16,541 matches
-
să-l pedepsească greu pe creatorul oamenilor. L-a chemat pe fierar, pe Hefaistos, și i-a poruncit să facă din apă și țărână, o fată, ființă muritoare, dar să aibă chip de zeiță. Zeus o numi Pandora, apoi îi dărui o cutie de aramă și îi spuse să o dăruiască bărbatului cu care se va căsători. Zeița Afrodita îi dărui fetei puterea de a sădi iubirea în inima bărbaților. Apoi, zeul Hermes a condus-o pe pământ. Eros, fiul Afroditei
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
pe fierar, pe Hefaistos, și i-a poruncit să facă din apă și țărână, o fată, ființă muritoare, dar să aibă chip de zeiță. Zeus o numi Pandora, apoi îi dărui o cutie de aramă și îi spuse să o dăruiască bărbatului cu care se va căsători. Zeița Afrodita îi dărui fetei puterea de a sădi iubirea în inima bărbaților. Apoi, zeul Hermes a condus-o pe pământ. Eros, fiul Afroditei,îl ținti pe Epimeteu,fratele lui Prometeu,în inimă.Epimeteu
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
din apă și țărână, o fată, ființă muritoare, dar să aibă chip de zeiță. Zeus o numi Pandora, apoi îi dărui o cutie de aramă și îi spuse să o dăruiască bărbatului cu care se va căsători. Zeița Afrodita îi dărui fetei puterea de a sădi iubirea în inima bărbaților. Apoi, zeul Hermes a condus-o pe pământ. Eros, fiul Afroditei,îl ținti pe Epimeteu,fratele lui Prometeu,în inimă.Epimeteu,amețit de dragoste,o zări pe Pandora,și o ceru
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
descoperit lângă Castelul Huniazilor și lângă gară. De asemenea, vestigii din această epocă există și în satele Cinciș-Cerna, Pestișu Mare unde era un vicus (sat roman), Mănerău, Nandru, Ghelari, etc. În 1409, la 18 octombrie, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg dăruiește și înnobilează pentru faptele militare deosebite pe cneazul Voicu, fiul lui Șorb. În același document pomenește și pe alți membrii ai familiei ca stăpânitori ai cetății și domeniului regal Hunedoara. Este vorba de "Magos" (în maghiara "Înalt") și "Rados", frații
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
ceremonialului înscăunării, boierii i se închinau și îi sărutau mâna. Domnul purta și titlul de "voievod" - comandant militar, fiind căpetenia voievozilor locali, care și-au unificat formațiunile lor politice și au format țară. De asemenea, domnitorul folosea particula ""Io""-cel dăruit de Dumnezeu. Domnitorul care stăpânea Făgărașul și Amlasul mai purta titlul de herteg-duce, titlu conferit de către regele Ungariei, care îi dăruia aceste posesiuni din Transilvania cu drept temporar, atâta timp cât domnitorul era credincios regelui. Domnul nu avea putere absolută, ci atribuții
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
locali, care și-au unificat formațiunile lor politice și au format țară. De asemenea, domnitorul folosea particula ""Io""-cel dăruit de Dumnezeu. Domnitorul care stăpânea Făgărașul și Amlasul mai purta titlul de herteg-duce, titlu conferit de către regele Ungariei, care îi dăruia aceste posesiuni din Transilvania cu drept temporar, atâta timp cât domnitorul era credincios regelui. Domnul nu avea putere absolută, ci atribuții administrative, numind dregătorii, înființând dregătorii, coordona funcționarii. Era comandantul suprem al armatei, mobiliza oastea, deși putea delega atribuții militare și unor
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și iazurile, lucrau în construcții. Plăteau birul și prestau slujbe și domnitorului. În timpul domniei lui Mihai Viteazul, serbii erau legați de glie. Erau folosiți robi la munci, care erau fie țigani, fie tătari. Țiganii erau vânduți de boieri că sclavi, dăruiți de domnitor sau capturați în războaie. Chiar Ștefan cel Mare a adus cu el câteva mii de sclavi țigani în Moldova după campania din Țară Românească. Sclavii nu puteau fi uciși de stăpân. Practicau meșteșuguri pe moșie. Țăranii liberi se
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
părți din pământul satului și și-l aserveau. Boierii sunt originari din cnezii satelor care au și-au transformat funcțiile elective în ereditare și să își aservească satele. După întemeierea țărilor s-a cristalizat pătură boierească prin daniile domnești. Domnitorul dăruia pământuri boierilor săi, vasalii, că răsplată pentru loialitate. Din secolul XVI, mulți boieri dețineau zeci de sate. Pe domeniile feudale lucrau meșteșugari, cojocari, fierari, țesători care îndeplineau necesitățile domnitorului. Boierii beneficiau de monopolurile senioare, că morăritul și aveau imunitate, pe
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
publice ale orașului se află și statuia circulară a împărătesei Ecaterina cea Mare de pe Nevsky Prospekt, statuile unor cai din bronz de pe podul Anicikov, o statuie ecvestră, în stilul lui Rodin, a țarului Alexandru al II-lea și Monumentul tricentenarului - dăruit de poporul Franței și instalat în Piața Sennaia. Câteva dintre cele mai importante evenimente din istoria orașului sunt reprezentate de monumente speciale. Victoria rusească asupra lui Napoleon este comemorată de două arcuri de triumf, unul fiind la Narva, alta la
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
ceva. Ideea de limbă sacră este veche, ea nu reprezintă însă o inovație a arabilor, istoria arată că înaintea lor și egiptenii au considerat că au o limbă sacră, așa cum și sumerienii credau și ei că zeii lor le-au dăruit limba pentru a putea să se înțeleagă între ei. Araba a împrumutat multe cuvinte altor limbi ale lumii islamice, având un rol comparabil cu cel al latinei pentru limbile europene. În Evul Mediu, araba a funcționat de asemenea ca un
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
bronz și aripi de aur, cu ajutorul cărora ele se înălțau în văzduh. Perseu a reușit să o ucidă pe Medusa în timp ce ea dormea. Când i-a tăiat capul, din gâtul ei retezat au ieșit doi fii pe care i-i dăruise Poseidon: Chrysaor și calul înaripat Pegas. Mai târziu, zeița Athena și-a împodobit egida cu chipul Medusei, a cărei simpla vedere transforma pe orice muritor în stană de piatră. Sângele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit când ca otravă
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
Troiei. La chemarea lui Odiseu și Diomede (care l-au atras printr-un vicleșug), Ahile se alătură armatelor grecești, în fruntea mirmidonilor, împreună cu prietenul său Patrocle și cu bătrânul înțelept Fenix. La despărțire, odată cu plecarea flotei din Aulida, Peleus îi dăruiește lui Ahile armele sale: armurile și sulița primite ca dar de nuntă și caii primiți de la Poseidon. Conform lui Plutarh și a învățatului bizantin Ioannes Tzetzes, atunci când corăbiile aheilor au ajuns la Troia, Ahile s-a luptat și l-a
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
pe care acest om al lui Dumnezeu avea să le câștige asupra diavolului. Când împlini 15 ani, cunoscu pe deplin deșertăciunea pământească și, pentru a-și pune la adăpost virtuțile îngerești, pe de o parte, și pentru a se ști dăruit cu totul în slujba lui Dumnezeu, pe de altă parte, se călugări în Mănăstirea Canonicilor regulari ai Sfântului Augustin, din apropierea orașului său natal Lisabona. Dorind apoi o deplină singurătate după care se zbătea sufletul său, trecu în mănăstirea din Coimbra
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
pornească în exil împreună cu soția sa, Deianira, și cu fiul lor, Hyllus. Pe drum Deianira este atacată de centaurul Nessus, care vrea s-o violeze. Heracle îl rănește mortal cu una din săgețile sale otrăvite. Înainte de a muri, centaurul îi dăruiește Deianirei un filtru miraculos, filtru care - după spusele lui - avea să i-l aducă înapoi pe Heracles atunci când ei i se va părea că eroul nu o mai iubește. Șiretenia lui Nessus și gelozia Deianirei aveau să pricinuiască, mai târziu
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
îngrozită de fapta ei se sinucide - eroul își înalță singur un rug și se pregătește de moarte. El o încredințează pe Iole fiului său Hyllus și poruncește cu limbă de moarte ca, mai târziu, cei doi să se căsătorească. Își dăruiește apoi arcul și săgețile lui Philoctetes și se urcă pe rugul de mai înainte pregătit. În timp ce flăcările rugului se înalță, un nor pogoară din ceruri și cade un trăsnet. Când ceața se risipește, corpul eroului nu mai există. El a
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
unei importante asezări omenești existentă înca din prima perioadă a epocii fierului. Într-un strat suprapus a fost descoperită o altă așezare, mai nouă, din secolul al X-lea. Prin hrisovul din 14 februarie 1587, Mihnea Turcitu voievodul Țării Românești dăruiește mănăstirii Sfânta Troiță jumătate din satul Islazul, jumătate din satul Hodopeni (azi Otopeni) cu mori și țigani, toate dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul. La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
o altă așezare, mai nouă, din secolul al X-lea. Prin hrisovul din 14 februarie 1587, Mihnea Turcitu voievodul Țării Românești dăruiește mănăstirii Sfânta Troiță jumătate din satul Islazul, jumătate din satul Hodopeni (azi Otopeni) cu mori și țigani, toate dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul. La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii Sfânta Troiță (numită mai târziu Radu Vodă) jumătate din satul Hodopeni, cu rumâni, dăruit de jupânița Vilaia, poruncind rumânilor
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
voievodul Țării Românești dăruiește mănăstirii Sfânta Troiță jumătate din satul Islazul, jumătate din satul Hodopeni (azi Otopeni) cu mori și țigani, toate dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul. La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii Sfânta Troiță (numită mai târziu Radu Vodă) jumătate din satul Hodopeni, cu rumâni, dăruit de jupânița Vilaia, poruncind rumânilor să asculte. Istoricul Constantin Giurăscu este de părere că denumirea satului Hodopeni, se trage de la un anume Hodopa
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
cu mori și țigani, toate dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul. La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii Sfânta Troiță (numită mai târziu Radu Vodă) jumătate din satul Hodopeni, cu rumâni, dăruit de jupânița Vilaia, poruncind rumânilor să asculte. Istoricul Constantin Giurăscu este de părere că denumirea satului Hodopeni, se trage de la un anume Hodopa sau Hodoba. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Otopeni făcea parte din plasa Dâmbovița a județului
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
distrusă de tătari în 1241. Prima atestare documentară sigură datează din 11 martie 1313, când este amintită într-un testament sub numele de "Noglog". Între 1451-1446 s-a aflat în posesia lui Iancu de Hunedoara. În 1474 regele Matei Corvin dăruiește moșia Nădlac familiei de feudali sârbi Jaksici. Aceștiau au construit la Nădlac un castel cu turnuri de apărare și șanțuri, pentru întâmpinarea năvălitorilor. În 1514 oștirile lui Gheorghe Doja au atacat Nădlacul. Pe 27 mai ei înfrâng oștile nobilimii și
Nădlac () [Corola-website/Science/297094_a_298423]
-
doresc să se stabilească în Moldova, rezultatul fiind stabilirea a numeroase familii armene la Siret și Suceava. Orașul Siret era în acele timpuri un important centru comercial pe drumul ce lega Marea Neagră de Marea Baltica. Șiretul cu toate veniturile sale este dăruit de Alexandru cel Bun fostei sale soții Doamna Ringala în 1421. În 1445 Ștefan al II-lea al Moldovei semnează la Siret un tratat de omagiu și credința cu Coroană Poloneză. În 1453 Alexăndrel principe al Moldovei semnează la Siret
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
înscăunat un nou episcop de Lvov căruia i se pune sub jurisdicție și parohia și comunitatea armeana din Siret. Existența unei puternice colonii a armenilor în Siret confirmă că orașul își păstrează statutul de important centru comercial. Ștefan cel Mare dăruiește în anul 1473 Mănăstirii Putna venitul morilor sale din orașul Siret. În 1551 Minas din Tokhat, secretar episcopal armean de Lvov a vizitat nordul Moldovei după care a scris un poem în care vorbește despre existența bisericilor armenești din Siret
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
lua ființă numai în acest interval de timp.Principala ocupație a locuitorilor acestor locuri era creșterea animalelor, în principal a oilor, dar și a căilor și a cornutelor.În anul 1620, după afirmația lui Nicolaie Iorga, sătul Segarcea a fost dăruit, împreună cu mănăstirea Segarcea, patriarhiei din Alexandria.Până la sfârșitul secolului al XVII-lea pricipala cultură a fost meiul, iar odată cu introducerea porumbului în cultură, acesta a devenit pricipala plantă cultivata, folosită alături de grâu, pentru alimentație dar și pentru hrană animalelor. Locuitorii
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
pricipala plantă cultivata, folosită alături de grâu, pentru alimentație dar și pentru hrană animalelor. Locuitorii acestor timpuri se ocupau și cu cultivarea vitei-de-vie. Documente mai vechi ne lasă știre, ca în secolul al XVI-lea domnitorul Pătrașcu - tatăl lui Mihai Viteazul- dăruia, ca zestre, pământurile Segarcei, fiicei sale Maria. Către sfârșitul secolului al XVIII-lea, terenurile viticole se înmulțesc și ocupă suprafețe din ce in ce mai mari.În epoca fanariota, mai precis prin 1792 - se scrie în Anaforeaua Divanului - că locuitorilor Segarcei și Garcenilor li
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
cu o istorie (și deci cultură scrisă) multimilenară, și cu rădăcini geografice în Orientul în care a apărut prima dată sedentarizarea (și odată cu ea civilizația), ba fiind chiar o populație cu rădăcini lingvistice care îi leagă de cei care au dăruit umanității, cândva, acum milenii, scrierea alfabetică, este, în sine, mai mult decât suficient pentru a explica atât interesul pentru educație, cât și succesul intelectual și economic, al membrilor evreimii. Fapt rămâne că independent de raționalizările care se pot propune drept
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]