deopotrivă. Mă simt obligat să-i dovedesc și unuia și celuilalt că mă pricep să văd ce e în carte. Deși nu exclud viitoare împiedicări, risc să afirm (aci și numai aci) că mă simt din ce în ce mai stăpîn pe meserie! *„Bunica” are convingerea că e dăruită cu puteri paranormale: a blestemat cireșul „din cauza căruia «Bunicul» a bătut-o pe Roxana”, cireș la care el ținea foarte mult, să nu mai crească, și n-a mai crescut! „E atîtica
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un an. Apoi iarăși strigă, apoi iarăși tace. Toate acestea nu demonstrează însă falsitatea acuzației de corupție, ci doar lașitatea celor ce n-o divulgă. Mai există, la nivel macrosocial, „mîndria de a fi român”? Se simte, cu adevărat, românul „stăpîn în țara sa”, sigur de drepturile ce decurg din „stadiul actual al civilizației și culturii”? *Intelectualul și Puterea. Iată o anecdotă necunoscută majorității celor care se ocupă cu această temă: „într-o zi Apollodor vorbind cu Traian despre o lucrare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Am o senzație de sfîrșeală...”, mi-a mărturisit Tiberiu. Nu e, din păcate, singurul în această situație: „era” îi istovește pe cei sensibili. „și eu - i-am spus - sînt asemenea unui cal obosit, ajuns la mijlocul dealului cu căruța încărcată. Grăbit, stăpînul îl biciuie și îl suduie, fără a înțelege necesitatea unor pauze de efort”. *„Ce te uiți ca dracul la capră!” în loc să mă supăr, am fost fascinat de această vorbă împrumutată, parcă, de la un personaj de-al lui Anton Pann sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
culc cînd vreau. Altădată, cînd veneam de pe teren, acasă, seara, plin de noroi, mă feream de unul sau de altul, ca nu cumva să observe că am plecat din «campanie». Acum nu mă mai ascund de nimeni. Sînt propriul meu stăpîn”. Ne-am întîlnit pe o alee a parcului, în dreptul „Cariatidelor” lui Vasile Aciobăniței Mera. Avea chef de vorbă. Deoarece nu mă grăbeam, l-am ascultat. Era într-o viguroasă dispoziție critică și aproape exaltat de amintirea propriilor acte curajoase din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rapidă, violentă, în care nimeni nu mai are răgazul să gîndească. Modalitatea aleasă de Ryszard Kapuscinski pentru a trata un astfel de moment mi se pare deosebit de inteligentă: slugi vechi și neînțelegătoare de ceea ce se întîmplă continuă să vorbească despre stăpînul lor cu formule care sună sentimental și, involuntar, ironic: „înălțimea Sa nepătată”, „înălțimea sa neobosită”, „înălțimea Sa benevolentă” etc. Nu poți evita întrebarea dacă o asemenea opacitate e caracteristică numai slugilor orientale sau și slugilor de pretutindeni. *„Hai să-ți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
șeful Ăl Mare” le-a spus că au toate condițiile să facă stațiune de creștere! Ascultîndu-i pe cei implicați în interviu, mi-au sărit în... urechi cîteva diferențe „stilistice”: între D.P. și N.C.M. (acesta mult mai sigur în dialog, mai „stăpîn pe sine”); între D.P. și L.P. (care, nepotrivit, vorbind ca la seminar, a protestat împotriva „manipulării așa-zisei «sinecdoci totalitare»”, adică a afirmației propagandistice că nu numai Partidul sau o parte din el dorește realegerea „Tovarășului”, ci întreg poporul). Cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din acest liceu și am avut cam mult de lucru, cumnatul meu fiind foarte dificil. Bine faceți, că cercetați și puținii oameni de știință din Flt.! V. Costăchescu a scos, pe vremuri, o „Ist. a Flt.”, dar complet Înfeudat politicește „stăpânului” șt. Ioan. și Artur Gorovei are una, pe care n-am văzut-o. Mulțumesc pentru legătura, ce ați Înlesnit cu d. Nichita. Până În prezent n a apelat la mine. I-am scris d-nei Bădilă, fără răspuns. Poate e-n concediu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
rog din nou s-o supraveghezi din... Suceava. Numele muzeografului 635 Îmi e tare cunoscut, dar nu știu, de unde să-l iau636. Poate, ca folticenean, va avea cel puțin milă de creația altuia, pentru locul său natal 637. Totuși, „ochiul stăpânului Îngrașe vita”. Totul e: să nu strice ce-ai făcut mata. D-na Ungureanu s-a bucurat auzind de d-na Niculescu-Varone, care i-a fost colegă la universitate, la lb. română (D-na Ungureanu are 2 licențe: româna și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cale spre a vă face cunoscut cazul meu, o fac pentru că nu am găsit înțelegere la niciunul din cei ce sunt puși să rezolve astfel de probleme. Când eram în armată, la 20 de ani, atunci când orice tânăr se simte stăpân pe propriul destin, un superior mi-a spus: E o rușine să spui că tu ești din București. Faci pe conducătorul țării de râs!. De ce credeți că a spus așa? Pentru că i-am spus că sunt adventist de ziua a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în căutarea unei bucăți de pâine. Cum am amintit deja, Muzeul satului nu este creația regimului comunist: el a fost inaugurat în mai 1936, fiind opera școlii sociologice românești conduse de savantul Dimitrie Gusti, școală sociologică lichidată sistematic de către noii stăpâni ai României postbelice. Când își deschidea porțile, muzeul acesta făcea bilanțul a zece ani de activitate intensă de teren a echipelor lui Gusti. El este deci o creație a anilor 20-30, poate cei mai înfloritori pe care i-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dispărută peste noapte se află, spre nenorocul tuturor, lângă o vilă modestă cunoscută sub numele pompos de palatul reginei Elena? Dacă Muzeul satului nu a supărat în niciun fel pe fosta regină-mamă, de ce oare supără atât de tare pe actualii stăpâni ai vilei de la Herăstrău? Noi nu știm cine locuiește în această vilă, nici dacă locuiește cineva, deși e în permanență păzită cu strășnicie. Dacă pieirea Muzeului se leagă de o eventuală încercare de a reconstitui ceea ce se numea pe vremuri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și propaganda. Burtică și Popescu-Dumnezeu, noul uns, Enache, găsind încă o formă de slugărnicie care le scăpase celorlalți. Dar nu numai atât! Printr-o curioasă, dar nu întâmplătoare manevră fotografică ori din montaj, cei care au fost pozați dând onorul stăpânului suprem erau priviți de acesta de sus în jos, în ciuda faptului că Ceaușescu este mai mărunt (ca înălțime) (decât cei pe care îi domina în aceste documente. Chiar și pe Dincă, căruia nu i-au mai fost suficienți cei 180
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai mărunt (ca înălțime) (decât cei pe care îi domina în aceste documente. Chiar și pe Dincă, căruia nu i-au mai fost suficienți cei 180 centimetri, pe care-i are (poate chiar mai mult), arătând mai pitic decât uriașul stăpân. Cei mai recenți vizitatori ai Bucureștiului, rusul Gromyko și canadianul Trudeau, au găsit orașul dominat de interminabile cozi la stațiile de benzină. Sfârșitul lui ianuarie și începutul lui februarie au însemnat aproape un apogeu al crizei de combustibil pentru populație
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cetățeni, și anume a intelectualilor. Deocamdată, au fost luați în vizor și în botul buldozelor casele din jurul Capitalei, din numitul sector agricol Ilfov. Șeful care conduce noua campanie împotriva intelectualilor este același personaj, Ion Dincă, care înjură și pălmuiește, în numele stăpânilor săi, în fruntea cărora se află Elena Ceaușescu, vecina sa de la Găiești. O întreagă pleiadă de scriitori, pictori, artiști, medici, și nu dintre cei din urmă, ci de primă mărime, se află în aceeași situație delicată și, aparent, fără ieșire
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care s-au comportat până acum ca artiști și cetățeni, asupra pactului pe care l-au făcut cu regimul și să înțeleagă că își primesc acum răsplata pentru lipsa lor de sinceritate, dovedindu li-se o dată în plus că noii stăpâni nu-și respectă slugile, debarasându-se de ele atunci când le pică bine. Sigur, lista celor care au de suferit este mult mai lungă și nu are niciun rost să încerc să o reconstitui. Vreau însă să se știe că și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
toate zilele cu plăcere în casele lor, pe care le construiseră cu sudoarea frunții lor și până la urmă rămâneau ale lor definitiv și nimeni nu îndrăznea să le ia cu forța sau oricum. în această țară, acum, nu mai ești stăpân pe nimic, pentru că noii conducători au luat casele oamenilor și ale Patriei și trăiesc în ele, fără să fi pus o cărămidă la construirea lor. Se lăfăiesc în ele și în ele își pun mese întinse cu toate bunătățile aduse
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
întrebăm și-i întrebăm și pe sprijinitorii lui Ceaușescu: cum de se poate răbda așa ceva? Nu mai există în țara aceasta niciun om de bine? Oare tuturor le e frică că-și vor pierde bucățica de cozonac pe care acest stăpân cu mintea rătăcită le-o oferă? Oare a trăi în umilință și a mânca stând în genunchi mâncarea câștigată prin suferința altora poate fi un mod de a trăi? Oare acest Gheorghe Pană, țăran din Gherghița, căruia nu i-au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sfârșitul tot îl va ajunge. Și, mai ales, degeaba își închipuie că-l vom accepta pe Nicușor. Primii care-l vor elimina (poate chiar definitiv) vor fi tocmai slugile de astăzi: Dăscălescu și Pană, Dincă și Bobu, dacă vor supraviețui stăpânului lor. Domnilor, poate or să vă supere rândurile mele, dar, credeți-mă, ceea ce se întâmplă în țară este de neînchipuit. Oamenii sunt dați afară din slujbe și justiția închide ochii, alții sunt obligați să-și ceară concedii neplătite, pentru că statul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
capital: omul. Aș recomanda celor răspunzători de destinele medicinei românești să citească splendida carte a doctorilor Blăjan și Florea: Hațieganu în cuvinte înțelepte, unde pot găsi atâta adevăr în afirmația marelui profesor: O clinică condusă de un profesor conștient și stăpân pe specialitate, secondat de colaboratori pregătiți științific și tehnic, este o minunată școală pentru pregătirea viitorilor medici și o admirabilă instituție pentru promovarea științei medicale. Walter Trampau, originar din România, [octombrie] 1984, difuzată la 13 noiembrie 1984 Domnule director, Mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe de o parte, de Comitetul Politic Executiv și guvernul țării, iar pe de altă parte, de membrii PCR. Comitetul Politic Executiv, care ia parte împreună cu guvernul la toate ședințele ce au loc din când în când, după bunul-plac al stăpânului, nu au ridicat vreun protest, nu au făcut niciodată nicio opoziție sau obiecțiune și nici cea mai mică reținere. Din contră, nu au pierdut niciodată prilejul să vă laude și să vă preamărească, arătând și susținând că tot ce s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din pulbere/ să nasc deplin poemul.” * „Dumnezeu nu poate fi Înțeles decât personal”, spunea Kafka. „Fiecare Își are propria viață și propriul Dumnezeu. Preoți și ritualuri nu sunt decât cârje pentru viața infirmă a sufletului.” Nici un pact de complicitate cu „Stăpânul lumii”, Într-adevăr, ci sfidarea sa, ca și a mărului său interzis. Exodul din Paradisul vieții fără de moarte și fără de viață n-ar fi fost posibil, nici descoperirea-asumarea sinelui și a lumii, fără rebelul care Își revendica Întemeierea proprie. În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete antropofage”, trecutul nu poate fi revocat nici prin amnezie. În acest univers al Înstrăinării, Judecata din urmă Îl judecă tocmai pe Judecătorul Ultim, Stăpânul, adică Măcelarul, Hingherul cum Îl numește, cu fraternă oroare, poeta: „Noi - cei muritori/ noi scandăm: ia-ți Doamne cheia Înapoi/ cheia Împărăției tale de boală moarte gunoaie/ cheia măcelăriei tale terestre/ ia-ți-o Mărite Doamne Înapoi”. Nenumitul loc În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
degradare stătută și energie malefică, procesul plagiatului Barbu, asaltul „celor 13” condeieri visând o Uniune a Scriitorilor Comuniști, macabra farsă a funeraliilor lui Baranga, Întâlnirile Conducătorului cu „scriitorii țării” (admirabil prezise În lamentabilul vechi cântecel al lui Alecu Văcărescu: „Ah, stăpânul meu, iată că mi se ia și călimara, fie-ți milă de mine!”), aliajul de comunism și neofascism În „doaga mistico-rasisto-etnică”, până și „poznele” unei Florica Mitroi sau enormitățile enormei Suzi etc. nu sunt bizarerii pitorești, ci simple aspecte firești
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cucernice, sensibilitatea unui vestit critic. Camera respiră, pentru o clipă, altfel. Abia acum vede cu adevărat tabloul. Cupidonul, adică, așa cum Îl presimțise Cosimo. Zâmbește, poate, sau tremură, cu privirea mărită de Încordare. Se mișcă din loc, nu se mai poate stăpâni... Văzuse Cupidonul speriat, surprinzător, de un iepure! Citise de-atâtea ori despre acest tablou... n-ar fi trebuit s-o șocheze. Știa doar, demult, cum apare Cupidon În acest tablou: Înfricoșat de un iepure”... * Într-o dimineață, m-a vizitat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
La insistența mea, a confirmat: „Da, ai dreptate. Poate, nici nu este o temă literară”. „Roman cu cheie?”, se Întreba Cynthia Ozick În excelenta ei recenzie din The New Republic (22 mai 2000) - și răspundea, cu bunul-simț inteligent al lectorului stăpân pe regulile lecturii: „Când vorbim de romane, viața autorului nu e treaba nimănui. Dacă autorul Însuși difuzează știrea că personajul cutare este, de fapt, În viața reală, cutărică, cititorii continuă să aibă obligația- obligație față de farmecul ficțiunii - de a-și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]