19,447 matches
-
absența încheierii intrigii. Eroul trăiește într-un post-trecut, post-prezent, post-viitor, nelegate între ele. Poate urma orice, oricând, putem interpreta oricum, deci nu mai are rost interpretarea, drept care am vrea să credem autorul pe cuvânt. Așa izbutește autorul Desperado să dezarmeze simțul critic. Julian Barnes îmi mărturisea într-un interviu că s-a "lăsat" de critică fiindcă ea nu-l ajută să scrie mai bine. Suntem aici la rădăcinile absenței unei critici Desperado, ceea ce nu înseamnă însă că critica literară a amuțit
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
respinge atât convenția ordinii (romanul tradițional) cât și pe cea a dezordinii premeditate (Fluxul conștiinței). Se pot rezuma momentele istoriei romanului numindu-i pe Dickens, Cervantes, Petronius (mergând înapoi în timp). Ordonarea cronologică a intrigii e un lucru de bun simț. Iată însă că încercarea de a o reînvia, în romanul Desperado, ne nemuțumește. Dacă-l luăm pe Joyce și repunem ordine în confuzia plănuită a vârtejului de incidente (nu există narațiune fără ca ceva să se întâmple, fără incident), ne trezim
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lumea noastră de întuneric, care e o peșteră de umbre sub lumea "stafiilor de lumină" (p. 100) unde trăiește el, Platon încearcă să facă lumina să perceapă întunericul, dar nici asta nu poate. Sugestia romanului este că suntem mărginiți de simțuri și ne lipsește înțelegerea pentru dincolo, oricare ar fi el. În cazul nostru, "dincolo" e lumina. Ceea ce noi credem că e lumină poate fi infinit mai mult. Semenii lui Platon văd "îngeri" și chiar le găsesc penele. Două realități coexistă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
crescândă. Simțim că așteaptă să ne declarăm de partea lui, însă ne trezim stârniți să-l dezaprobăm cu furie. Naratorul cărții e condamnat la ironie ironia lectorului, ironia romancierului, ironie tipică pentru orice Desperado contemporan. Frazele lungi și ample dezvăluie simțul excepțional pentru atmosferă al lui Ishiguro, priceperea lui tipic japoneză de a surprinde fixitatea frumosului. Lumea plutitoare e de fapt alcătuită din cei mai frumoși ani ai lui Ono, toți pierduți, ani când era fericit, pentur că era tânăr și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt convinsă că altminteri deveneam alcoolică ori înnebuneam la propriu. Nu puteam suferi viața aceea... Mai târziu m-am împrietenit cu copiii, cu nepoții, și tot restul. Nu spun că n-a fost crunt, de fapt. Justificări lungi, sinuoase, fără simțul umorului. Stabilită în Anglia, Doris Lessing începe să scrie și ajunge în 2007 la peste șaizeci de titluri. Câteva dintre romane, extrem de cunoscute și foarte traduse sunt: The Children of Violence (Copiii violenței), The Golden Notebook (Caietul auriu), The Memoirs
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unui autor nechibzuit, care nu s-a gândit la vreme la consecințe. * * * Nice Work (1989) e un cu totul alt fel de roman. Meditativ, profund, psihologic, lipsit de cheful de râs de până acum, fără a pierde însă foarte necesarul simț al umorului. Locul acțiunii este aceeași catedră de engleză din Rummidge: ... Rummidge e un oraș închipuit, cu universități și fabrici închipuite, locuit de oameni închipuiți, care se află, ca să facem totul verosimil, pe locul unde e Birmingham pe harta așa-
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu va putea fi cunoscută niciodată. Actoria i-a furnizat lui Pinter o bună cunoaștere a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și ritmarea frazelor. Dramaturgul are un simț impecabil al dialogului poate reda fără greș o conversație aparent banală, dar cu accente enigmatice de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Corect. E cazul să te uiți în oglindă, amice. Despre tine e vorba. În 1997, Herb Greer pune oarecum la îndoială virulența lui Pinter, sau mai degrabă lipsa ei de umor: Declarațiile publice ale lui Pinter trădau un evident deficitar simț al umorului. A publicat o carte de proză și poezie de-a dreptul îngrozitoare. A plecat în Turcia cu Arthur Miller, s-a lăsat folosit propagandistic de o organizație kurdă teroristă; apoi l-a insultat pe ambasadorul american la dineu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încă acolo, cu toate că Palatul e demult ruine. Cavalerul a murit pe câmpul de luptă. Legenda lor: înnecată fatalist în sânge De un basm care încă plânge. Poeta este Verticală până în pânzele albe. Poemele dezvăluie o morală perfect verticală și un simț al valorilor și relațiilor care nu admite compromisul. Onestitatea e dusă până la extrem. Onestitatea față de cuvânt, la fel: Sunt eliberată de limbaj, Scap prin cuvinte; Nu au volum, Nu se cer locuite Sau servite, mă eliberează De orice definiție: Evreu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deschis, iertați brutalitatea întrebării. Eu nu izbutesc de câte ori scot petecul de oglindă din geantă, ori mă uit pe furiș la mine în vitrine, chipul reflectat e întodeauna un șoc. It Must (Trebuie) e o conversație despre pierderea tinereții și păstrarea simțului umorului. Un alt poem, Divination by Hair (Ghicitul în păr), pune mare preț pe ironie în acest context. Eroina poemului își smulge firele albe în fața oglinzii. Poeta vede gestul ca "jalnic și ridicol" ("jalnic" amintește iar de Yeats, de Sailing
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iubești Tot atât cât..? Ori Cine era El ori ea? Ori Mă iubești mai puțin Decât eu pe tine? Ori Spune-mi ceva nou. N-am mai auzit asta? Bine ați venit la cireș, La tăcerea lui albă, Bunul lui simț Tihna lui. (Cireșul) Doi îndrăgostiți dorm și oftează după "ce nu-i niciodată acum" ( Când), se foiesc "între vise", și e ca și când Se scoală morții Și văd că e chiar adevărat de data aceasta Deși zac la întâmplare Unii lângă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ta esențială, obsesia majoră? PA. Obsesia mea majoră este iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. LV. Ai un umor fără limite. Te consideri atașat, detașat, ironic, prezent ori absent din text cu premeditare? PA. Am într-adevăr simțul umorului, nădăjduiesc, chiar dacă el se apropie oarecum de pantomimă și teatral. Nu mă simt deloc "detașat" de text, nici ironic sunt fanatic atașat, deci extrem de implicat. Dar și aici putem afla o sursă de umor, la urma urmei. LV. Scrii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e regula esențială a lumii tale imaginare? AG. Legea de bază a narațiunilor mele e să plasez ființe convingătoare în situații realiste sau mitice și să arăt cum se descurcă. Cred că mai toate ființele mele se comportă cu bun simț, oricât ar fi împrejurările de bizare. LV. Cititorul învață de la tine să iubească fața hidoasă a realului. Creezi o nouă sensibilitate, născocești o alchimie care preschimbă într-o soartă bună tot ce e spaimă, singurătate și întuneric. AG. Emerson spunea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să se termine niciodată. Era deci mereu de lucru. O fi din cauza mulțimii. Habar n-am. New Yorkezii sunt aroganți, dar plini de viață, de energie... și de păreri. Știm totul despre viața străzii. Oamenii spun că americanii nu au simțul ironiei, dar New Yorkezii sunt vestiți pentru inteligența lor sarcastică și pătrunzătoare. Odată, când m-am dus acasă în vizită, m-a uimit un tip burtos, care umbla legănat, ca un Adonis pe Brighton Beach. Tipul era stăpân pe spațiul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scriu lucruri personale. Nu vreau să mă substitui zidurilor. Eu nu contez, acesta e paradoxul esențial al poemelor: suntem indispensabili dar nu contăm; moartea e cruntă, însă e cel mai firesc lucru de pe lumea asta. Vorbim de paradoxuri de bun simț, în fond. Nu vorbesc despre mine fiindcă mă consider un om norocos. Am aprehensiunea înspăimântătorului, oarecum bizară prin modul cum s-a constituit, dar nu mă simt victima ei. Tocmai fiindcă nu mă simt o victimă, cred că am o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un "eu", ca generator de activitate spirituală, de reflectare subiectivă, realizată prin angajarea unor raporturi spațio-temporale tot mai conștiente. Reflectarea obiectelor din jur se realizează prin raportare la acest "eu" ca o realitate de conștiință care acționează asupra organelor de simț și care nu dispare odată cu pierderea conștiinței. De asemenea, existența acestui "eu" se păstrează contrar marii variații stimulatorii a obiectelor de reflectat, individualizate cu ajutorul conceptelor. Acest "eu" se definește prin sine, prin puterea sa de a-și uni elementele cu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
recent că are misiunea să depisteze sursa unor anunțuri la mica publicitate a ofertelor unor "prezicătoare" bine tăinuite moral sub fetișul imaginii, foarte atractive, din ziar, a unor persoane îmbrăcate în veșminte de starețe de mănăstire. Pentru oricine cu bun simț este revoltător până unde se poate merge pe această linie. În sinea mea, totuși, am acuzat mai puțin pe practicantele "stradale" ale acestei magii, decât versiunea lor instituțională, pe unii cu licență universitară care, abuzează de autoritatea statală, ca mai
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acestea sunt în final reductibile la unele "constante". Concepția lui Parmenide despre suflet merge mai departe și susține că acesta este un produs de combinare între mai multe elemente. Două dintre ele sunt mai importante, primul se află dincolo de hotarele simțurilor, cel de al doilea se află în cele gândite, care nu se simt; combinate între ele ajung înțelese (krasis). Sufletul se află, în acest sens, la locul de întâlnire dintre influențele externe și cele interne. Sufletul, în concepția lui Parmenide
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
picături sufletești". Aici se află prima clasificare relativ științifică a fenomenelor sufletești. El a localizat sufletul în inimă, gândirea în creier, corelația dintre ele fiind mijlocită de "circulația" prin vene a pneumei. Contactul cu realitatea se face prin organele de simț. Pentru prima dată aici este formulată relația psihic corp în strânsă legătură cu cea dintre creier inimă. La pitagoreici, mistica numerelor s-a împletit cu credința în nemurire și transmigrația sufletelor. Această teorie asupra relației suflet corp se bazează pe
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cele două emisfere cerebrale pornesc două căi delicate spre ochi, ce cuprind în ele sufletul natural. El postulează că reflectarea este posibilă datorită receptorilor, construcției lor speciale, care sunt în legătură atât cu lumea înconjurătoare cât și cu creierul. În simțuri, spune el, se află punctul de plecare al oricărei cunoașteri. Simțurile sunt completate de memorare și reprezentare. Amintirile și reprezentările, după ce ajung să se cristalizeze, dau naștere științei, adică cunoașterii lucrurilor. Toate procesele sufletești se raportează la creier. De la acest
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cuprind în ele sufletul natural. El postulează că reflectarea este posibilă datorită receptorilor, construcției lor speciale, care sunt în legătură atât cu lumea înconjurătoare cât și cu creierul. În simțuri, spune el, se află punctul de plecare al oricărei cunoașteri. Simțurile sunt completate de memorare și reprezentare. Amintirile și reprezentările, după ce ajung să se cristalizeze, dau naștere științei, adică cunoașterii lucrurilor. Toate procesele sufletești se raportează la creier. De la acest punct de plecare, Alkmeon a realizat aprecieri fundamentale asupra legăturii strânse
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de fapt nu este. Totuși, fericirea este acel ceva care îl pune pe om în mișcare, pentru ca, prin inteligența lui, să descopere rostul lucrurilor, să dea acestora claritate și stabilitate, care lipsesc, de regulă, din influențele ce îi parvin de la simțuri. Cunoașterea poate fi explicată prin inteligență, care îndreaptă acțiunile spre concept, și nu invers. Astfel, ființa individuală se împlinește sub influența folosirii conceptelor, care se realizează în defavoarea și superior cunoașterii senzoriale. 2.2. Platon ( 427-347 î.I.C.) Un alt titan
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
permanență. Platon face distincție între părere care încă nu înseamnă știință și exprimarea prin concepte și formule a ceea ce este reflectat care reprezintă cunoaștere matematică și științifică, expresii ale ideii pure. Demonstrația lui Platon a urmărit separarea gândirii de lumea simțurilor. Doar mișcările mentale se pot îndrepta obiectiv spre adevăr. Când mișcările mentale ajung să fie încărcate senzorial, ele sunt încă confuze. Doar gândirea poate duce la cristalizarea Ideii. Platon a mai introdus conceptul de entitate sufletească. El deosebește rațiunea cu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de entitate sufletească. El deosebește rațiunea cu care se cucerește ideea, de alte trăsături sufletești, individuale, cum sunt curajul, dorința, care ocupă un loc precis (în corp, în cap, piept, abdomen) importante dar cu care omul se păstrează în lumea simțurilor. Ele fac să existe atât de mari diferențe de aptitudini la oameni, spre deosebire de Ideea pură, care este aceeași la toți oamenii. 2.3. Aristotel (384-322 î.I.C.) Aristotel a fost cel mai mare gânditor al lumii filosofice antice, cel care
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acolo nu dădeau prea mare importanță la ceea ce învățase el până atunci despre natură. În acord cu spiritul dominant din Academia platonică, întreaga natură și viață este imaginară. Ea există doar prin Idee, iar când totuși ajungea să acționeze în funcție de simțuri devenea demnă de dispreț. Aristotel apare la Academia lui Platon în culmea disputei acestuia cu Democrit. Aceasta a fost pentru el o șansă pentru a se remarca, de a-și putea expune modul său de gândire, diferit de al celorlalți
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]