17,219 matches
-
viteză în desfășurarea faptelor, ce nu le dă răgaz de analiză sau descripție. Unde ar fi putut lua loc un portret întreg, e numai o trăsătură grăbita: unde n-ar fi stricat lămurirea psihologică, e numai mișcarea exterioară; faptele singure aleargă neistovite’’. ( Vladimir Streinu ). Artă vorbită din ‘‘Povești și Amintiri’’ este în cele din urmă, dacă se dorește a spune astfel, ‘‘vorbărie goală’’, dar fermecătoare că nici una alta, din câte ni s-au păstrat în scris: un fel de tacla superioară
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mare! Prichindel și Prichinduța, doi copii zglobii și veseli, au ieșit la joacă-afară și s-au îndreptat spre grădină plină de flori. Am să culeg floricele și-am să-mpletesc o coronița pentru mama, se hotăra Prichinduța. Eu am să alerg după fluturi, e mai hazliu, chiui Prichindel și începu să alerge de colo-colo speriind găinile cu țipetele sale. De prins nu-i putea prinde, fluturii zburau mai repede decât credea Prichindel, dar, de fapt, nu că voia să-i prindă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
la joacă-afară și s-au îndreptat spre grădină plină de flori. Am să culeg floricele și-am să-mpletesc o coronița pentru mama, se hotăra Prichinduța. Eu am să alerg după fluturi, e mai hazliu, chiui Prichindel și începu să alerge de colo-colo speriind găinile cu țipetele sale. De prins nu-i putea prinde, fluturii zburau mai repede decât credea Prichindel, dar, de fapt, nu că voia să-i prindă, dar așa era mai distractiv. Deodată se opri din alergare și
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
aveau. Erau tare drăgălași cei doi copii numai că, unul dintre ei, Țepeluș, un arici rotunjor, cu mii de tepe ascuțite pe blănița-i maronie, cu niște ochișori iscoditori, si urechiușele ascuțite, era tare neastâmpărat. Nu stătea locului o clipă. Alerga, sarea, zburda tot timpul. Îl necăjea pe frățiorul lui, se lega de toate animăluțele din poiana. Din această cauză, Țepeluș nu prea avea prieteni de joacă. Cand il vedea pe Vulpișor, un pui de vulpe cu blană roșcata, mereu cu
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
am trezit cu picioarele înțepenite datorită poziției incomode și transpirat din cauza căldurii din compartiment. După ce mi-am potolit setea, am ieșit pe culoar, unde era puțin mai răcoare datorită geamurilor ce erau deschise. Trenul străbătea un sat. Pe geam casele alergau una după alta ca într-o horă, în acordul trăncănitului de tren. Nu știam pe unde mă aflam, sau ce gară avea să urmeze. De fapt nici nu mă interesa. Știam că undeva în jurul orei 21 trebuia să ajung la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
De la început ne-a luat tare: — Băieți, să învățați repede căci nu e timp de pierdut, Gazeta trebuie să apară la termen, altfel e prăpăd! Încruntat și bombănitor, ne certa pentru te miri ce, dar mai ales dacă întârziam, ne alerga după șpalturi în paginație, iar noi ne supuneam fără crâcnire, personajul fiindu-ne în fond simpatic. Îi ghiciserăm cumsecădenia, dincolo de îmbufnări și răstiri. Mircea Popescu era, în schimb, întruchiparea blajinității, deși semăna izbitor la înfățișare cu „îngerul fierbinte“N.D. Cocea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acela al luminii, vorbesc despre pasionalitate, despre ardența unui suflet. Taciturnul, măsuratul, „recele“ Cezar Baltag din viața cea de toate zilele nu-și cenzura, în poezie, clamările patetice: Cu o prăpastie în loc de suflet mă voi ridica și voi începe să alerg tot mai repede, prăbușind o amiază, spulberând cu copitele orele, desfrânat nechezându-le norilor, galopând,galopând, galopând, până tac amintirile... Debutul convențional cu placheta Comuna de aur (1960), repudiat de Baltag în mai multe rânduri și ultima dată în postfața la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fost contribuția poetului la activitatea grupului „Rugul Aprins” memorialiștii nu și-au putut spune cuvântul pe deplin. După cum susține Valeriu Anania se pare că singura sa activitate a fost rugăciunea, inițierea sa isihastă, poeziile cu aceste teme. Câștig după care alergase încă de prin 1939, când a pornit pe calea cunoașterii Rugăciunii lui Iisus... 8 — Securiștii au năvălit în casa din strada Dr. Staicovici în ziua de 3 august 1958. Eu nu mai stăteam acolo, rămăsese tata, surorile lui mai mari
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
ochi sa sfătuit cu doctorul... Hai, deci la Arghezi!, a zis familia și a pornit întracolo. S-a vorbit cu Mitzura, că Arghezi era...la Sinaia. S-a arătat mișcată, a și plâns. A vorbit frumos despre doctor. Cineva a alergat la Sinaia, l-a căutat la Casa scriitorilor, până și la miliția locală a întrebat de el. Nu l-au găsit, probabil făcea poezie la Mărțișor, au zis sarcastic obositorii... S-au dus apoi la Valeria Sadoveanu. Maestrul era suferind
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
un portar care a lăsat impresia că se întâlnește pentru prima oară cu o minge de fotbal. Și nici măcar nu era “Jabulani”. Interesant e faptul că meciul nu a beneficiat de serviciile unor copii de mingi, portarii celor două formații alergând de le-au ieșit ochii după mingile (destule) șutate în afara cadrului porții. 10 IUNIE E oficial: FCM Bacău, exclusă din Liga a II-a Federația Română de Fotbal a publicat joi, 10 iunie, comunicatul Comisiei de Disciplină, întrunită cu o
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ne am luat informațiile în timpul jocului, ei au încercat să ne surprindă cu o apărare avansată, dar am reușit să găsim soluții. Băieții au fost motivați, iar diferența dintre campionate și-a spus cuvântul. Ei au o echipă tânără, care aleargă foarte bine, nu prea au forță de la distanță, dar se apără bine și au un contraatac și faza a doua foarte bune. Noi am reușit să ne mobilizăm, ne am apărat foarte bine, iar în momentul în care mingile au
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
săi, tehnicianul băcăuan a spus: “Am încercat să fiu calm, să-mi păstrez echilibrul, le-am spus că tot ce jucasem în prima repriză fusese greșit și că trebuie să trecem la jocul nostru, să pună mai mult suflet, să alerge mai mult, fiindcă niciun meci nu se câștigă fără efort.” Referitor la prima repriză slabă a echipei sale, Gheorghe Poenaru a precizat: “Probabil că una din cauze a fost și subestimarea adversarului. Eu mă așteptam la entuziasmul adversarilor noștri, având
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
exercițiul acestui frumos și bărbătesc sport. Curgeau repede și limpezi anii copilăriei ca izvorul de la munte; creșteam văzând cu ochii și dacă la învățătură nu eram tocmai cel din urmă, de sigur la oină26 și la țâc27 eram cel dintăi. Alergam ca un ogar în curtea părintească, care mi se părea cât lumea de mare, mă suiam ca o veveriță în copacii cu fructe coapte sau necoapte, mâncam bine, dormeam dus și în fiecare zi mi se rumeneau obrajii. Fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cioată. Iată că i se înfățișează o vulpe. El o ia la ochi și trage; vulpea cade, dar în același moment cade și el pe spate, cufăndându-se pănă peste cap în zăpadă. Dimitrie Rosetti și Vadana care erau în apropiere aleargă imediat în ajutorul lui, crezând că i s-a întâmplat o nenorocire. Ași!... Șuțu se scoală flegmatic în picioare și prinde să-și scuture pălăria, hainele, buzunarile de zăpadă. Avea un aer cât se poate de caraghioz. Ce-ai pățit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plătită cea dintăi încercare a mea la norocul cărților! Am trebuit să fac o datorie nouă, ca să plătesc pe cea veche și să pot întreprinde călătoria la Focșani. Nici vorbă nu putea fi de a mă abate al Fălticeni, ca să alerg la ajutorul tatălui meu, deoarece n-aș fi putut justifica vânzarea echipajului și întrebuințarea banilor. Dar această pierdere, care m-a făcut atunci să vărs sudori de necaz și să petrec o noapte fără somn, a fost pentru mine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în niște ogoare țărănești. Eu și câinele meu, osteniți, ne odihneam și ne uscam la soare pe un moșinoi. El intrase în niște popușoaie și trăgea la focuri, de se spărgea; când iată că un țăran, atras de împușcăturile lui, alergă furios înspre mine. Da bine, cucoane, îmi zise el, nu-i pacat de Dumnezeu să ne stricați ogoarele, ca să vă faceți gustul de a ucide o vrabie! Ce stricăciune poate să-ți facă un om și un câne în popușoaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cred că mai bine e să păcătuim în sensul patriotismului decât în sensul contrar. Dar grecii care au făcut mai dăunăzi o revoluțiune întreagă, fiindcă se tradusese Evanghelia în altă limbă decât aceea a lui Homer? Vedeți, nu trebuie să alergăm departe pentru a ne convinge ce poate produce un popor cu iubire de tradițiunile sale. E lucru dovedit că, precum o plantă fără lumină și apă nu poate să răsară și să ajungă la plenitudinea dezvoltărei sale organice, așa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
simțeam în pieptu-mi marea bucurie a vieței. Cine însă se bucura și se răsfăța mai mult în roua dimineței pe întinsele miriști ce răsunau de cântecul pitpalacului, era Milord sau Milordachi, cum îl dezmierdau copiii, copil nebunatic și el, care alerga, sălta, făcea roți în jurul meu, scormolea 152 fiecare tufă, strănuta, iar alerga, iar făcea roți și tot așa la nesfârșire, de credeai că are zece părechi de plămâni și o sută de picioare. Dar momentul cel mai mișcător era când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se răsfăța mai mult în roua dimineței pe întinsele miriști ce răsunau de cântecul pitpalacului, era Milord sau Milordachi, cum îl dezmierdau copiii, copil nebunatic și el, care alerga, sălta, făcea roți în jurul meu, scormolea 152 fiecare tufă, strănuta, iar alerga, iar făcea roți și tot așa la nesfârșire, de credeai că are zece părechi de plămâni și o sută de picioare. Dar momentul cel mai mișcător era când deodată rămânea el trăsnit ca de fulger cu ochii holbați, ațintiți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
notă, n-a gustat un instrument. Era o natură cu totul refractară acestui gen de artă. Muzica, zicea el, e un mod confuz și barbar de a-și exprima cineva simțirile. Când ai la îndemână cuvintele, ce nevoie ai să alergi la sunete vagi și asurzitoare? Se înțelege că în discuțiunile ce aveau loc, rămânea singur de această părere între toți tovarășii săi din "Junimea": era un fel de originalitate a lui care s-a ciocnit de multe ori cu ironiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astă dată o altă galerie de admiratori, aceea a copiilor mei. Îmi aduc aminte ce mare bucurie era în casă de câte ori deschideam cutia cu coloare și mă așezam dinaintea pânzei. Fiica mea Elena, care era pe atunci mică de tot, alerga cu entuziasm prin toate odăile, dând de știre tuturor fraților și surorilor în limba ei: "tata zugăveti, tata zugăveti!" La glasul ei, imediat se adunau toți în juru-mi și sorbeau din ochi cu pasiune fiecare trăsătură de penel. Tată, ici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mult cu cât e vorba doar de bune intenții; vorba ceea: “drumul spre iad e pavat cu bune intenții”. Cu ceva timp În urmă am ajuns, cam pe vremea asta, la Chișinău; am fost surprins de aerul de sărbătoare: lumea alerga după târguieli, pe când dincoace de Prut se refăcea, cu moare de curechi, după armistițiul de care am pomenit data trecută. În casa unui prieten, care de altfel m’a și lămurit, am aflat bradul, la care tocmai venise Moș Crăciun
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de teama pedepselor și a confiscărilor, am văzut femei aruncând peștii din gospodărie, în apa Dunării. Începuturile muncii mele acolo au fost grele, am trecut brusc de la o muncă liniștită de birou, la o muncă dură, afară pe orice vreme, alergam pe canalele Dunării cu diferite ambarcațiuni mici sau mari, mă uda ploaia până la piele și mă uscam în bătaia vântului. Am crezut că mă voi îmbolnăvi rău, îmi ardeau ochii și pieptul, simțem fierbințeala respirației. După câteva săptămâni însă, în loc să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și prin câmpii, Românii toți se-adună cu sutele de mii La arme, cei de-un sânge și de-o lege, La arme, pentru neam și pentru Rege, Când patria ne cheamă sub drapel, Datori sunt toți copiii ei s-alerge Să-l apere, să moară pentru el... Și au murit pentru drapel sute de mii, chiar milioane de oameni de rând, iubitori de neam și de țară. Cei mari însă au știut să se ferească de pericole, de moarte și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
colț de pâine, un biscuit, o ciocolată, ba chiar țurțuri de gheață. Beam Cico sau tot felul de băuturi pline de zahăr și carbohidrați. Dar nu aveam niciodată probleme cu greutatea pentru că ne petreceam toată ziua afară jucându-ne și alergând. Ne strângeam câte 4-5, ne cumpăram împreună o sticlă de limonadă. Și sticla de 1 litru, era de sticlă. Beam toți din aceeași sticlă, căreia îi ștergeam întâi gâtul cu mâna și nimeni nu a murit din asta. Nu aveam
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]