16,029 matches
-
ne permit să-i considerăm pe Sasanizi mai degrabă moștenitori ai Arsacizilor, decât ai Îndepărtaților Ahemenizi (Yarshater, 1971), atunci nu Încape nici o Îndoială că memoria, chiar și transfigurată, a primului imperiu iranian a continuat să exercite o puternică influență asupra ideologiei politice și politico-religioase a Iranului. 3. De la Sasanizi la Iranul islamic Factorul religios a avut un rol important În trecerea de la puterea dinastiei parte a Arsacizilor la cea persană a Sasanizilor, survenită În prima jumătate a secolului al III-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
creștinii erau văzuți ca agenți ai puterii romane sau ai posibililor aliați ai acesteia) - a fost rezervată o atitudine foarte favorabilă (Gnoli, 1989a, p. 166), după ce Biserica nestoriană (Spuler, 1961; Widengren, 1984) se distanțează de Roma și Bizanț. Atât În ideologia păturilor sociale dominante, cât și În exercitarea puterii militare, politice, juridice și administrative, statul sasanid s-a bazat pe legătura strânsă dintre monarhie și Biserică, teoretizată de gândirea politică și religioasă a epocii, motiv al literaturii iraniene preislamice, care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Karaka (1884) și Rustamji Burjoji Paymaster (1954) (Kulke, 1978, p. 233; cf. supra). Strălucirea de neînchipuit a antichității persane, figura lui Cirus și Darius, epopeea sau, mai bine zis, mitul marelui imperiu universal al Ahemenizilor devin ingrediente puternice ale unei ideologii care, În mod paradoxal, Îi apropia pe parsi mai mult de protectorii sau prietenii lor occidentali și europeni decât de vecinii lor indieni, hinduiști sau musulmani. Politica dusă de Coroana britanică, pe de o parte, și, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1983b), „Mazdakism”, În The Cambridge History of Iran, vol. III/2, Cambridge, pp. 991-1024. EUROPA PRECREȘTINĂTC "EUROPA PRECREȘTINĂ" tc "" RELIGIA INDO-EUROPENILORTC "RELIGIA INDO‑EUROPENILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. METODOLOGIA RECONSTRUCȚIEI RELIGIEI INDO-EUROPENETC "1. METODOLOGIA RECONSTRUCȚIEI RELIGIEI INDO‑EUROPENE" 1. Ideologia indo-europeanătc "1. Ideologia indo‑europeană" Reconstruirea religiei indo-europene este doar un aspect dintr-o tematică mult mai vastă: reconstrucția culturii indo-europene (cf. Campanile, 1990). Va trebui deci să respectăm toate procedurile și exigențele metodologice. Orice cultură - deci și cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
The Cambridge History of Iran, vol. III/2, Cambridge, pp. 991-1024. EUROPA PRECREȘTINĂTC "EUROPA PRECREȘTINĂ" tc "" RELIGIA INDO-EUROPENILORTC "RELIGIA INDO‑EUROPENILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. METODOLOGIA RECONSTRUCȚIEI RELIGIEI INDO-EUROPENETC "1. METODOLOGIA RECONSTRUCȚIEI RELIGIEI INDO‑EUROPENE" 1. Ideologia indo-europeanătc "1. Ideologia indo‑europeană" Reconstruirea religiei indo-europene este doar un aspect dintr-o tematică mult mai vastă: reconstrucția culturii indo-europene (cf. Campanile, 1990). Va trebui deci să respectăm toate procedurile și exigențele metodologice. Orice cultură - deci și cea a indo-europenilor - are un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această raportare se realizează În două moduri: mai Întâi, prin recunoașterea legăturii care unește fiecare element cultural de celelalte elemente culturale individuale care funcționează În același plan, iar apoi raportând toate elementele de suprafață la elementul mai profund, reprezentat de ideologie, care constituie tocmai fundamentul tuturor elementelor culturale. Așadar, recuperarea ideologiei nu reprezintă doar o prioritate față de orice alt tip de cercetare a culturii indo-europene, ci furnizează și un criteriu fundamental pentru reconstrucția sa globală. Această recuperare, precum și cele ulterioare, pure
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
recunoașterea legăturii care unește fiecare element cultural de celelalte elemente culturale individuale care funcționează În același plan, iar apoi raportând toate elementele de suprafață la elementul mai profund, reprezentat de ideologie, care constituie tocmai fundamentul tuturor elementelor culturale. Așadar, recuperarea ideologiei nu reprezintă doar o prioritate față de orice alt tip de cercetare a culturii indo-europene, ci furnizează și un criteriu fundamental pentru reconstrucția sa globală. Această recuperare, precum și cele ulterioare, pure operațiuni de reconstrucție, nu pot fi efectuate decât prin metoda
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intelectuale, independente de forma lingvistică În care s-au conservat. Georges Dumézil are marele merit de a fi individualizat și descris Într-un apreciabil număr de lucrări publicate, care acoperă o perioadă de o jumătate de secol, structura tripartită a ideologiei indo-europenilor. El demonstrează că indo-europenii analizau realitatea existentă și produceau noi realități bazându-se constant pe presupunerea unui Weltanschauung care aduna tot ceea ce exista Într-un mediu marcat de cele trei funcții de bază: funcția sacră, cea militară și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În realitate, este Însă vorba despre o antinomie artificială, având În vedere că Dumézil nu face referire la structuri biologico-mentale caracteristice indo-europenilor, ci la un fapt pur istoric: un anumit grup de popoare, Într-o anumită epocă, Își definește această ideologie, care, odată cu trecerea mileniilor, se transformă și dispare. A existat Însă suspiciunea, Întru totul falsă, a unui fundament rasist În gândirea lui Dumézil. Aceasta, bazată pe o presupusă simpatie din tinerețea lui Dumézil pentru anumite idei și persoane aparținând dreptei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din partea unor cercetători de o largă deschidere (cf. Momigliano, 1983). Dar dacă, Într-un mod mai corect, vedem În gândirea lui Dumézil doar o metodologie foarte potrivită pentru reconstruirea culturii indo-europene, atunci chiar și Întrebarea care se pune, dacă această ideologie este valabilă doar pentru indo-europeni sau dacă nu cumva poate fi aplicată și altor grupuri etnice, Își va pierde caracterul dramatic și hotărâtor, pe care Însuși Dumézil i-l atribuia. De altfel, se pare că Dumézil avea dreptate să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fondate. Însă aspectul cel mai important este că tripartitismul rămâne, În orice caz, trăsătura esențială și fundamentală a culturii indo-europene, astfel Încât, chiar dacă se regăsește și În altă parte, totuși acesta va constitui mereu informația primară cu care se Începe reconstrucția. Ideologia tripartită este deci grila În care trebuie Încadrate toate rezultatele reconstrucției noastre, nu ca o schemă pe care noi am suprapune-o peste acestea, utilă pentru cunoaștere și sistematizarea lor, ci, concret, ca un Întreg al categoriilor pe baza cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Dumézil exclude a priori orice formă de reconstrucție atomistă și reclamă, din contra, o reconstrucție globală și sistematică, În care fiecare element dobândește valoare și semnificație prin ceea ce Îl leagă de celelalte elemente ale sistemului, În totală coerență cu ideologia. Din acest punct de vedere, considerăm că nu există nici o Îndoială, că metodologia lui Dumézil, prin natura sa pur istorică, poate fi definită ca structuralistă; iar dacă Dumézil Însuși (1973, p. 14) refuza oarecum disprețuitor o asemenea etichetă, acest refuz
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Bulletin of the School of Oriental and African Studies, nr. 22, pp. 66 sqq. Campanile, E. (1983), „Sulla struttura del matrimonio indoeuropeo”, În Studi Classici e Orientali, nr. 33, pp. 273 sqq. Campanile, E. (1988), „Tradizione storiografica romana e ideologia indoeuropea”, În E. Campanile (coord.), Alle origini di Roma, Pisa, pp. 6 sqq. Campanile, E. (1990), La ricostruzione della cultura indoeuropea, Pisa. Campanile, E. (1991), „Aspetti del sacro nella vita dell’uomo e della società celtica”, În J. Ries (coord
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nr. 5. Boyer, R. (1990), „L’uomo e il sacro presso gli Slavi”, În J. Ries, Trattato di antropologia del sacro, vol. II, L’uomo indoeuropeo e il sacro, Milano, pp. 213 sqq. Campanile, E. (1988), „Tradizione storiografica romana e ideologia indoeuropea”, În E. Campanile (coord.), Alle origini di Roma, Pisa, pp. 9 sqq. Dumézil, G. (1977), Les dieux souverains des Indo-Européens, Paris. Georgiev, V. (1967), „Indoevropejskij termin «*deywos» v slavjanskich jazykach”, În To Honor Roman Jakobson, ed. cit., pp. 734
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poziție importantă. Astfel, rămân ca făcând parte din patrimoniul religios posibil ereditar, Jupiter, Martexe "Marte", Apolloxe "Apollo" și Mercurxe "Mercur". Dacă analizăm aceste patru divinități În baza funcțiilor pe care li le atribuie Cezar, ele se inserează bine În schema ideologiei tripartite despre care am mai vorbit, mai ales În capitolul despre religia indo-europenilor. Avem, așadar, un zeu al primei funcții - Jupiter -, care domnește În ceruri; un zeu - Martexe "Marte" - care are În stăpânire tot ceea ce ține de război (a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un zeu al primei funcții - Jupiter -, care domnește În ceruri; un zeu - Martexe "Marte" - care are În stăpânire tot ceea ce ține de război (a doua funcție) și două divinități cu atribuții de natură economică (a treia funcție). Se pare că ideologia indo-europeană a fost bine conservată la gali, deși se pot regăsi și unele infiltrări de origine probabil non indo-europeană, reprezentate de prezența unei importante divinități feminine. Cu toate acestea, diferiți cercetători sunt de părere că imaginea oferită de Cezar este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod egal indispensabile susținerii și dezvoltării societății. Nu este Însă o reconciliere pe baze egale, ci una În care prevalează substanțial aria sacră și cea militară, iar cea economică Își păstrează un aspect subordonat. Panteonul european, coerent pe deplin cu ideologia generală a acelor popoare (cf. Campanile, 1990b), avea o structură tripartită: sacru, aria militară și cea economică. Germanii păstrează această tipologie, dar, din motive pe care le vom vedea mai jos, unesc aria sacrului cu cea a militară, având drept
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
existat reguli precise pentru rugăciune, jertfă, ofrandă, sacrificiu, aceste versuri nu ar fi avut nici un rost. Dar și acesta este un domeniu al religiei germanice În care tăcerea izvoarelor nu permite nici măcar presupuneri. BibliografieTC "Bibliografie" Behm-Blancke, G. (1983), „Kult und Ideologie”, În AA.VV., Die Germanen, vol. I, Berlin, pp. 363 sqq. Campanile, E. (1981), Studi di cultura celtica e indoeuropea, Pisa. Campanile, E. (1988), „Tradizione storiografica romana e ideologia indoeuropea”, În E. Campanile, Alle origini di Roma, Pisa, pp. 9
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu permite nici măcar presupuneri. BibliografieTC "Bibliografie" Behm-Blancke, G. (1983), „Kult und Ideologie”, În AA.VV., Die Germanen, vol. I, Berlin, pp. 363 sqq. Campanile, E. (1981), Studi di cultura celtica e indoeuropea, Pisa. Campanile, E. (1988), „Tradizione storiografica romana e ideologia indoeuropea”, În E. Campanile, Alle origini di Roma, Pisa, pp. 9 sqq. Campanile, E. (1990a), „Aspetti del sacro nella vita dell’uomo e della società celtica”, În J. Ries (coord.), Trattato di antropologia del sacro, Milano, pp. 149-178. Campanile, E.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cosmogonia) 152 2. Crearea omului (antropogonia) 154 3. Munca (destin al omului), păcatul originar, pedeapsa și potopul 156 4. Darul divin al civilizației 158 5. Viața pământeană și lumea de „dincolo” 159 6. Cultul și celelalte practici religioase 161 1. Ideologia de bază a cultului 161 2. Templele și casele de cult 161 3. Personalul sacru 162 4. Practicile cultuale 163 5. Ghicirea și profeția 166 6. Magia, jurămintele (vrăjile, exorcismele) și amuletele 167 7. Apendice: mențiuni despre religia elamiților, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sărbători 506 3. Dezvoltarea istorică 514 1. Perspectiva istorică 514 2. De la origini la secolul al III-lea d.Hr. 515 4. Parsismul 526 Bibliografie 537 EUROPA PRECREȘTINĂ Religia indo-europenilor (Enrico Campanile) 549 1. Metodologia reconstrucției religiei indo-europene 549 1. Ideologia indo-europeană 549 2. Izoglose lexicale 551 2. Zeii primei funcții 551 3. Zeul celei de-a doua funcții 555 4. Zeii celei de a treia funcții 556 5. Clasele sociale și sacerdoțiul În lumea indo-europeană 558 6. Sacrificiul 560 Bibliografie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semnează articolul Pe marginea ortodoxismului d-lui Crainic (52/1929), în care se războiește cu „Gândirea”. Pe lângă polemicile purtate împotriva curentelor moderniste, Mihail Dragomirescu s-a ocupat, în cadrul rubricii „Istoria spiritului românesc în secolul al XX-lea”, de poporanism, de ideologia sămănătoristă și de Curentele mai nouă în literatura română. Pentru a promova tezele esteticii proprii, el creează o rubrică specială, „În Empireu”, în care clasicii literaturii române - Eminescu, Creangă, Caragiale, Vlahuță, Maiorescu, Delavrancea - „își exprimă” părerea asupra unor probleme estetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
de Curentele mai nouă în literatura română. Pentru a promova tezele esteticii proprii, el creează o rubrică specială, „În Empireu”, în care clasicii literaturii române - Eminescu, Creangă, Caragiale, Vlahuță, Maiorescu, Delavrancea - „își exprimă” părerea asupra unor probleme estetice și de ideologie literară într-un fel de convorbiri imaginare. Numărul 43/1928 este dedicat lui Mihail Dragomirescu, la împlinirea a șaizeci de ani. Literatura susținută de revistă este ilustrată în rubrica „Antologia «Falangei»”, în care sunt prezentați și publicați poeții St. O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
, publicație care a apărut la Iași și la București, de șase ori pe an, din februarie 1935 până în ianuarie 1940, cu subtitlul „Revistă de ideologie și știință a liceelor militare”. Directorii publicației erau general Dumitru Marțian și colonel Ion S. Dumitrescu; redactor-șef: Mihai Uță; secretar de redacție - D. Popovici. De la numărul 2 din 1935 director este și colonel Ion Stănescu. Din 1937 publicația se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285491_a_286820]
-
OLTENIA LITERARĂ, revista apărută la Craiova, anual, în 1956 și în 1958, editata de Uniunea Scriitorilor, Filiala Craiova. Rubrici: „Condeie tinere”, „Studii. Note critice”, „Traduceri”, „Epigrame”. Poezia promovată de O. l. este tributara ideologiei comuniste, fiind mai degrabă expresia unui lirism ocazional, în care se cultivă un fals entuziasm și se folosesc toate clișeele epocii. Publică versuri Marin Ancuțescu, C. Arnăutu, Petre Dragu, Ilie Tudor, Mihail Cruceanu, Emil Manu, Adrian Petringenaru. Proza, de factură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288529_a_289858]