17,853 matches
-
republicani erau ținuți în condiții grele (majoritatea fiind soldați din Divizia Durruti). Cei de refugiați de la Gurs erau împărțiți în patru categorii (brigadiști, piloți, "Gudari" și spanioli obișnuiți). "Gudari" (basci) și piloții găseau ușor de lucru și puteau pleca din tabără, dar țăranii și oamenii obișnuiți, fără relații în Franța, erau încurajați de guvernul francez, în acord cu cel franchist din Spania, să se întoarcă în țară. Marea majoritate s-au întors și au fost predați autorităților franchiste la Irún. De
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
erau transferați la lagărul Miranda de Ebro pentru „purificare”, conform Legii Responsabilităților Politice. După proclamarea de către Mareșalul Pétain a regimului de la Vichy, refugiații au devenit deținuți politici, iar poliția franceză a încercat să-i prindă pe cei care plecaseră din tabăra de refugiați. Împreună cu alți „indezirabili”, ei au fost trimiși în lagărul de la Drancy înainte de a fi deportați în Germania nazistă. Aproximativ de spanioli au murit astfel în lagărul de concentrare Mauthausen. Poetul chilian Pablo Neruda, numit de președintele chilian Pedro
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Pedro Aguirre Cerda consul special pe probleme de imigrație în Paris, a primit responsabilitatea pentru ceea ce el a numit „cea mai nobilă misiune pe care am îndeplinit-o”: trimiterea a peste de refugiați spanioli, care fuseseră găzduiți în Franța în tabere de refugiați, spre Chile pe o veche navă comercială, "Winnipeg". După sfârșitul oficial al războiului, luptele de gherilă au continuat neregulat, până în anii 1950, reducându-se treptat prin pierderea susținerii din partea populației extenuate și prin înfrângeri militare. În 1944, un
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
ngarigo au trăit la sud de ACT, wandandian la est, walgulu de asemenea la sud, gandangara la nord, iar wiradjuri la nord-vest. Dovezile arheologice de colonozare a regiunii includ adăposturi de piatră locuite, picturi rupestre și gravuri, locuri de veci, tabere, cariere, unelte de piatră și aranjamente. Acestea sugerează faptul că zona a fost locuită de oameni de cel puțin 21.000 de ani. Explorarea și colonizarea europeană din zona capitalei Canberra a început încă din 1820. Între 1820 și 1824
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]
-
erau în spatele armatei sale. Atât Huniade cât și sultanul au dat ordin să se ocupe dealurile din zonă, pentru o amplasare cât mai bună în teren. În urma unei lupte intense, creștinii au reușit să cucerească pozițiile dorite și au fortificat tabăra utilizând carele de luptă din dotare. A doua zi a început bătălia propriu-zisă. Huniade a atacat primul cu trupele sale de cavalerie grea și ușoară, având ca obiectiv flancurile otomane. Cavaleria s-a ciocnit de trupele rumeliene și anatoliene, care
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
a văzut că primul atac a fost respins, a atacat cu grosul armatei sale, compusă din infanterie ușoară și cavalerie grea. Ienicerii nu au reușit să oprească atacul, așadar cavalerii au înaintat prin centrul câmpiei, dar au fost opriți la tabăra inamică. După ce asaltul a fost oprit, infanteria otomană s-a regrupat și a început să atace caii cavalerilor creștini pentru a opri avansul acestora. Cavaleria ușoară a rămas fără suportul celor în armură, otomanii reușind din nou să-i întoarcă
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
După ce asaltul a fost oprit, infanteria otomană s-a regrupat și a început să atace caii cavalerilor creștini pentru a opri avansul acestora. Cavaleria ușoară a rămas fără suportul celor în armură, otomanii reușind din nou să-i întoarcă la tabără. În haosul care a urmat, ienicerii au ucis majoritatea nobililor creștini, iar Huniade a încercat să scape cu viață, însă a fost capturat de sârbi. Noaptea, cele două tabere au făcut schimb de canonade. Dimineața următoare sultanul a ordonat atacul
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
celor în armură, otomanii reușind din nou să-i întoarcă la tabără. În haosul care a urmat, ienicerii au ucis majoritatea nobililor creștini, iar Huniade a încercat să scape cu viață, însă a fost capturat de sârbi. Noaptea, cele două tabere au făcut schimb de canonade. Dimineața următoare sultanul a ordonat atacul final, otomanii reușind să anihileze restul armatei maghiare. În cele trei zile cât a durat bătălia de la Kosovo, ambele tabere au suferit mari pierderi de vieți omenești, însă otomanii
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
însă a fost capturat de sârbi. Noaptea, cele două tabere au făcut schimb de canonade. Dimineața următoare sultanul a ordonat atacul final, otomanii reușind să anihileze restul armatei maghiare. În cele trei zile cât a durat bătălia de la Kosovo, ambele tabere au suferit mari pierderi de vieți omenești, însă otomanii au obținut controlul asupra terenului după a doua zi de luptă. Se estimează că forțele creștine numărau circa 24.000 de oșteni, iar turcii aproximativ 60.000. Pierderile au fost probabil
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
KLSZ, cod IATĂ: KSZ). În anii '30, orașul a fost unul dintre locurile de deportare ale culacilor, pentru a munci în industria lemnului, Kotlasul fiind administrat de o ramură a Gulagului numită Kotlaslag. Mai tarziu, Stalin transforma orașul într-o tabără de muncă destinată tuturor categoriilor antisovietice. Taberele de muncă au existat aici până în 1953.
Kotlas () [Corola-website/Science/305516_a_306845]
-
orașul a fost unul dintre locurile de deportare ale culacilor, pentru a munci în industria lemnului, Kotlasul fiind administrat de o ramură a Gulagului numită Kotlaslag. Mai tarziu, Stalin transforma orașul într-o tabără de muncă destinată tuturor categoriilor antisovietice. Taberele de muncă au existat aici până în 1953.
Kotlas () [Corola-website/Science/305516_a_306845]
-
un personaj din mitologia greacă. Numele este derivat probabil din substantivul δόλος (dolos), care semnifică "viclenia", și adjectivul δόλιος (dolios) care are înțelesul de "fals", "viclean", "înșelător". În "Iliada" lui Homer el a fost trimis ca iscoadă de Hector în tabăra adversă, în cel de-al zecelea an de luptă, pentru a afla dacă aheii, osteniți de luptă, și-au hotărât în fine retragerea. Personajul este descris de Homer drept înstărit, urât la chip și iute de picior, singur fiu la
Dolon () [Corola-website/Science/305528_a_306857]
-
de către Odiseu și Diomede. Acesta din urmă a reușit să-l doboare pe Dolon cu lancea. Crezând că își va putea salva viața, Dolon a trădat grecilor scopul misiunii sale, locul unde se afla Hector, pozițiile străjilor Troiei și a taberelor aflate în afara zidurilor, înlesnind astfel uciderea regelui trac Rhesus, care tocmai sosise. Diomede l-a decapitat însă pe trădător și i-a luat armele. Personajul a dat numele cântului al X-lea al Iliadei, cunoscut sub numele de "Dolonia". Acesta
Dolon () [Corola-website/Science/305528_a_306857]
-
gradul 33, fost membru al Lojei Sfanțului Andrei numărul 10, după afilierea să la Lojă Solomon numărul 1 Mackey a lucrat ca Maestru în anul 1842. Între anii 1842 și 1867 a fost Cavaler Templier în Carolina de Sud, aparținând Taberei numărul 1; a devenit comandant în 1844 și în final a deținut funcția onorifica de Mare Păzitor al Taberei Cavalerilor Templieri din Statele Unite ale Americii. Conform Ritului Scoțian a fost desemnat în anul 1844 Suveran Mare Inspector General și în
Albert Mackey () [Corola-website/Science/305532_a_306861]
-
a lucrat ca Maestru în anul 1842. Între anii 1842 și 1867 a fost Cavaler Templier în Carolina de Sud, aparținând Taberei numărul 1; a devenit comandant în 1844 și în final a deținut funcția onorifica de Mare Păzitor al Taberei Cavalerilor Templieri din Statele Unite ale Americii. Conform Ritului Scoțian a fost desemnat în anul 1844 Suveran Mare Inspector General și în același an a devenit Secretar General al Ritului Scoțian Antic și Acceptat al Jurisdicției de Sud, funcție pe care
Albert Mackey () [Corola-website/Science/305532_a_306861]
-
cu preluarea textelor aristotelice în cultura creștină. Or, episcopul Tempier al Parisului include pe lista celor 219 teze condamnate și câteva elemente care, unor franciscani, li se vor părea a fi enunțuri tomiste. În acest fel, cea de a treia tabără a „certei pariziene”, cea franciscană, a influențat decisiv întârzierea cu care sfântul Toma va fi corect perceput. Problema este nuanțată: franciscanii, de tradiție augustiniană, nu aderau deloc la această preluare creștină a peripatetismului iar idealul tomist li se va părea
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
și 2008 a fost deputat și membru al comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic a Camerei Deputaților. Rareș Șerban Mănescu s-a născut și a crescut în București, în Sectorul 6. A absolvit școala primară în Drumul Taberei și apoi a studiat la Liceul Economic. Urmând calea tatălui său, Virgil Mănescu, fruntaș liberal din perioada interbelică și de după cel de-Al Doilea Război Mondial, a ales calea activității politice. Rareș Șerban Mănescu este licențiat în management financiar contabil
Rareș Mănescu () [Corola-website/Science/305569_a_306898]
-
animale de ogradă pentru hrană, caii aveau nevoie de grăunțe. A-i lăsa să pască zilnic ar fi durat prea mult, iar interogarea băștinașilor pentru a afla unde erau păstrate proviziile nu era posibilă deoarece limbile vorbite de cele două tabere erau total diferite. O explicație militară pentru motivul înfrângerii cu ușurință a lui Eudes la Bordeaux și în bătălia de la râul Garonne - după ce cu 11 ani mai devreme a fost învingător în bătălia de la Toulouse - este simplă. La Toulouse, Eudes
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
de gheață; cu lovituri grele de sabie i-au ciopârțit pe arabi. Adunați în cerc în jurul comandantului, oamenilor din Austrasia au învins toate obstacolele. Brațele lor neobosite au înfipt săbiile în pieptul vrajmașilor." Umayyazii care au reușit să pătrundă în tabăra francilor au încercat să ajungă la Martel, dar acesta era încercuit de oamenii săi, care l-au apărat cu ferocitate. Cronicile francilor susțin că bătălia era încă nedecisă când în armata umayyadă s-a împrăștiat un zvon că iscoadele francilor
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
au apărat cu ferocitate. Cronicile francilor susțin că bătălia era încă nedecisă când în armata umayyadă s-a împrăștiat un zvon că iscoadele francilor ar amenința prada de război obținută la Bordeaux. Unii luptători umayyazi s-au întors imediat la tabără, din dorința de a-și proteja prada. Potrivit surselor musulmane referitoare la desfășurarea luptei, în miezul acesteia, a doua zi (sursele france menționează că bătălia a durat doar o singură zi), iscoade trimise de Charles au început să efectueze raiduri
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
dorința de a-și proteja prada. Potrivit surselor musulmane referitoare la desfășurarea luptei, în miezul acesteia, a doua zi (sursele france menționează că bătălia a durat doar o singură zi), iscoade trimise de Charles au început să efectueze raiduri asupra taberei musulmane și a proviziilor acestora (incluzând sclavi și alte bunuri). Charles a trimis iscoadele cu scopul de a provoca haos în tabăra umayyadă, și totodată să elibereze cât mai mulți sclavi posibil, sperând ca aceste acțiuni să îndepărteze o parte
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
că bătălia a durat doar o singură zi), iscoade trimise de Charles au început să efectueze raiduri asupra taberei musulmane și a proviziilor acestora (incluzând sclavi și alte bunuri). Charles a trimis iscoadele cu scopul de a provoca haos în tabăra umayyadă, și totodată să elibereze cât mai mulți sclavi posibil, sperând ca aceste acțiuni să îndepărteze o parte din armata inamică din luptă. Stratagema a avut succes, mulți călăreți umayyazi întorcându-se la tabără. Pentru restul armatei musulmane, această acțiune
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
scopul de a provoca haos în tabăra umayyadă, și totodată să elibereze cât mai mulți sclavi posibil, sperând ca aceste acțiuni să îndepărteze o parte din armata inamică din luptă. Stratagema a avut succes, mulți călăreți umayyazi întorcându-se la tabără. Pentru restul armatei musulmane, această acțiune a părut să fie o retragere în toată regula, și după scurt timp a devenit una. Atât cronicile din vest cât și cele musulmane sunt de acord că în timp ce încerca să oprească retragerea, ‘Abd-al-Rahmân
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
Atât cronicile din vest cât și cele musulmane sunt de acord că în timp ce încerca să oprească retragerea, ‘Abd-al-Rahmân s-a trezit înconjurat și a fost în cele din urmă ucis, ceea ce a dus la retragerea totală a trupele umayyade la tabăra proprie. "Toți luptătorii au fugit din fața inamicului", a scris un cronicar arab cu candoare, "și mulți au murit în timpul retragerii". Francii și-au rezumat formația phalanx și au rămas pe loc în timpul nopții, fiind convinși că bătălia va fi reluată
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
să nu rupă formația în nici un caz pentru a ieși în câmp deschis. (Vezi Bătălia de la Hastings pentru ce a rezultat în urma infanteriei atrase în câmp deschis de cavalerie grea.) Doar în urma raporturilor mai multor iscoade trimise de Martel spre tabăra umayyadă — care, conform cronicilor de ambele părți, fusese abandonată cu atâta repezeală încât corturile au rămas ridicate, musulmanii pornind înapoi spre Iberia cu prada rămasă care s-a putut transporta — s-a descoperit că invadatorii s-au retras sub acoperirea
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]