17,659 matches
-
Stalingrad au fost extrem de violente, numărul uriaș de victime din ambele tabere adăugându-se bilanțului sângeros de dinaintea contraofensivei sovietice. Paulus ar fi trebuit să-și apere pozițiile cu orice preț, până la ultimul om. La 30 ianuarie 1943, Hitler l-a avansat pe Paulus la gradul de feldmareșal, în condițiile în care pentru Armata a 6-a nu mai exista nici o șansă de scăpare. Cum de-a lungul istoriei militare germane niciun feldmareșal nu se predase niciodată sau nu fusese capturat în
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
Hitler, Paulus s-a predat cu restul de armată din subordniea sa a doua zi, la 31 ianuarie 1943. Vorbind în fața membrilor Marelui Stat Major, Hitler a declarat: „Ce mă doare cel mai mult este faptul că totuși l-am avansat la gradul de feldmareșal. Am vrut să-i dau această satisfacție finală... Un asemenea om murdărește în ultimul moment eroismul atâtor mulți alții. El ar fi putut să se elibereze de toată amărăciunea și să treacă în eternitate și nemurire
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
Corneliu - născut în 1887 și Virgiliu - născut în 1890) și patru fete (Aurora, Elena, Cornelia și Viorica). În 1887 a demisionat din armata austro-ungară, a trecut granița în România și a fost încadrat în Armata Română cu gradul de sublocotenent. Avansează treptat pe scara ierarhică: căpitan (1893), maior (1899), locotenent-colonel (1908). În perioada 1908-1911, lt.col. Ioan Dragalina a fost comandant al Școlii Militare de Infanterie din București. La începerea Primului Război Mondial avea gradul de general de brigadă și comanda Comandamentul 3 teritorial
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
brigadă și comanda Comandamentul 3 teritorial. Pentru meritele dovedite în ridicarea nivelului știintific al școlii, pentru ordinea și disciplina instituită în învățământul militar, Ioan Dragalina este decorat cu Ordinul Steaua României, clasa V-a. În aprilie 1911 Ioan Dragalina este avansat colonel și numit comandant al Regimentului 34 din Constanța. În această perioadă, a fost decorat cu Ordinul Coroana României, clasa IV-a. În anul 1915 este avansat la gradul de general de brigadă. În perioada neutralității României (1914-1916), s-a
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
cu Ordinul Steaua României, clasa V-a. În aprilie 1911 Ioan Dragalina este avansat colonel și numit comandant al Regimentului 34 din Constanța. În această perioadă, a fost decorat cu Ordinul Coroana României, clasa IV-a. În anul 1915 este avansat la gradul de general de brigadă. În perioada neutralității României (1914-1916), s-a ocupat cu realizarea de lucrări de fortificații pe Valea Prahovei. În anul 1916, înainte ca România să intre în Primul Război Mondial de partea Aliaților, Dragalina a
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
Major Central al Gărzilor Patriotice și, în același timp, și consilier militar al lui Nicolae Ceaușescu. În perioada 29 martie 1980 - 16 decembrie 1985, generalul-locotenent Constantin Olteanu a îndeplinit funcția de ministru al apărării naționale. În acest interval, a fost avansat la gradul de general-colonel. În anul 1985 a fost numit în funcția de prim-secretar și Primar General al Bucureștiului, pe care a îndeplinit-o până în 1988. Olteanu își amintește că Nicolae Ceaușescu tocmai venise dintr-o vizită în URSS
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
gradul de sublocotenent (mai 1949) și apoi la cel de locotenent (decembrie 1949), fiind numit în funcția de comandant de pluton, companie și batalion în Brigadă 9 Tancuri (1949-1950). Timp de doi ani urmează cursurile Academiei Militare, după care este avansat la gradele de locotenent major (iunie 1952) și căpitan (decembrie 1952) și numit că locțiitor pentru blindate, tancuri și mecanizate al comandantului Corpului 38 Armata (în septembrie 1952). Ofițerul Vasile Milea are o ascensiune rapidă în cadrul Armatei, fiind numit pe
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
l-a chemat pe Milea la Comitetul Regional, au scos tancurile, cu muniții pe ele, și deși nu au tras în țărani, aceștia văzând tancurile s-au speriat și s-au retras. Deci pe Milea l-a reținut de atunci."" Avansat la gradul de general-maior în august 1964, Vasile Milea este numit din nou în funcții de comandă la nivelul unităților operative: comandant al Diviziei 6 Tancuri (septembrie 1964 - iunie 1965), șef de stat major (iunie 1965 - iulie 1969) și comandant
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
7 martie 1945-29 noiembrie 1946) și grabă cu care a urgentat trimiterea în închisoare a colegilor de arme." Constantin Vasiliu Rășcanu, căsătorit cu o rudă a Anei Pauker, care avea un dosar privitor la speculații ilicite cu devize. A fost avansat la gradul de general de armată la 24 ianuarie 1948, de către Gheorghe Gheorghiu Dej prentru următoarele fapte de arme: - a semnat la 28 mai 1945 ordinul Nr. 49151 prin care se ordona tuturor comandanților militari să participe la identificarea militarilor
Constantin Vasiliu-Rășcanu () [Corola-website/Science/304810_a_306139]
-
Sibiu (absolvită la 30 decembrie 1949), apoi Facultatea de Artilerie din cadrul Academiei Militare "I.V. Stalin" din București (absolvită în anul 1952) și ulterior un curs postuniversitar în cadrul Academiei de Studii Economice din același oraș. După absolvirea Școlii de ofițeri, este avansat la gradul de locotenent și repartizat la Centrul de Instrucție al Artileriei "Mihai Bravu". A urmat apoi Academia Militară, fiind coleg cu viitorul general Vasile Milea și la 23 august 1952 a fost înaintat la gradul de locotenent-major. A urmat
Victor Atanasie Stănculescu () [Corola-website/Science/304802_a_306131]
-
din Timișoara (1952-1955). Va îndeplini apoi funcțiile de șef secție în Marele Stat Major, șef de direcție și apoi locțiitorul șefului Marelui Stat Major și șeful Direcției Organizare, Mobilizare, Planificare, înzestrare din Marele Stat Major. În anul 1955 a fost avansat la gradul de maior și apoi în anul 1960 la cel de colonel. În anul 1968, în perioada invaziei sovietice în Cehoslovacia, este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). Remarcat pentru cunoștințele economice dobândite, este desemnat să conducă
Victor Atanasie Stănculescu () [Corola-website/Science/304802_a_306131]
-
Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Școala Militară din Timișoara (absolvită în 1927, ca șef de promoție) și Școala specială de ofițeri de artilerie din București (1930, șef de promoție). După terminarea Școlii de ofițeri de artilerie, Bodnăraș a fost avansat la gradul de locotenent și încartiruit în garnizoana din Cernăuți. Cariera militară ca ofițer de artilerie a fost întreruptă, după unii autori, de un conflict cu un membru al Casei Regale a României. În altă versiune se afirmă că a
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
tuturor liderilor comuniști români, după cum s-a dovedit mai târziu în cazul lui Ana Pauker). La data de 5 noiembrie 1947, după înlăturarea din guvern a reprezentanților grupării Tătărăscu, Bodnăraș a fost numit în funcția de ministru al apărării, fiind avansat la gradul de general-colonel. În timpul în care în fruntea Partidului Comunist s-a aflat Gheorghe Gheorghiu-Dej, Bodnăraș a ocupat mai multe funcții importante, după cum urmează: Pe 5 noiembrie 1947 a devenit ministru al apărării, înlocuindu-l pe generalul Mihail Lascăr
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
sovietizare a armatei. Bodnăraș a trimis un număr de tineri români credincioși cauzei comuniste la Moscova pentru a studia în diferite școli militare. Printre aceștia s-a aflat și Nicolae Ceaușescu, care i-a devenit colaborator apropiat lui Bodnăraș, fiind avansat la gradul de general și de comisar politic al forțelor armate. Bodnăraș a rămas unul dintre cei mai apropiați tovarăși ai lui Dej până la moartea acestuia din 1965, opunându-se în această perioadă restructurării partidului propuse de Iosif Chișinevschi și
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
a SRI conform atribuțiilor noastre, nu am avut suprapuneri, cel puțin, atât cât eu am fost acolo, nu am fost toată perioada, cu o acțiune a așa-zisului doctor Yassin" . La data de 27 iulie 2005, Florian Coldea a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și numit prin Decret al Președintelui României în funcția de prim-adjunct al directorului Serviciului Român de Informații (și înlocuitor legal al directorului), cu rang de secretar de stat, începând cu 1 august 2005 . A fost
Florian Coldea () [Corola-website/Science/304803_a_306132]
-
la gradul de locotenent-colonel și numit prin Decret al Președintelui României în funcția de prim-adjunct al directorului Serviciului Român de Informații (și înlocuitor legal al directorului), cu rang de secretar de stat, începând cu 1 august 2005 . A fost avansat la gradul de colonel la 24 martie 2006. În perioada 20 iulie - 4 octombrie 2006, el a îndeplinit funcția de director interimar al Serviciului Român de Informații, ca urmare a demisiei lui Alexandru Radu Timofte din această funcție. În aprilie
Florian Coldea () [Corola-website/Science/304803_a_306132]
-
deținut funcția de adjunct al ministrului Sănătății și Prevederilor Sociale (1948), președinte al Comitetului pentru Verificarea Armatei, iar în perioada 24 septembrie 1949 - 17 martie 1950 a îndeplinit demnitatea de ministru al Construcțiilor în Guvernul Petru Groza (4). A fost avansat la gradul de general-maior (cu o stea). La data de 18 martie 1950 generalul-maior Leontin Sălăjan a fost numit în funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și adjunct al ministrului apărării. În octombrie 1951 a fost
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
curs postuniversitar de jurnalism. În perioada 18 octombrie 1993 - 22 noiembrie 1997, efectuează o misiune externă de lungă durată, fiind detașat ca secretar III la Ambasada României din Lagos (Nigeria), având ca domenii de activitate: presa și relațiile consulare. Este avansat la gradul de maior în anul 1996. Revine în România în anul 1997 ca ofițer operativ de contraspionaj extern, îndeplinind pe rând funcțiile de șef de birou, locțiitor de șef serviciu și apoi șef de serviciu (1997-2000). În anul 1999
Silviu Predoiu () [Corola-website/Science/304818_a_306147]
-
gradul de locotenent, devenind instructor de tineret în Direcția Superioară Politică a Armatei (octombrie 1948 - mai 1950) și apoi șef al Secției de Propagandă în Comandamentul Trupelor de Tancuri, Blindate și Mecanizate (mai 1950 - aprilie 1951). În această perioadă a avansat rapid în ierarhia militară, fiiind promovat pe rând la gradele de locotenent major (decembrie 1949), căpitan (august 1950) și maior (aprilie 1951). Urmează apoi cursurile Școlii serale de Partid de pe lângă Direcțiile Centrale ale M.F.A. (1951-1952), fiind avansat la gradele de
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
această perioadă a avansat rapid în ierarhia militară, fiiind promovat pe rând la gradele de locotenent major (decembrie 1949), căpitan (august 1950) și maior (aprilie 1951). Urmează apoi cursurile Școlii serale de Partid de pe lângă Direcțiile Centrale ale M.F.A. (1951-1952), fiind avansat la gradele de locotenent colonel (aprilie 1952) și colonel (septembrie 1952). În paralel, îndeplinește funcția de locțiitor al șefului Direcție Cadre în M.F.A. (aprilie 1951 - septembrie 1952) și apoi pe cea de locțiitor politic al comandantului Regiunii a 3-a
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
-a Militare (mai - august 1953), șef al Direcției Cadre în M.F.A. (august 1953 - august 1954), locțiitor al șefului D.S.P.A. (august 1954 - iulie 1955) și membru în Consiliul Militar (iulie 1955 - februarie 1956). Având delegate sarcini pe linie de partid, este avansat la numai 31 ani la gradul de general maior (august 1955). A fost ales ca membru supleant (decembrie 1955 - iulie 1965) și apoi membru al Comitetului Central al PCR (1965-1984). De asemenea, a fost deputat în Marea Adunare Națională. Generalul
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
asemenea, a fost deputat în Marea Adunare Națională. Generalul Ioniță devine apoi comandant al Aviației Militare (februarie - noiembrie 1956), membru în Consiliul Militar (decembrie 1958 - noiembrie 1959) și comandant al Comandamentului Apărării Antiaeriene (octombrie 1959 - decembrie 1962). Pe rând este avansat la gradele de general locotenent (martie 1961), general colonel (octombrie 1964) și general de armată (mai 1971), cel mai înalt grad din Armata Română din acea perioadă. După ce în perioada decembrie 1962 - august 1966 a îndeplinit funcția de adjunct al
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
drepturile comerciale ale statelor neutre. Americanii au căutat să-și extindă stăpânirea asupra Canadei. În războiul din 1812, americanii au ocupat York (azi Toronto), în Canada de Sus. Ca urmare, britanicii au jefuit capitala Washington. Incapacitatea armatei americane de a avansa în Canada, a confirmat supraviețuirea stăpânirii britanice în America de Nord. În timpul Războaielor Napoleoniene, Olanda a fost aliata Franței, și Marea Britanie a ocupat numeroase posesiuni olandeze inclusiv Colonia Capului, în Africa de Sud; Ceylon (mai târziu, Sri Lanka), în apropiere de coasta indiană; Java, în
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
interceptate de sovietici. Cecenilor li s-a permis să se întoarcă pe pământurile strămoșești abia după 1956, în timpul destalinizării promovată de Nikita Hrușciov. Politica de rusificare a Ceceniei a continuat și după 1956, cunoașterea limbii ruse fiind obligatorie pentru a avansa profesional sau în sistemul politic sovietic. Mulți etnici ceceni au reușit să acceadă la funcții guvernamentale și militare de frunte în URSS, (printre aceștia numărându-se Ruslan Hasbulatov (președinte al Sovietului Suprem), generalul Djohar Dudaev, Doku Zavgaev (președinte al RSSA
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
înfrânte în ceea ce s-a numit mai apoi bătălia frontierei. Planul polonez al apărării la graniță s-a dovedit un eșec de proporții. Înaintarea germană ca un tot nu a fost încetinită de succesele sporadice ale polonezilor, naziștii reușind să avanseze rapid, depășind și a doua centură de apărare. Pe 10 septembrie, comandantul suprem polonez, mareșalul Edward Rydz-Śmigły, a ordonat retragerea trupelor în sud-est, spre așa numitul capul de pod românesc. Între timp, germanii strângeau încercuirea forțelor poloneze de la vest de
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]