16,454 matches
-
concluzia Sandrei este că trebuie să-l fi deocheat cineva cu o zi înainte, deci Alfonso începe să-l curățe „de draci”. În timpul curățatului micuțul tace ca prin minune, parcă așteptând ca Alfonso să termine pentru a-i oferi un zâmbet fericit. În aproximativ cinci minute, Miguelito trece de la un plânset înnebunitor la bebelușul cel mai fericit din lume. Am mai asistat cu câteva zile în urmă la o scenă identică așadar, în mintea mea, procedura s-a verificat cu succes
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
am împrietenit cu patronii și nu numai că mi au ținut bagajul dar mi-au păstrat și camera neatinsă de când am plecat în Santo Domingo. Mâncarea este fantastică, totul extrem de curat iar Ana și Carlos, proprietarii, au tot timpul un zâmbet larg și deschis. Ana este spaniolă italiană și trăiește în Ecuador de aproape 20 de ani iar Carlos este columbian și îi este tot timpul dor de țara lui de unde a plecat din cauza societății sfâșiate de cartelurile de droguri. Cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și pornim pe râu în jos. Lângă mine stă o femeie bătrână cu un păr lung și cred proaspăt vopsit într-un negru lucios, însoțită de câțiva puradei. O complimentez pentru părul superb, la care îmi oferă o jumătate de zâmbet împreună cu o privire care-mi provoacă un fior neplăcut pe șira spinării și încerc automat să mă mut un milimetru mai departe în îngrămădeala din barcă. De-a lungul călătoriei, canoea oprește din când în când la câte o casă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
timpul apar canoe mititele cu diverși veri și verișoare care vin să stea de vorbă. În mod normal vorbesc între ei în Secoya (indigenii mai bătrâni nici măcar nu știu spaniola) deci posibilitățile mele de comunicare cu ei sunt reduse la zâmbete și gesturi. Petrec ziua conversând cu tot felul de rude constat că Secoya nu prea sunt obișnuiți cu străinii, la început sunt de-a dreptul timizi să mi se adreseze. Ziua trece relaxat și aflu că se pregătește o tăiere
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
hotărâte, ea are părul lung, negru și lucios, prins într-o coadă la spate, dezvăluind o față atractivă. El, mic și îndesat, pare ceva mai în vârstă și are părul negru, lins, presărat cu fire albe. Ne prezentăm cu un zâmbet larg și aflu și cum i-a informat Maximilian de venirea mea: a lăsat un mesaj pe telefonul mobil pe care Guillermo l-a ascultat abia astăzi dimineață, la ieșirea din junglă! Guillermo face tot felul de lucruri și, deși
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
după trei zile, o întreb dacă a înțeles că e musai să treacă pe la Guillermo în ziua în care se întoarce, aprobă iar entuziasmat și se îmbracă recunoscător în geaca mea. Canoea oprește la destinația mea și cobor însoțită de zâmbetul larg al Mariei. Urc malul către casa lui Don Julio și ajung la un fel de masă de dimineață o grămadă de copilași pasând un borcan cu gem de la unul la altul și mâncându-l cu biscuiți dintr-un pachet
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
adunată, ca de obicei, în bucătărie. Trebuie să fie aproape ora prânzului deoarece văd un piranha prăjit arătându-mi un set impresionant de dinți dintr-o farfurie de pe masă. Dau binețe, îl văd pe Don Julio privindu mă cu un zâmbet într-un colț al camerei și activitățile în cameră se opresc ca să audă cum mi-a fost în timpul nopții. Mi-e greu să-mi explic până și mie ce am văzut sau ce-am învățat, darmite la alții și pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a crede. Nici nu mă mai interesează nimic de pe restul listei de prețuri. Rămân fără grai câteva secunde, timp în care el mă încurajează să-mi depășesc frica și să îndrăznesc să mă cunosc, îmi recuperez răsuflarea, îmi rețin un zâmbet și îi spun că am să cuget la problemă și îi voi da de știre dacă decid pozitiv. Mă ridic, îi mulțumesc, mă gândesc o secundă dacă să-i spun că face găinării la drumul mare, decid că nu are
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și copleșit de ideea că este în compania unui personaj pe care îl admiră atât de mult. Barca pornește pe apele învolburate și facem cunoștință unii cu ceilalți. Robert Forte este un bărbat, poate de 45 de ani, cu un zâmbet relaxat și deschis. Spun că sunt româncă, la care aproape că nu îi vine a crede și îmi spune că mai este un român, Manuel, în cealaltă barcă, doar că Manuel a crescut în America de mic copil. Rămân și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
una după cealaltă, conturând povestea fermecată a fiecărui personaj de pe pânză, ci, mai ales, de prezența lui Amaringo. Are în jur de șaizeci de ani, este mai scund decât mine, poartă ochelari cu lentile groase și rame mari și are zâmbetul cel mai cald din câte am văzut vreodată. Îmi pare că ducem două conversații distincte: cea prin voce, în care îmi explică răbdător semnificația picturilor vizionare și, o alta, mult mai puternică, doar prin prezență, în care îmi transmite un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
imagini a scris și câteva cărți traduse în engleza . În plus, își ocupă timpul învățând gratuit copiii săraci să picteze. Ca persoană, Amaringo emană atât de multă căldură și iubire umană, vorbind liniștit, cu o voce înceată și cu un zâmbet modest, încât aproape îmi dau lacrimile din senin. Doar prin simpla prezență m-a transportat într-o altă lume, în care pur și simplu sunt și mai ales în care simt iubirea lui pentru cei din jur și a mea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
transă nici nu reușesc să îmi amintesc toate detaliile. Îi spun că vreau să învăț lucruri șamanice și să fac o diferență pozitivă pentru semenii mei. Nu cred că sunt prea coerentă dar îmi răspunde cu aceeași voce caldă și zâmbet liniștitor. După o vreme în care nu am idee de trecerea timpului, mai apar lângă noi câteva persoane care încep să pună tot felul de întrebări. Îmi iau la revedere și plec, simțind că am trecut printr una din experiențele
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și poate viitoare, prin existența planetei și a universului. Am trăit câteva milenii în decursul a patru ore. Grazyna are o poveste diferită de noi: „Mie tocmai mi s-a făcut o operație chirurgicală pe creier” ne spune cu un zâmbet obosit. „Mai întâi, m-am văzut acoperită în cearșafuri verzi” începe Grazyna să ne povestească. „Apoi, au apărut niște degete verzi, cam prin direcția capului, degetele au luat un fel de burghiu și au început să-mi facă o gaură
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în urmă, un volum de poezii: Catarata Poetica , editat de fiul său de 12 ani, Paris. În biblioteca din cabinet are un vraf de cărți dintre care ia un exemplar, scrie o dedicație călduroasă și mi-l oferă cu un zâmbet cald. Sunt impresionată și îi mulțumesc pentru generozitate. Peste o zi Jorge va organiza o ceremonie în Soncco Wasi la care mă invită să particip și accept fără să stau pe gânduri. Pe drumul de întoarcere îi povestesc despre experiența
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
singur. Da, unele dintre persoanele care m-au însoțit de-a lungul timpului erau de sex feminin, și nu, nu toate au dat bir cu fugiții în momentul în care m-au văzut scoțînd pixul, încercîndu-l și, apoi, cu un zîmbet de satisfacție, plonjînd în adîncurile relației mele cu agenda, pentru a nu mai reveni la suprafață decît la sfîrșitul filmului. Cele mai miloase dintre ele chiar au acceptat să se întîlnească și a doua oară cu mine. știu, sună incredibil
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lucrurile pe vremea cînd făcea Cu mîinile curate (1972) și, ca regizor actor, nu se putea abține să nu-i ia fața protagonistului nominal al filmului (mult mai sobrul Ilarion Ciobanu), mergînd fără el la înfruntarea finală și murind cu zîmbetul pe buze după ce împușcase 15 bandiți din tot atîtea poziții. Așa stau lucrurile și în Supraviețuitorul, cel de-al patrulea film din seria despre comisarul Tudor Moldovan (Cu mîinile curate nu se pune, pentru că pe comisarul de acolo îl chema
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ceh ales pentru asemănarea lui frapantă cu tînărul Nicolaescu (deși aceasta tinde să lase loc, în prim planuri, unei asemănări și mai frapante cu Alexandru Papadopol). Falc are cinstea de a imita celebrele manierisme (salutul cu două degete la pălărie, zîmbetul crispat) și de a-și mișca buzele aiurea pe vocea lui Nicolaescu, dar în rest n-are aproape nimic de făcut n-are și el o gagică, iar de împușcat împușcă mai puțin decît Nicolaescu însuși. E greu să nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
numai bun de parodiat.) Filmul lui Waters a stat la baza unui musical de pe Broadway, care a stat la baza filmului lui Shankman, în care Waters poate fi văzut la un moment dat trecînd pe stradă (înalt, slab, mustață subțire, zîmbet galant) și deschizîndu-și brusc trenciul sub ochii instantaneu oripilați ai unor trecători nefericiți. Ăsta e stilul lui Waters și noul Hairspray ar fi trebuit să păstreze mai mult din el. Dilema Veche, august 2007 Homo fugitivus Ultimatumul lui Bourne/The
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
continuă să domine filmele pe măsură ce acestea se umplu tot mai tare de efecte speciale și de jucărele tehnologice. Comparați cu inteligența Bond-ului lui Roger Moore și veți vedea că aceasta se reduce la o sprînceană ridicată și la un zîmbet zeflemitor : e o caricatură de inteligență. Nemaiexistînd nimic care să-l tensioneze, faimosul calm al lui 007 e mereu pe punctul de a degenera mai întîi în rigiditatea unui manechin de ceară și mai tîrziu (pe măsură ce Moore îmbătrînește) într-o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și câțiva voluntari, care, se vor implica în lucrarea de aici. După ce terminăm, trecem la cea de-a doua fază a proiectului și cea mai importantă: venim în întâmpinarea nevoilor oamenilor de acolo, învățându-i să trăiască bine, sănătos, cu zâmbetul pe buze, deși trăiesc într-o zonă destul de defavorizată. Îi vom învăța să-și facă sere, grădini, solare, îi vom ajuta să-și facă rețele de apă și multe altele. Oamenii de acolo trăiesc în condiții foarte vitrege.“ Am crezut
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mirarea când descoperi că locuința prietenului său se dovedi neîncăpătoare pentru mulțimea de oameni care se adunase. Veni și oaspetele care era așteptat. Era un om micuț de statură - cel puțin în comparație cu tânărul nostru - cu o privire vioaie și un zâmbet plăcut. Tânărul îl scrută cu privirea și nu i se păru nimic în neregulă cu el. Ba mai mult, își zise în sinea lui: “Este un om de treabă!” După ce s-au făcut prezentările, urmă un potop de întrebări din
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
crucii și se așează să mănânce. La terminare mulțumesc Domnului făcându-și semnul sfintei cruci și rostesc către gospodina Maria „ sărut mâna pentru masă, c-a fost bună și gustoasă” iar Costache adaugă, hâtru, privindu-și nevasta „și hazaica frumoasă”. Zâmbetul finuț al Mariei mulțumește pentru vorba frumoasă rostită de bărbat. Fiecare apoi se îndreaptă spre treburile hotărâte înainte. Costache și Mihăiță, după ce au înhămat caii și au pus uneltele în căruță, au ieșit pe poarta larg deschisă și se îndreptară
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din Priponeștii de Sus, alături de băieții și fetele de seama mea. Pentru prima dată am pășit sfios pragul școlii, aflându-mă într-o mare de copii de vârste diferite. Învățătoarea mea, El. Basocescu, originară din Bârlad, ne-a primit cu zâmbet pe figura ei luminoasă ca o a doua mamă. Parcă o văd și acum, cu o pălăriuță și jachetă roșie, tânără și frumoasă, îndrăgostită de copii și de meseria ce-și alesese, nerăbdătoare să ne învețe tainele abecedarului și ale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
profesoara, care avea tabelul nostru cu notele de la teză, îmi cere să ajut colegul. Procedez cu aceeași siguranță, colegul lucrează, suntem invitați la locul nostru, fără a fi examinat oral. Spun profesoarei că n am fost examinat oral. Cu un zâmbet profesoara îmi spune că am nota zece în teză și pentru cele două intervenții mi-a dat tot zece. Unde ești domnule profesor Gaiu ca să vezi că elevul matale a luat nota maximă?! Întâmplător am decupat un articol din „Universul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
văd și acum o casă spațioasă, cu cerdac, aflată la capătul unei pante, frumos și chibzuit împodobită cu flori diferite și pomi roditori. După primele semnale, în cerdacul din fața casei apare un tânăr înalt, cu nas ascuțit, cu fața numai zâmbet, având la buzunarul de la piept o enormă batistă înflorată! Se fac prezentările obișnuite, suntem poftiți stăruitor în casă și pe o terasă din spatele casei am fost serviți cu dulcețuri moldovenești și alte răcoritoare. Cât n-aș fi vrut să mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]