16,546 matches
-
La șapte ani a intrat la școala iezuită San Ignacio din Rio de Janeiro. A câștigat primul său premiu literar într-un concurs școlar de poezie, iar sora lui, Sonia, și amintește cum și ea a câștigat un premiu pentru eseu prezentând o lucrare pe care Paulo o aruncase în coșul de hârtii. Din Publishing Trends aflăm că Alchimistul s-a aflat pe locul 6 în lume ca vânzări în 2003. Unsprezece minute a fost pe primul loc peste tot în
Paulo Coelho () [Corola-website/Science/298308_a_299637]
-
analiza matematică ca un instrument pentru abordarea problemelor din fizică, fiind în același timp extrem de talentat pentru a inventa conceptele necesare atingerii acestor obiective. Laplace credea cu tărie în determinismul cauzal, așa cum se exprima în următorul citat din introducerea la eseul său din 1814 „"Essai philosophique sur les probabilités"”: Acest concept determinist este adesea menționat ca „"demonul lui Laplace"” (în același sens ca „demonul lui Maxwell”), dar această descriere a unei minți ipotetice atotcuprinzătoare nu provine de la Laplace, ci de la biografii
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a hotărât să-i publice postum volumul "În gura foametei". Alexandru Vakulovski și-a început studiile la Universitatea de Stat din Moldova (Chișinău) și a absolvit Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Facultatea de Litere. A publicat eseuri, proză, poezie, teatru și critică literară în majoritatea revistelor culturale din România, este prezent în numeroase antologii din România, Republica Moldova și străinătate și este autorul a opt volume de literatură. Cu toate că autoritățile române au susținut că nu a fost vorba
Alexandru Vakulovski () [Corola-website/Science/298344_a_299673]
-
una dintre participantele dizidenței sovietice. Autoritatea crescândă a lui Saharov l-a transformat în liderul dizidenței sovietice. Saharov demonstra că doar o societate deschisă și de drept poate să asigure încrederea între statele lumii. Occidentul a apreciat în mod deosebit eseul său "My Country and the World". În 1975 i se acordă Premiul Nobel pentru Pace, fiind prezentă la festivitate doar Elena Bonner. Protestând împotriva invaziei sovietice din Afganistan, din 1980, este exilat de către liderul sovietic Brejnev la Nijni Novgorod (atunci
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]
-
1995), „Lucian Blaga” (1990, 1995, 2000), Fundația Scrisul Românesc (1997), „Mihai Eminescu” (Drobeta Tr. Severin, 2000), Membru fondator al Societății Scriitorilor Târgovișteni, Mihai Cimpoi, prin scrierile sale, dă viață unui proiect al editurii Bibliotheca, de a edita o serie de eseuri despre scriitorii premoderni ce au trăit și creat în arealul târgoviștean. Multe din aceste cărți au primit premii ale SST: „Prometeu și Pandora. Eseuri despre Ion Heliade Rădulescu și/sau Itinerar critic dâmbovițeano-basarabean” (2007), „Ion Heliade Rădulescu. Panhymiul Ființei” (2009
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
prin scrierile sale, dă viață unui proiect al editurii Bibliotheca, de a edita o serie de eseuri despre scriitorii premoderni ce au trăit și creat în arealul târgoviștean. Multe din aceste cărți au primit premii ale SST: „Prometeu și Pandora. Eseuri despre Ion Heliade Rădulescu și/sau Itinerar critic dâmbovițeano-basarabean” (2007), „Ion Heliade Rădulescu. Panhymiul Ființei” (2009), „Grigore Alexandrescu: «însuflarea» ființării” (2010), „Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Prefacerea firii” (2011). Distins cu premii ale Societății Scriitorilor Târgovișteni: Premiul pentru eseu - „Prometeu și Pandora
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
Prometeu și Pandora. Eseuri despre Ion Heliade Rădulescu și/sau Itinerar critic dâmbovițeano-basarabean” (2007), „Ion Heliade Rădulescu. Panhymiul Ființei” (2009), „Grigore Alexandrescu: «însuflarea» ființării” (2010), „Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Prefacerea firii” (2011). Distins cu premii ale Societății Scriitorilor Târgovișteni: Premiul pentru eseu - „Prometeu și Pandora. Eseuri despre Ion Heliade Rădulescu și/sau Itinerar critic dâmbovițeano-basarabean” (2007); Premiul „Costache Olăreanu” pentru eseu - „Ion Heliade Rădulescu. Panhymiul Ființei” (2009); Premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară - „Grigore Alexandrescu: „însuflarea” ființării” (2010) și Premiul „Vladimir Streinu
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
despre Ion Heliade Rădulescu și/sau Itinerar critic dâmbovițeano-basarabean” (2007), „Ion Heliade Rădulescu. Panhymiul Ființei” (2009), „Grigore Alexandrescu: «însuflarea» ființării” (2010), „Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Prefacerea firii” (2011). Distins cu premii ale Societății Scriitorilor Târgovișteni: Premiul pentru eseu - „Prometeu și Pandora. Eseuri despre Ion Heliade Rădulescu și/sau Itinerar critic dâmbovițeano-basarabean” (2007); Premiul „Costache Olăreanu” pentru eseu - „Ion Heliade Rădulescu. Panhymiul Ființei” (2009); Premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară - „Grigore Alexandrescu: „însuflarea” ființării” (2010) și Premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară - „Ioan
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
2009), „Grigore Alexandrescu: «însuflarea» ființării” (2010), „Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Prefacerea firii” (2011). Distins cu premii ale Societății Scriitorilor Târgovișteni: Premiul pentru eseu - „Prometeu și Pandora. Eseuri despre Ion Heliade Rădulescu și/sau Itinerar critic dâmbovițeano-basarabean” (2007); Premiul „Costache Olăreanu” pentru eseu - „Ion Heliade Rădulescu. Panhymiul Ființei” (2009); Premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară - „Grigore Alexandrescu: „însuflarea” ființării” (2010) și Premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară - „Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Prefacerea firii” (2012). În 2012 i-a fost conferit tilul de cetățean de
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
După opinia sa îndreptățită, Eminescu se identifică unui homo dacicus, unui homo folcloricus, unui homo naturalis și unui homo religiosus. Toate aceste ipostaze ale devenirii lui Eminescu se rezumă în homo eminescianus. (Tudor Nedelcea), Autor a 60 de studii și eseuri monografice, a peste 3000 de studii și articole apărute în publicațiile literare din spațiul românesc și de peste hotare, dar și a peste 200 de studii de prezentare a literaturii române apărute în Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Turcia, Grecia, Rusia, Letonia
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
de 21 spre 22 decembrie, la Radio „Vocea Americii“ i se recită premonitor "Doina" despre Fiara cea Apocalipsă și despre marginalizarea poporului român. Continuă seria de traduceri, împreună cu soția sa Maria Ivănescu, din Mircea Eliade, apare la Editura Științifică, volumul "Eseuri" ("Mituri, vise și mistere" și "Mitul eternei reîntoarceri"). La 14 iunie 1990 este victima mineriadei. În urma agresiunilor extrem de dure, fizice și psihice suferite își revine greu după o lungă boală . Semnează împreună cu Maria Ivănescu traducerea din limba franceză, Blaise Pascal
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
abia în apel, pedeapsa i se reduce la un an "cu suspendare", așa că se poate reîntoarce în Franța. În 1925 revine la Saigon și înființează ziarul ""L'Indochine"", cu o scurtă durată de apariție. Din nou în Franța, scrie diverse eseuri și, în 1930, primul său roman, ""La voie royale"", în care relatează evenimentele la care a luat parte în Indochina. În anii 1926-1927 întreprinde călătorii în Laos și în China, unde participă activ la operațiile grupurilor comuniste. Începând din anul
André Malraux () [Corola-website/Science/298386_a_299715]
-
devenit un malacolog bine cunoscut. A publicat numeroase articole în acest domeniu, care a continuat să-l intereseze de-a lungul întregii vieți. După absolvirea școlii, a studiat științele naturale la Universitatea din Neuchâtel. În timpul acestei perioade, a publicat două eseuri filosofice pe care le-a considerat drept „lucrări de adolescență” dar care au fost importante pentru orientarea generală a modului său de gândire. După un semestru petrecut la Universitatea din Zürich unde a arătat un deosebit interes pentru psihanaliză, a
Jean Piaget () [Corola-website/Science/298400_a_299729]
-
literară și o încercare de epică umoristică, "Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo". Volumul de debut e un volum de versuri și se numește "Elegii pentru ființe mici". Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat " Nu !", premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scriitori tineri needitați”. Desprindem deja o formulă a absurdului, cartea producând uimire, derută, comic irezistibil. Astfel, după ce atacă figurile majore ale literaturii române din acea
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor "Sewell L. Avery" din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de "Distinguished Service Professor". Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
la nr. 141), își dă doctoratul în filosofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice. Între 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice. Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor. Pentru români, romanul "Maitreyi" al lui Mircea Eliade a constituit generații
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
încă din tinerețe interesul pentru filozofia de catedră, Cioran a părăsit devreme gândirea sistematică și speculațiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetări profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzațiilor mele", va constata mai târziu. Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influențat de mișcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existențialistă (sub varianta ei românească, cu accente creștine și mistice, "trăirismul"). Emil Cioran
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
joc de cuvinte care trimite la "I, Robot", titlul original al cărții "Eu, robotul"), a fost publicată în aprilie 1994. Epilogul cărții a fost scris de Janet Asimov (născută Jeppson), la puțin timp după moartea sa. Asimov a scris și eseuri despre situația socială din America, printre care se numără și "Gândirea despre gândire" and "Science: Knock Plastic" (1967). Spre sfârșitul vieții a început să scrie versuri umoristice, începând cu volumul din 1975, "Lecherous Limericks". Unul dintre primele lucruri vizibile în
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
Angry Earth" (1991, scrisă în colaborare cu vechiul său prieten, autorul SF Frederik Pohl), tratează problema crizei mediului, prin prisma încălzirii globale și distrugerea stratului de ozon. Asimov a declarat atât în autobiografia sa, cât și într-o serie de eseuri, că i-au plăcut scrierile lui J. R. R. Tolkien. El omagiază "Stăpânul inelelor" într-o povestire din seria "Black Widowers". (În scrisoarea trimisă lui Charlotte și Denis Plimmer, care îl intervievaseră anterior pentru "Daily Telegraph Magazine", Tolkien a declarat
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
averi. Renunțând la tăcerea ce și-o impusese în exilul său voluntar de la Berlin, evenimentele din primăvara anului 1907, l-au determinat pe Caragiale să publice, în noiembrie 1907, la București, broșura: "1907 din primăvară până'n toamnă", un celebru eseu referitor la cauzele și desfășurarea marii mișcări țărănești din primavara lui 1907. Înainte de a-și publica pamfletul în broșură, Caragiale a trimis primul capitol ziarului vienez, "Die Zeit", întâia și cea mai însemnată parte a viitoarei broșuri, care l-a
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
a satirei, lovind în categoriile profesionale cu o spoială de cultură, cu un jargon franțuzit. Baconski remarcă la amândoi "„pasiunea pentru stil, pentru o anumită arhitectură stilistică, mai simplă la Caragiale, mai savantă la Arghezi”". Nicolae Steinhardt a constatat în eseul său, "Secretul” Scrisorii Pierdute”", că opera lui Caragiale a fost citită până în 1975 din două perspective. Perspectiva „stângistă” (avându-i ca reprezentanți pe Alexandru Piru și Ovid S. Crohmălniceanu) era caracterizată prin supralicitarea criticii burgheziei românești, considerată „dreapta” românească, a
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor“ privind resurecția baladei.» (Nicolae Balotă - Poezia, I, Ed. Acad., 1980, p. 388). În eseul "Resurecția baladei" de Radu Stanca, un articol program al mișcării, publicat în "Revista Cercului Literar", nr. 5 / mai 1945, balada i se înfățișează ca «o poezie lirică în care starea afectivă câștigă un plus de semnificație prin utilizarea unui material
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
cinci copii ai lui Rousseau. Toți au fost dați la orfelinat. 1749 - Îl întâlnește pe Diderot, cu care se împrietenește. Începe să contribuie la "Encyclopédie". Afla despre un concurs al Academiei din Dijon și se decide să participe cu un eseu despre consecințele nefaste ale progresului artelor și ale științelor asupra moravurilor publice. 1750 - Câștiga premiul Academiei din Dijon și ajunge faimos. 1752 - Compune opera „Ghicitorul satului”. 1754 - Se întoarce la Geneva, unde redobândește cetățenia și reintră în comunitatea calvinista. 1755
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
moravurilor publice. 1750 - Câștiga premiul Academiei din Dijon și ajunge faimos. 1752 - Compune opera „Ghicitorul satului”. 1754 - Se întoarce la Geneva, unde redobândește cetățenia și reintră în comunitatea calvinista. 1755 - Academia din Dijon refuză să îi premieze un al doilea eseu despre originea inegalității. 1759 - Enciclopedia este formal interzisă. Relațiile lui Rousseau cu ceilalți enciclopediști se deteriorează. 1761 - Publică "Iulia sau nouă Eloiză", un român epistolar, care va avea un succes extraordinar. 1762 - Apar două dintre cele mai importante cărți ale
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
unm.edu//Third-Anthology-Prd.pdf <br> F. Smarandache, editor, Second Internațional Anthology on Paradoxism (poeme, proza, teatru, scrisori), 2000, http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxistAnthology 2.pdf <br> J.-M. Levenard, I. Rotaru, A. Skemer, editori, First Internațional Anthology on Paradoxism (eseuri, note), 1993, http://fs.gallup.unm.edu//FirstParadoxistAnthology.pdf <br> <br> Cărți și articole plus cinci Antologii Paradoxiste Internaționale în mai multe limbi despre paradoxism se pot descarcă de la http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/a/Paradoxism.htm .
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]