18,350 matches
-
cred că acesta este motivul pentru care mâna invizibilă m-a îndreptat spre nordul țării: pentru a-mi oferi posibilitatea de a obține o nouă victorie în examenul desăvârșirii mele... Mai văd o semnificație a ploii din preziua pujei. Dacă norii nu și-ar fi descărcat... sacii de apă peste noi, am fi picat în extaz în fața exprimării superlative a Mamei Naturi și am fi neglijat atenția spre interior. În cazul acesta - consider eu - am fi avut parte de o puja
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu din complezență pentru gazde, ci mânat de imaginile ce mi se derulează pe ecranul minții: revăd saturația de verde crud al parcurilor și pădurilor ce împodobesc atât vestitul oraș moldav, cât și împrejurimile sale, cerul senin, liber de orice nor numai al acelor unice zile, revăd Lacul Ciric din care săltau vioi peștii, în ciuda pescarilor de pe malul celălalt, tânjesc după baia de aer pur în care m-am afundat. Suficiente argumente susținătoare de IașiMoldova-Sahasrara Puja. Tot ce se întâmplă cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pură în sufletele noastre, la Casa Tineretului, pe străzile din Slatina, în taxiul ce m-a dus la autogară. Mama ne-a protejat permanent: ne-a dat timp frumos (soarele de vară ni l-a filtrat printr-o umbrelă de nori), ne-a adus căutători, ne-a înveselit, iar mie mi-a oferit ultimul loc în maxi-taxi la Slatina, ultimul loc în maxitaxi la București și, astfel ocrotit, am ajuns cu bine acasă, la Brăila. În Slatina urma să se dea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Sus, și material și subtil, niciodată una nu exclude pe cealaltă, dar nici nu o include obligatoriu, totul la latitudinea condiționărilor și dorințelor mele! Îmi permite să văd Cerul, locuind Pământul! Mă învață bucuria traiului pe Pământ cu capul în nori, dar mereu îmi amintește că El aici mă vrea! Apare sublimul existenței revelate nouă de către Shri Mataji. Mama Și-a găsit copiii, i-a dezmierdat, i-a învățat ce trebuiau să știe, le-a indicat direcția și le-a supravegheat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în naivitatea noastră, am crezut că această anchetă va putea fi publicată. Spiritul care domnea în ’87, ’88 și ’89 la noi la gazetă era un spirit rebel. Noi încer‑ cam să publicăm ca și cum am fi trăit într-o lume nor‑ mală. Noi publicam, fărĂ să ne temem, autori interziși sau ocultați din motive politice. Am fost primii care l-am publicat pe Mircea Vulcănescu... Acest lucru era urmarea antreprenoriatului câtorva colegi mai în vârstă decât mine care erau acolo, eu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
meu a tot vândut și care n-a fost naționali‑ zată, din fericire. Au fost niște chiriași introduși în ea de spațiul locativ, dar care au plecat prin anii ’60, astfel încât noi am crescut într-o casă normală, cu grădină nor‑ mală, arătând foarte departe de spațiul Ăsta colectivist din blocuri ; și la trei minute de bojdeuca lui Ion Creangă. V.A. : Erați un mic trib în curtea asta. Erau și bunicii ? Trăiau și bunicii, și părinții împreună ? A.M.P. : Da
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o trilogie și, nu știu, volumul doi sau trei fusese de asemenea oprit de la apariție. De la el am aflat că liberalii n-au sediu. Atunci am vorbit cu episcopul armean și Partidul Național-Liberal s-a reconstituit în sediul redacției publicației Nor Ghiank (Viață nouă). Și vreo două luni acolo a fost un flux con‑ tinuu de aderenți la Partidul Național-Liberal. Nu vreau să spun că eram liberal, deși, în primul număr al săptă‑ mânalului Liberalul al domnului Dan Amedeo LĂzărescu, i-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Avorturile se liberalizaseră. Programul de televi‑ ziune devenise o plăcere, erau filme peste filme și tot ce puteai să-ți dorești. Lumea și-a spus că restul o să vină treptat, că nu trebuie să zgudui ordinea și să-ți riști noro‑ cul... În realitate, noi am făcut o greșeală cu punctul 8 al Proclamației de la Timișoara și cu toate îndemnurile la lustrație. Și am făcut o foarte mare greșeală pentru că i-am coalizat pe foarte mulți oameni contra noastră. Acolo a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
reforme, atunci au început primele discuții despre liberalizarea prețurilor. Astea erau toate mari ocazii pentru opoziție. De unde, la început, cumpăraseră pe toată lumea cu libe‑ ralizarea produselor în comerț - zahărul, uleiul, alte lucruri raționalizate -, eram obligați să intrăm pe o piață nor‑ mală, care nu mai putea să fie, financiar, atât de permi‑ sivă pentru toți. Și asta era pentru noi o șansă să ne batem pe acest teren și mi se părea că povestea cu monar‑ hia chiar este o mare
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sectorul privat. Iar PSD, să nu uităm, s-a răzbunat, după aceea, îngrozi‑ tor. SĂ nu uităm că Alin Giurgiu, adjunctul lui Radu Sârbu care conducea privatizările, a stat în închisoare, în arest preventiv, vreo doi ani. Scriau disperați antrepre‑ norii străini, s-au strâns semnături sub Adrian NĂstase, dar, până n-a fost o problemă medicală, nu l-au lăsat să iasă din închisoare. Și băiatul n-a fost condamnat nicio‑ dată. Astăzi este de neconceput așa ceva, dar atunci aceste
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fost un dezastru. În sfârșit, asta este ! Au venit după el oameni care nu-s mai buni, așa că ce să mai vorbim ! Și nu știu cum se face, dar competiția politică, deși e mare, nu reușește să crească performanța. Deci, în mod nor‑ mal, ai zice că îl ai pe unul care fuge după tine, alergi mai repede, te antrenezi, faci ceva, că altfel te ajunge acela din urmă și te mușcă de fund. Totuși, nu vezi cres‑ când viteza de dezvoltare. V.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
păcate, nu spre bine. Pentru că întâmpinăm noi provocări. Cine se aștepta la criza asta cu Rusia ? Europa este obligată să arate un pic de demnitate față de Rusia. Și asta costă. Așa cum costă și pretenția ca Uniunea Europeană să fie o instanță nor‑ mativă, care promovează anumite valori în restul lumii. Dacă noi nu reușim să promovăm aceste valori nici măcar în vecinătatea noastră imediată, nu cred că Uniunea Europeană mai poate să aibă rolul pe care i-l dorim în lume. Dar a fi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
perfecțiunea emană numai de la Dumnezeire.” Apăreau și alte rubrici: Carnet cernăuțean, observatorul informează, inițiative bisericești, știri diverse, sport, teatru, cinematograful etc., la care mai semnau: D.C. Coteanu, Dem. Cernușcă, Mircea T. Călinescu, Dragoș Vicol, Ion Ojoc, Har. Th. Țugui ș.a. Nor Îngereanu - Anghel semna un serial Țiganii - din viața unui popor al nostalgiei. La comemorarea a 50 de ani de la plecare a poetului la cele veșnice, Haralambie Țugui semna documentarul Eminescu. Avea Observatorul o poștă a redacției laborioasă, iar publicitatea era
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
20), îi spune divinitatea supremă Ohrmazd (Ahura Mazda) lui Zarathustra. „Va fi mai ușor pentru Ohrmazd să formeze (creeze) tan ș pas¶n, trupul de glorie, decât cele douăsprezece creații originare, cerul, pământul, soarele, luna, plantele, focul, păsările, apa curgătoare, norii etc.”4 Iar Eliade înțelege că acest proces al unificării se petrece printr-o funcție a conștiinței - memoria, personală sau impersonală, după cum evenimentele memorate sunt biografice sau istorice, mitic-primordiale. Prin urmare, finalitățile se vor numi eshatologie individuală sau colectivă. În
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cobora grevistul foamei, respingător de slab și impresionant de palid, duhnind a ger, dîrdîind pînă și-n priviri, este prezentă o nobilă atmosferă de sfidare a realității una cu totul distrugătoare pentru ființe dintr-o altă plămadă. "De pretutindeni ca norii de pe munte se iscă și se condensează în celula 34 atmosfera aceea inefabilă și fără de seamăn pe care numai închisoarea o poate făuri: ceva foarte apropiat de ce va fi fost curtea ducilor din Burgundia sau a regelui René de la Arles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
naturii, era reconfortantă. Aerul era pur, lumina nu-mi venea printre gratii și mă simțeam liber și neîngrădit ca într-un alt început de lume. Cîmpia înghețată, ce se întindea către interiorul insulei, cerul albastru, cu dantela lui translucidă de nori, răsturnat în oglinda limpede a bălții, sălciile scorburoase din lunca Dunării, cu sugestii de acuarelă, mă proiectau într-o vîrstă a inocenței. Cea de a doua zi a Crăciunului aducea indiferență în sufletele paznicilor și curățenie pe trupurile noastre. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o crimă și mai plină de cruzime, vești îngrozitoare apoi din toată lumea, care e pe cale să explodeze. Un sentiment de nesi- guranță îi cuprinde pe toți oamenii, care nu știu cine va mai prinde o nouă zi. Frica și teroarea, ca niște nori întunecați, își anunță venirea peste o mare epocă a dragostei, iar ura pare să prindă rădăcini, ca o buruiană, agățându-se și sufo- când tot ce părea mai frumos, mai bun și mai fragil. Nu mai există cântăreți sau scriitori
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Pe boltă când apare luna sau Aprinde o țigară, amestecate cu cântece în franceză, italiană sau chiar și în germană, de parcă deodată te-ai fi teleportat la Paris, Milano sau Berlin. Aprinde o țigare, Și-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis, Cufundă-te-n uitare Și lasă gândului cărare de abis. În fumul de țigare Durerilor găsește tainicul liman Găsește-o nouă zare Și dorului alean În fumul de țigare, Ce se pierde în van. Iar Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Toată familia mea vă mulțumește pentru că știe că de la dumneavoastră au fost acei bani, pentru dumneavoastră un mizilic, dar pentru niște oameni ca noi, o adevărată avere. Ziua lui Cristi se înseninase, iar afară, soarele începuse să se arate de după norii negri ce adormiseră orașul. Povestea ospătarului nu doar că l-a mișcat puternic, dar l-a făcut să -și aducă aminte câți oameni ajutase de-a lungul carierei sale, fie cu bani, fie cu susținere, fie folosindu-se de faima
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe care, eu, Încă o dată, o vedeam ca o figură uriașă, supradimensionată și poetică În același timp, așa cum, În unele după-amiezi calde și insuportabil de senine de vară, tolănit pe iarbă, urmărești marile figuri și forme pe care le fac norii cumulus - corăbii grandioase cu pânzele umflate de vânt și patru catarge, monștrii cu corpul sidefiu-solzos și fălci rubinii, care, În puține minute, se transformă suav Într-o lebădă, dar nu Într-una reală, ci asemănătoatre acelor lebede din cărțile de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bătrânii, credeam, constituie acel contingent care va fi mereu Împins la marginile socialului și ale existenței și nu mă mirau, atunci, unele cutume vechi ale japonezilor care Îi izgoneau pe bătrînii lor În munți, lăsându-i singuri cu caprele și norii sau zeii, printre stânci și coaste aride, ba se pare că În unele cazuri Îi și „ajutau” să „treacă dincolo”, sugrumîndu-i cu un laț subțire. Dacă sunt adevărate; practici oricum În dezacord flagrant cu tratamentul de care se bucurau bătrânii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rând În acest sens! -, ea este aspră și, nu rareori, inexorabilă. Ea lovește cu degetu-i de fier În „butoiul vieții” și dacă el sună a gol... nu e vina nimănui! Dar nici nu este vina acelui „deget” care uneori sfârtecă norii unei calme Înaintări sau viețuiri și apasă asupra unui suflet, asupra unei conștiințe, sau ne indică un „detaliu”, o „pată” pe lângă care privirea noastră a trecut de sute de ori și care, deodată, prinde semnficații neașteptate. De ce ne este nouă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a se organiza În grupuri și colective, respectând cu strictețe unele reguli și ierarhii, apărându-se de zeii Încruntați ce se ascund În fenomenele naturale - devastatoare adesea, dar care ne aduc și soarele, ploaia, vântul ce Împrăștie semințele și norii, hrănind mările cu apă și pământul cu plante luxuriante. Se pare că doar În momente de mare criză, restriște, izolare și „nedreptăți” enorme omul este capabil să se Întoarcă spre sine Însuși; În medievalitatea primară, când s-a retras În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu numai ale ambientului, dar, mai ales - și pe mine, În decursul unei lungi și prolifice cariere de romancier m-a interesat mai ales individul! -, ale „actorilor” existenței sociale și psihologice. Sigur, am fost mereu atras de relieful munților, de norii tumultuoși ai cerului de vară, acei stratus-cumulus ce pot „picta” scene și animale „legendare”, „mișcătoarea mărilor singurătate”, ca și de sublimul pe care ni-l evocă pustiurile infinite sau vârfurile de piatră ce visează În Înălțimi unde nu au acces
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cel din marile sale drame, cel din Macbeth, Regele Lear sau Hamlet - un Hamlet Înțeles nu În cheie romantică, ci existențială! -, ca să nu mai vorbim de un Hardy sau Th. Mann, pluteau Încă, atunci, ca niște vârfuri inabordabile, „inexistente”, În norii unei Înțelegeri care Îl depășeau nu numai pe tinerelul impulsiv și „dezordonat” care eram, dar și conștiințele de vârf românești ale timpului și... chiar și unele europene, mai ales În cazul unei reale hermeneutici nietzscheniene sau dostoievskiene. Și astfel, ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]