16,332 matches
-
membri ai familiei în tratamentul subiectului alcoolo-dependent. Importanța terapiilor comportamentale de cuplu a fost demonstrată. Terapiile comportamentale și cognitive iau în considerație ansamblul problemelor legate de dependențele alcoolice, din punct de vedere psihologic, emoțional și afectiv, comportamental și social. Ele insistă asupra prevenirii recăderilor și necesității de a dezvolta un nou mod de viață. In legătură cu acest aspect, ele reprezintă un tratament complet, care se integrează diferitelor situații de tratament (spitalizare, ambulatoriu) și medii de viață (familie, serviciu, viață socială
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sexologiei Până la mijlocul secolului al XIX-lea, studiul comportamentului sexual a rămas fragmentat de cercetări precum cele ale lui Kraff-Ebing (1840-1902), Ellis (1859-1939) care propuneau mai ales o clasificare de tipul „pervers sau nu”, „marginal sau normal”... fără a se insista asupra modalității de a îndruma pacientul să se vindece și să găsească o soluție problemei sale. Hirschfield (1868-1935) a fost, fără îndoială, primul care a creat un Institut de sexologie (echipă pluridisciplinară de psihiatri, medici și non-medici, la facultatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
multă blândețe, mai puțin agresiv, să rămâi mai mult timp în această zonă...”. A doua săptămână Cuplul continuă programul, dar adaugă și zonele erogene, precizând mereu ceea ce face plăcere ca intensitate, cantitate și emoții. A treia săptămână Cuplul continuă programul insistând asupra zonelor sexuale care produc o excitare. Fiecare partener oferă indicații cu afecțiune: „Este foarte bine, păstrează presiunea mâinii în acel loc, sunt foarte fericită...”. Acest travaliu terapeutic pregătește cuplul, fără teamă, pentru penetrare și permite partenerilor să nu pretindă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
program de resensibilizare cu integrarea mângâierilor senzuale și sexuale și exprimarea consecințelor, o dată sau de două ori pe săptămână, o jumătate de oră și o oră; - a opta ședință: desfășurarea unui program de resensibilizare cu integrarea mângâierilor senzuale și sexuale, insistându-se asupra mângâierilor sexuale pentru a favoriza excitația celor doi parteneri; - a noua ședință: discutarea, în cadrul cuplului, a celor trei secvențe precedente (aspecte pozitive și negative); - a zecea ședință: organizarea stadiului de penetrare dezinteresată, cu întărire pozitivă asupra faptului de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
doi, altele împreună cu copiii, cu prietenii; dar acestea n-au rezolvat toate problemele. Aștept ca Hubert să-și continue tratamentul. Sunt de acord, atmosfera nu mai este încărcată, dar problema sa este departe de a fi complet tratată. Terapeutul - De ce insistați atât de mult? Carolyn - De fapt, acum, nu mai vreau ceva de genul „aproape”, mă întelegeți? Terapeutul înțelege bine mesajul său... Sedința 6: realizarea unei resensibilizări progresive față de senzualitate Hubert vine singur la această ședință. Teapeutul îl invită să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mângâierile non sexuale, masaje și mângâieri sexuale, cu aceeași sarcină pentru fiecare de a exprima ceea ce simt. Sedința 8: continuarea programului de resensibilizare Cincisprezece zile mai târziu, Hubert vine singur la ședință. Terapeutul îi propune lui Hubert un program identic, insistând asupra mângâierilor sexuale cu sarcina de a lua în considerare un orgasm reciproc determinat de mângâieri, tot fără penetrare. Sedința 9: bilanțul realizat de cuplu referitor la cele trei ședințe precedente Cinsprezece zile mai târziu, Hubert și Carolyn vin să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la nivelul frenului, și mângâieri mai energice la mijlocul penisului. Carolyn i-a transmis un mesaj privind intensitatea mângâierilor la nivelul clitorisului: ea dorește ca acesta să nu se mulțumească doar să atingă ușor ci să fie mai dinamic și progresiv, insistând mai mult în același loc. Această descoperire reciprocă le-a amplificat excitația, excitația unuia stimulând-o pe a celuilalt, până la atingerea unui prag în mod clar mai favorabil apariției unei bune erecții a penisului și a clitorisului și a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o vindecare adesea spontană, nu corespunde cerințelor în domeniul psihologiei și nu conduce întotdeauna la o reușită stabilă pe termen lung. Terapeutul sexolog și de cuplu care folosește metoda cognitiv-comportamentală trebuie, adesea, să explice expectanța sa în calitate de terapeut și să insiste asupra beneficiului unei reflexii personale înainte de a se precipita într-o altă direcție. A trata penisul și zonele sale periferice (artere și vene) nu este suficient pentru a trata întreaga problema: în relațiile sentimentale, dragostea, pasiunea, emoția, senzația fac diferența
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
apariția unor modificări corporale. Reglarea emoțiilor începe deci prin dezvoltarea capacității de a repera, a identifica și a poziționa senzațiile fiziologice proprii în funcție de diferite emoții. Prin expunerea progresivă la aceste senzații fiziologice, reducerea intensității emoțiilor devine posibilă. Manifestarea emoțiilor Se insistă asupra modului în care fiecare participant a învățat să-și manifeste emoțiile. Terapeutul inițiază o discuție și un travaliu terapeutic asupra comportamentelor non verbale care sunt duse la bun sfârșit astfel încât pacientul învață să-și armonizeze expresiile non verbale și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
B. este dezamăgită de unul dintre animatorii grupului care nu numai că a eludat o întrebare pe care i-a adresat-o, pretextând că nu avea legătură cu subiectul tratat, dar și-a manifestat fără cuvinte enervarea atunci când ea a insistat, încercând să-și apere punctul său de vedere. Ea prezintă această situație terapeutului său individual care îi răspunde: Terapeutul - Dacă am înțeles bine, M.C. a considerat că întrebarea dumneavoastră nu avea legătură cu tema tratată în timpul ședinței și, atunci când v-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
privește crizele aversive induse cu disulfiram, Conferința consensului (2001) precizează că "nu există indicație privind inducția voluntară, de către terapeut, a crizelor aversive, iar această practică n-ar fi recomandată". Skinner, 1971. Bandura, 1969. Marlatt și Gordon, 1985. Autorii acestui model insistă, de asemenea, asupra micilor decizii aparent fără importanță, fără legătură a priori cu consumul de substanțe și cu situația de risc, care conduc la consumul de alcool. Ei ajung astfel să privească recăderea ca făcând parte din procesul care are
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe care le evocă, un sociolog poate reconstitui întregul. Ideea dominantă este aceeași pe care o găsim în întreaga operă a profesorului: cunoaștere mai întâi, apoi neapărat acțiune. El se delimitează hotărât de toate curentele bazate pe idei utopice și insistă pe ceea ce avea să fie și titlul unei viitoare cărți semnate de el (scrisă în colaborare cu cei mai apropiați colaboratori), și anume realitatea socială. Trebuie reținută și insistența cu care prezintă ideea serviciului social, al obligației fiecărui intelectual de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
important, Școala se făcuse deja cunoscută peste hotare, străinii veneau aici să participe la cercetările de teren și să învețe, iar Gusti și colaboratorii lui aveau să scoată revista Sociologie românească și plănuiau organizarea serviciului social. În același timp, profesorul insistă pe înmulțirea și dezvoltarea institutelor sociale, a căror misiune era să permită cunoașterea întregii țări, într-o vreme în care metoda statistică reprezentativă nu era încă folosită nicăieri; Gallup avea să o pună la punct puțin timp după aceea. Cât
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nu de mult într-un număr al revistei Institutului (nr. II, anul curent), am emis pentru prima dată părerea că serviciul social ar trebui să fie obligatoriu pentru toți intelectualii noștri, pentru toți cei ce trăiesc de pe urma statului. Vreau să insist din nou asupra acestui lucru. Acțiunea noastră de luminare a satelor și de cercetare nu este un capriciu, cum s-a afirmat de mulți. Este o necesitate absolută. Noi înțelegem că viața în satele noastre trebuiește astfel organizată încât satul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de Maria Todorova acestei noțiuni (Todorova, 1997), a realității românești din perspectiva Occidentului. În acest context, principala preocupare a antropogeografiei românești va fi demonstrarea situării central-europene a noului stat românesc. Vor fi însă și voci, unele chiar importante, care vor insista asupra unei „europenități răsăritene” sau chiar asupra unei fundamentale și ireductibile specificități a spațiului (este cazul influentelor analize ale lui Simion Mehedinți, dar și ale lui Vintilă Mihăilescu), conceput ca un fel de sinteză, de confinium și de pacificare a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
experimente în legătură cu diversele tipuri de comunicare nonverbală. Majoritatea lucrărilor de popularizare a științei își asumă cu o prea mare siguranță explicații ortodoxe privind interpretarea și gestionarea comportamentelor nonverbale. Scepticismului caracteristic oamenilor de știință îi face pe autori să problematizeze permanent, insistând, acolo unde este cazul, pe aspectele controversate legate de interpretarea comportamentelor nonverbale. Cartea are un stil didactic și în același timp cultural. Sunt definite și prezentate conceptele principale în analiza comportamentelor nonverbale. Astfel, în capitolul de început Septimiu, Chelcea prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
bine să se indice asupra punctului de start în analiza problemei propuse, ceea ce și face de fapt autorul, printre altele menționând: „Astfel, la 27 august, 1991, pe harta lumii a apărut o nouă țară suverană și independentă - Republica Moldova”. Dacă am insista asupra detaliilor, nesemnificative de altfel, atunci observăm că „apare o țară suverană și independentă” și „se declară o țară suverană și independentă”, cel puțin în cazul Republicii Moldova; sunt lucruri destul de diferite, intenția mea însă era alta... Tudor Danii propune un
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și chiar te ajută să găsești explicații adecvate pentru mai multe fenomene sociale care au loc. Materialul expus îți permite organizarea mentală a informațiilor într-un tablou bine închegat care ar schița cu fidelitate realitatea din spațiul de peste Prut. Se insistă asupra prezentării unor date valide și apropiate de realitatea curentă, iar în lipsa acestora ni se oferă posibilitatea de a confrunta informații din cât mai multe surse posibile, chiar dacă uneori contradictorii sau neoficiale. În lipsa altora, acestea au menirea de a ne
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pot oferi destule surprize. Originalitatea, autenticitatea acestor surprize vor fi cercetate în paginile ce urmează, iar una dintre principalele surse de informații în ceea ce privește tradițiile românești va fi monumentala lucrare a lui Radu Anton Roman, Bucate, vinuri și obiceiuri românești. Vom insista deseori asupra etimologiei termenilor acestei bucătării, având convingerea că originea numelui unor bucate poate furniza informații despre sorgintea lor, fie și pe traseul întortocheat (vezi cazul stufatului...) al preluărilor influențelor străine în gastronomia noastră. Bucătăria țărănească: măduvă tracică sau... paleolitică
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
unul dintre principiile sacrificiului, anume separarea rituală a ofrandei carnale. „Există, în primul rând, o diferență între organele interne și restul cărnii: viscerele (ficat, plămân, splină, rinichi și inimă) sunt părțile bogate în sânge, sânge din care sunt făcute. Ritualul insistă în două feluri asupra opoziției dintre viscere și carnea de consum: prin separarea în timp și prin modalitățile de pregătire. Viscerele sunt fripte la proțap, într-o primă fază a sacrificiului, și mâncate imediat, la locul sacrificiului, de către cei puțini
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fiind originea cuvântului românesc; la sârbi se cheamă pihtije. Tot în Grecia se face maties e saffathes, altfel spus caltaboșul nostru, în aproape aceeași alcătuire (cu excepția unui condiment pe care mediteraneenii îl adoră: coaja rasă de portocală). Radu Anton Roman insistă asupra caracterului ritual al pomenii porcului (o „tochitură“, de fapt), ofrandă carnală a sărbătorii de Ignat. În acest caz, separarea rituală a viscerelor de restul cărnii este respectată, tochitura aceasta servită tuturor celor care au participat la tăierea animalului cuprinzând
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
termen ajuns la noi pe filieră maghiară. Radu Anton Roman publică și o rețetă numită „slană picurată“ sau „slană la țăcălie“. Este vorba despre bucăți de slănină puse în țepușe și fripte la flacără. Nu credem că are rost să insistăm asupra unui fel de mâncare atât de „elaborat“, la fel precum nu vom polemiza în legătură cu includerea într-o carte despre „bucate românești“ a unicelor, autenticelor „ouă răscoapte“, a căror paternitate ar trebui să și-o fi asumat un personaj din
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
era cea de chitici, menționată și de către Păstorel ca specialitate românească. Ciorba de burtă ne-a venit de la turci, iar căpățâna de miel fiartă este răspândită pe mai toate meridianele și are o vechime milenară. Tradiția iudaică a hranei rituale insistă pe miel; una dintre reflexiile sale în pictura ortodoxă poate fi văzută în icoana lui Andrei Rubliov numită „a Trinității“, unde este redat episodul biblic în care lui Avraam îi este anunțată venirea pe lume a unui descendent din sângele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pătrunjel), mațele de porc ori de miel („tocană de mațe hăcuite“!). Carnea folosită este în genere aleasă din părțile mai grase, mai zgârcioase; cum bine zice Radu Anton Roman, „românii pun la tocană ce nu merge la friptură“). Același autor insistă asupra unicității uneia dintre tocanele noastre: tocana la bostan. Din nou suntem nevoiți să aruncăm o privire pe la vecini și să constatăm, cu regret pentru sentimentele noastre patriotice, că bostanul umplut este o constantă a bucătăriei orientale. Printre cele mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
gustul său, adică bazată pe porc (nu i miel ca porcul!): tocana. Altfel spus, românul a împăcat porcul cu dovleacul. Acest statut frontalier al gastronomiei românești reprezintă un atu de care ar trebui să profităm cât mai mult. Cum? Vom insista asupra acestui aspect în paginile următoare; momentan ar fi suficient să spunem că ceea ce au făcut românii în cazul tocanei la bostan se poate numi bucătărie fusion naturală, adică una ivită lent, prin influențe mult-pritocite și coaceri îndelungi, nu una
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]