16,853 matches
-
elemente dadaiste, futuriste, suprarealiste, introduse în noțiunea generală a desfacerii de orice constrângere academică. În fond, "unu" înoată mai mult în apele suprarealismului. Este venerat, studiat și editat Urmuz, pe care Moldov îl imită în rele contrafaceri. În căutarea automatismelor, redactorul apelează la un dement autentic de la Mărcuța-Nouă, Petre Popescu, poetul, inventatorul unui cimpoi sterilizator și autorul unor epigrame de o grotească absurditate: Era înaltă cât o prăjină/ Încât toți vedeam când se închina/ Iar noaptea dormea într-o căruță/Căci
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
un nou statut țării sale.(sursa: Reuters). "Premiul este acordat pentru o "pricepere extraordinară de lider, pentru preluarea unei țări care se află în haos și căreia i-a adus stabilitate", a declarat la postul de televiziune NBC Richard Stengel, redactorul șef al revistei Time." Articole biografice
Vladimir Putin () [Corola-website/Science/297698_a_299027]
-
achiziționând cărți și publicații de la diverse edituri de marcă din România, Italia, Franța, Anglia și Germania. Și-a asigurat singur existența, practicând cu succes jurnalistica politică și literară, îndeplinind - între anii 1898-1904 - funcțiile de ziarist acreditat la „Capitala” (1898), prim redactor la „L’Echo de Roumanie. Journal Conservateur” (1902), secretar de redacție la „Literatorul” (1899) al lui Al. Macedonski, redactor la „România Jună” (1900) și „Economia națională”. Desfășoară o intensă activitate publicistică la revistele: „Lumea nouă” (între 1896-1898), cultivând o amiciție
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
singur existența, practicând cu succes jurnalistica politică și literară, îndeplinind - între anii 1898-1904 - funcțiile de ziarist acreditat la „Capitala” (1898), prim redactor la „L’Echo de Roumanie. Journal Conservateur” (1902), secretar de redacție la „Literatorul” (1899) al lui Al. Macedonski, redactor la „România Jună” (1900) și „Economia națională”. Desfășoară o intensă activitate publicistică la revistele: „Lumea nouă” (între 1896-1898), cultivând o amiciție trainică cu poeții George Tutoveanu și Ilarie Chendi, cu viitorul prozator Jean Bart, cu militanții socialiști - profesorul Ioan Nădejde
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Notarul Furtună” făcută în colaborare cu amicul Macedonescu și a cărui muzică e datorită maestrului C. Dimitrescu”; libretul este scris în colaborare cu Liviu Macedonescu, pe muzica compozitorului, violoncelistului, dirijorului și profesorului Constantin Dimitrescu. Din păcate, lucrarea a dispărut; 1898-1899 - redactor la revista bucureșteană „Capitala”; 1898-1900 - redactor la „Lumea nouă” între 20 februarie 1899 - ianuarie 1900 - secretar de redacție la revista „Literatorul” și, în același timp, participă la serile simboliste ale lui Alexandru Macedonski, făcând parte din boema bucureșteană a începutului
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
amicul Macedonescu și a cărui muzică e datorită maestrului C. Dimitrescu”; libretul este scris în colaborare cu Liviu Macedonescu, pe muzica compozitorului, violoncelistului, dirijorului și profesorului Constantin Dimitrescu. Din păcate, lucrarea a dispărut; 1898-1899 - redactor la revista bucureșteană „Capitala”; 1898-1900 - redactor la „Lumea nouă” între 20 februarie 1899 - ianuarie 1900 - secretar de redacție la revista „Literatorul” și, în același timp, participă la serile simboliste ale lui Alexandru Macedonski, făcând parte din boema bucureșteană a începutului de veac; Ilarie Chendi: "Ștefan Petică
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
desenator tehnic, profesor suplinitor și instructor metodist. Debut publicistic în revista „Luceafărul” (1960). Editorial, debutează cu volumul "Călătoria" (1964) - proze scurte tradiționale, tributare unui moment literar tezist. Se reține schița "Tatăl", "băiatul și o zână de lut". Din 1964, este redactor, apoi redactor-șef adjunct la ”Ateneu”. În 1979 se mută la București, ca secretar al Uniunii Scriitorilor. Din 1980 este Director al Editurii Cartea Românească. Bursier al Univ. din Iowa-City (S.U.A., 1980). "Conversând despre Ionescu" (1966) și "Întâmplări din noaptea
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
profesor suplinitor și instructor metodist. Debut publicistic în revista „Luceafărul” (1960). Editorial, debutează cu volumul "Călătoria" (1964) - proze scurte tradiționale, tributare unui moment literar tezist. Se reține schița "Tatăl", "băiatul și o zână de lut". Din 1964, este redactor, apoi redactor-șef adjunct la ”Ateneu”. În 1979 se mută la București, ca secretar al Uniunii Scriitorilor. Din 1980 este Director al Editurii Cartea Românească. Bursier al Univ. din Iowa-City (S.U.A., 1980). "Conversând despre Ionescu" (1966) și "Întâmplări din noaptea soarelui de
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
Constantin Rădulescu-Motru. Nae Ionescu își inaugurează activitatea universitară cu lecția " Funcțiunea epistemologică a iubirii". Le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Jeni Acterian, Mircea Vulcănescu, Constantin Floru etc. Între 1911-1916, în calitate de colaborator și apoi de redactor la "Noua Revistă Română", condusă de Constantin Rădulescu-Motru, publică mai multe articole și cronici. În perioada 1919-1925, colaborează cu numeroase articole la revista "Ideea europeană" (director: Constantin Rădulescu Motru), alături de Tudor Vianu, Octav Onicescu, Dimitrie Gusti, Ștefan Nenițescu, Emanoil Bucuța
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
Eminescu" - tipărită în "Noua Revistă Română" la 22 februarie 1911 (debutul publicistic avusese loc, probabil, în 1909). La 23 septembrie 1912 publică în "Noua Revistă Română", sub pseudonimul Mihai Tonca, "Preocupările filosofice ale geometrului Poincare"; ulterior va fi cooptat ca redactor la respectiva revistă. În octombrie susține examenul de licență la Facultatea de Litere și Filosofie din București cu teza "Istoria argumentului ontologic" (magna cum laude; certificat nr. 152, din 11 decembrie 1912), după care este numit profesor la Liceul "Matei
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
Familia", martie 1935.) 25 aprilie - conferința " Ce înseamnă a fi român" (Brăila, ciclu organizat de "Analele Brăilei"). În anul universitar 1935-1936 predă un curs de "Logică a colectivelor" - nu a fost litografiat. 15 martie - începe să colaboreze la revista "Vestitorii" (redactor: Gh. I. Ciorogaru), cu articolul "Roza vânturilor" (nesemnat; ulterior, titlu de rubrică). În următoarele numere, publică: "Cine face istoria"; "Puțină filologie" (1 aprilie); "Sofisma cea Mare" (12 aprilie; nesemnat);"Ești rumân..." (12 aprilie); "Cum se „construiește" o formă istorică" (28
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la "Timpul", ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea "Junimea". Rămas fără serviciu, Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local "Curierul de lași", unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. A frecventat cu regularitate ședințele "Junimii". De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. A făcut un
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
că nu-i mai trimite nici o colaborare. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. S-a reîntors în țară, trăind la Iași între 1874-1877. A fost director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iași". A continuat să publice în "Convorbiri literare". A devenit bun prieten cu Ion Creangă, pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. Situația lui materială era nesigură; a avut necazuri
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
pe marele nostru poet, fie alături de Veronica Micle, fie alături de bunul său prieten, Ion Creangă. [...] După plecarea lui la București, ieșenii au botezat acest tei Teiul lui Eminescu"”. În 1877 s-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul "Timpul". A desfășurat o activitate publicistică excepțională, care i-a ruinat însă sănătatea. Acum a scris marile lui poeme (seria "Scrisorile", "Luceafărul" etc.). Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
nostru poet, fie alături de Veronica Micle, fie alături de bunul său prieten, Ion Creangă. [...] După plecarea lui la București, ieșenii au botezat acest tei Teiul lui Eminescu"”. În 1877 s-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul "Timpul". A desfășurat o activitate publicistică excepțională, care i-a ruinat însă sănătatea. Acum a scris marile lui poeme (seria "Scrisorile", "Luceafărul" etc.). Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În schimb
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui, funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului, Titu Maiorescu. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu, Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la "Curierul de Iași", publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici, Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul "Timpul", organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în următorii
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la "Curierul de Iași", publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici, Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul "Timpul", organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în următorii șase ani. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
un grup de critici literari consacrați, din care făceau parte Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, un politolog - profesorul de științe politice Cristian Preda, dar și de un număr de tineri scriitori, și anume de cel care coordonase numărul, redactorul Cezar Paul-Bădescu, Răzvan Rădulescu, T.O.Bobe, studentul Marius Chivu, l-a constituit numarul 265 din 1998 al revistei „Dilema", care a stîrnit o reacție foarte puternică a lumii culturale românești dar și a jurnaliștilor de la diverse publicații, toate aceste
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
muzică clasică, populară, ecumenică și medievală, spectacole de teatru medieval, expoziții de artă plastică, concursuri sportive medievale și concerte de muzică ușoară. Primul ziar profesionist din Oradea, "Bihar", a apărut în anul 1862, sub patronajul lui Ottó Hügel și a redactorului Gyula Győrffy. Între 1868 și 1870 același Ottó Hügel a înființat alte două ziare, "Nagyváradi lapok" ("Foile orădene") și "Nagyvárad" ("Oradea Mare"), punând astfel bazele presei scrise orădene. La 17 iunie 1874 Ármin Laszky a înființat ziarul "Szabadság", la care
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
În decursul ultimei decade și jumătate, Statele Unite au asistat la o creștere ”dramatică” a numărului de bolnavi diagnosticați cu diabet, conform studiului efectuat la Centrul pentru controlul și prevenirea bolilor (CDC). Redactorii studiului sugerează că această creștere se datorează în mare măsura atât persoanelor bolnave de diabet cronic cât și înmulțirii cazurilor de diabet. Conform unui studiu din 2010, 25% dintre români sunt obezi, endocrinologii afirmând că rata obezității în România este
Numarul diabeticilor creste ”in mod dramatic”, conform raportului CDC [Corola-website/Science/92009_a_92504]
-
viață. Cifrele exclud femeile cărora li s-a spus că au diabet doar pe perioada sarcinii și persoanele cărora li s-a spus că au prediabet sau diabet la limită. Obezitatea este evidențiata ca fiind factorul care conduce la diabet. Redactorii raportului au sugerat că principalul factor care determină această creștere a numărului de cazuri de îmbolnăviri de diabet din SUA începând din anul 1990. Acesta poate fi rezultatul multor lucruri, inclusiv a modificării modului de diagnosticare a unei boli, modurilor
Numarul diabeticilor creste ”in mod dramatic”, conform raportului CDC [Corola-website/Science/92009_a_92504]
-
exemplare în anul 2009, devenind lider pe piața ziarelor sportive. După o perioadă în care s-a aflat în posesia trustului elvețian Ringier, actualmente face parte din trustul Intact, alături de Antena 1 și Jurnalul Național. Directorul ziarului este Ovidiu Ioanițoaia, redactor-șef fiind Cătălin Tolontan. Din echipă mai fac parte jurnaliști ca Andrei Vochin, Alin Buzărin, Cristian Geambașu, Maria Andrieș și alții. "Gazeta Sporturilor" este editată de Convergent Media SA, firmă care a avut în 2006 o cifră de afaceri de
Gazeta Sporturilor () [Corola-website/Science/296868_a_298197]
-
Macedonski a apărut în fața Curții de Jurați a Tribunalului Ilfov la data de 7 iunie și a fost pus în libertate, iar populația din București a ieșit pe străzi să celebreze sentința. Între 25 martie și 30 iunie 1876 este redactor la "Stindardul", ziar politic, literar, comercial și științific, al cărui director era Pantazi Ghica, iar în funcția de redactor l-a urmat Bonifaciu Florescu. În paginile cotidianului va publica, printre altele, traduceri din Lamartine, nuvela "Cârjaliul" și piesa de teatru
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
în libertate, iar populația din București a ieșit pe străzi să celebreze sentința. Între 25 martie și 30 iunie 1876 este redactor la "Stindardul", ziar politic, literar, comercial și științific, al cărui director era Pantazi Ghica, iar în funcția de redactor l-a urmat Bonifaciu Florescu. În paginile cotidianului va publica, printre altele, traduceri din Lamartine, nuvela "Cârjaliul" și piesa de teatru "Gemenii". În același an, după dezamăgirea de a nu fi inclus pe listele candidațiilor liberali pentru alegerile generale din
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]