15,959 matches
-
substantive care denumesc sunete, de exemplu "tic-tac", "froufrou" „foșnet” (referitor la o țesătură), sau numele animalului care scoate sunetul respectiv: "le coucou" „cucul”. Majoritatea cuvintelor onomatopeice sunt verbe derivate de la onomatopee: Sunt și substantive onomatopeice formate prin derivare regresivă de la verbe onomatopeice, de exemplu "murmure" (< "murmurer"). Asemenea cuvinte sunt, de exemplu, "brimbaler" „a (se) bălăbăni, a (se) bălăngăni” a "cahin-caha" „târâș-grăpiș” și "dodu" „dolofan”. Tot creații expresive sunt cuvintele din limbajul copiilor mici și din cel folosit de adulți cu acești
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Din aceeași rădăcină se pot forma mai multe cuvinte prin sufixare. De exemplu rădăcina "am-" produce: Cu acest procedeu se formează un cuvânt prin eliminarea unui sufix. De cele mai multe ori, astfel se formează substantive, eliminându-se sufixul de infinitiv al verbelor corespunzătoare. Uneori rămâne rădăcina verbului, formându-se un substantiv masculin ("accorder" „a acorda” > "accord" „acord”, "labourer" „a ara” > "labour" „arătură”), alteori se adaugă un e la rădăcină și rezultă un substantiv feminin: "attaquer" „a ataca” > "attaque" „atac”, "nager" „a înota
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
forma mai multe cuvinte prin sufixare. De exemplu rădăcina "am-" produce: Cu acest procedeu se formează un cuvânt prin eliminarea unui sufix. De cele mai multe ori, astfel se formează substantive, eliminându-se sufixul de infinitiv al verbelor corespunzătoare. Uneori rămâne rădăcina verbului, formându-se un substantiv masculin ("accorder" „a acorda” > "accord" „acord”, "labourer" „a ara” > "labour" „arătură”), alteori se adaugă un e la rădăcină și rezultă un substantiv feminin: "attaquer" „a ataca” > "attaque" „atac”, "nager" „a înota” > "nage" „înot”. În cazul formării
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
uneori cu o schimbare fonetică înaintea lui e: "médecine" „medicină” > "médecin" „medic”, "châtaigne" „castană” > "châtain" „castaniu, șaten”. Din punct de vedere semantic, prefixele pot fi: Prin acest procedeu, un cuvânt bază primește un sufix și un prefix, formându-se un verb. Procesul poate fi Astfel se pot forma și substantive (de exemplu "branche" „ramură” > embranchement „ramificație”) sau adjective: "front" „frunte” > effronté „nerușinat”. În franceză, compunerea este mai puțin frecventă decât, de exemplu, în germană. Elementele cuvântului compus pot fi din aceeași
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
OTAN" [ɔ.'tɑ̃] (< "Organisation du traité de l'Atlantique Nord") „NATO”, "ONU" (< "Organisation des Nations Unies"), "PACS" (< "Pacte Civil de Solidarité" formă de parteneriat domestic alta decât căsătoria). Ultimele două acronime au derivate: adjectivele "onusien, onusienne", respectiv "pacsé, -e"; verbul "(se) pacser". În unele familii lexicale, rădăcina poate fi neschimbată în toate cuvintele. Exemplu: "dent" „dinte”, "dentier" „proteză dentară”, "denture" „dantură”, "dentition" „dentiție”, "édenté" „știrb”. În altele radicalul suferă o schimbare, bunăoară "am-" din exemplul dat mai sus devine "aim-
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
pacser". În unele familii lexicale, rădăcina poate fi neschimbată în toate cuvintele. Exemplu: "dent" „dinte”, "dentier" „proteză dentară”, "denture" „dantură”, "dentition" „dentiție”, "édenté" „știrb”. În altele radicalul suferă o schimbare, bunăoară "am-" din exemplul dat mai sus devine "aim-" în verbul "aimer" „a iubi” din familia respectivă. Uneori, familia lexicală este formată din cuvinte cu rădăcini diferite, dar având același sens, una fiind moștenită, iar alta împrumutată (altele împrumutate). De exemplu, din familia lui "champignon" „ciupercă” face parte "champignonner" „a culege
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
aduc argumentual că, dacă hadith-ul ar fi fost atât de important, necesitatea sa ar fi fost menționată în Coran : „El este cel care a pogorât asupra voastră cartea deslușită.” (6:114) „O Carte cu versete lămurite.” (41:3) (în arabă, verbul folosit este „fussilat”: care este explicată în detaliu...) “Noi am făcut să pogoare Cartea asupra ta, ca tâlcuire pentru toate lucrurile” (Coranul, 16:89) „Dacă acesta (Muhammad) ar fi făcut născociri asupra Noastră, l-am fi apucat cu mâna dreaptă
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
transformări dacă este vorba de o expresie idiomatica: Mai sunt și alte limitări morfosintactice în cazul expresiei idiomatice: În domeniul morfosintactic, gradul de fixitate este diferit de la caz la caz. Nu poate fi schimbat numărul substantivului din expresia idiomatica, dar verbul poate fi la mai multe forme modale și temporale. Posibilitatea de a introduce elemente noi este redusă, dar nu la zero. De exemplu propoziția "Îl tourne de l’œil" poate fi dezvoltată în "Îl tourne vraiment de l’œil" „Chiar
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
nu se poate înlocui "pire" cu orice alt cuvânt, bunăoară nu se poate spune *"s’attendre au meilleur" „a se aștepta la ce e mai bun”. Colocația are un pivot, o bază colocativă, cel mai adesea un substantiv sau un verb, uneori un adjectiv sau un adverb. Pivotul „își alege” anumiți sateliți ce formează domeniul său colocativ. De exemplu cuvântul pivot "lege" poate intra în următoarele colocații: "a promulga o lege", "a anula/aboli/abroga o lege", "a modifica o lege
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
psihologice actuale de „emoție”. Există însă și diferențe semnificative între ceea ce se numea „pasiune” în epoca respectivă și ceea ce se numește „emoție” în prezent. Cea mai importantă dintre ele constă în faptul că pasiunile, așa cum sugerează și etimologia cuvântului (din verbul latin "patior": „a suferi, a păți”), sunt de natură pasivă, adică experiența lor este provocată de un obiect exterior subiectului. În schimb, în psihologia contemporană, o emoție este concepută în general ca un fenomen ce se desfășoară în interiorul subiectului, fiind
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
în franceza veche. Formele personale ale auxiliarului "avoir" „a avea” devin desinențele personale ale viitorului ( > > "chanterai" „voi cânta”) și ale condiționalului prezent ( > * > "chanteroie" > fr. mod. "chanterais" „aș cânta”). Pe lângă perfectul compus, se constituie și majoritatea celorlalte forme verbale compuse, cu verbele auxiliare "avoir" și "être" „a fi”, în esență distribuite între verbele cu sens lexical deplin ca în franceza modernă. Formelor temporale simple le corespunde câte una compusă din verbul auxiliar conjugat la timpul simplu și participiul trecut al verbului cu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
desinențele personale ale viitorului ( > > "chanterai" „voi cânta”) și ale condiționalului prezent ( > * > "chanteroie" > fr. mod. "chanterais" „aș cânta”). Pe lângă perfectul compus, se constituie și majoritatea celorlalte forme verbale compuse, cu verbele auxiliare "avoir" și "être" „a fi”, în esență distribuite între verbele cu sens lexical deplin ca în franceza modernă. Formelor temporale simple le corespunde câte una compusă din verbul auxiliar conjugat la timpul simplu și participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin, exprimând caracterul săvârșit și anterior față de timpul simplu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
perfectul compus, se constituie și majoritatea celorlalte forme verbale compuse, cu verbele auxiliare "avoir" și "être" „a fi”, în esență distribuite între verbele cu sens lexical deplin ca în franceza modernă. Formelor temporale simple le corespunde câte una compusă din verbul auxiliar conjugat la timpul simplu și participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin, exprimând caracterul săvârșit și anterior față de timpul simplu sau față de alt timp compus. Astfel apar și indicativul mai mult ca perfect, viitorul anterior, trecutul anterior, condiționalul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
cu verbele auxiliare "avoir" și "être" „a fi”, în esență distribuite între verbele cu sens lexical deplin ca în franceza modernă. Formelor temporale simple le corespunde câte una compusă din verbul auxiliar conjugat la timpul simplu și participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin, exprimând caracterul săvârșit și anterior față de timpul simplu sau față de alt timp compus. Astfel apar și indicativul mai mult ca perfect, viitorul anterior, trecutul anterior, condiționalul trecut, subjonctivul trecut, subjonctivul mai mult ca perfect și infinitivul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
noi”, chiar cu predicatul acordat la persoana I plural: "S’on ne sommes mors ou tués" fr. mod. "Si on n’est pas morts ou tués" „Dacă nu suntem morți sau uciși”. La începutul perioadei, pronumele personale complemente ale unui verb la infinitiv sau cu terminația "-ant" sunt în general la forma accentuată ("Si ne sceust comment soy excuser" fr. mod. "S’il ne savait pas comment s’excuser" „Dacă n-ar ști cum să se scuze”), dar în cursul secolului
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
vocalei precedente: "amie" [amiə] > [amiː], lungire care se va menține până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Terminația -er a infinitivului se pronunță fără r, dar cu [e] și mai lung decât la "amie". Nu se pronunță r final nici la verbe precum "courir" „a alerga”, dar nici în cuvinte ca "mouchoir" „batistă”, și nici alte consoane finale, precum l în "il" „el”. În schimb, în vorbirea populară acestea se pronunță, iar în secolul următor se reintroduc în limba standard, de data
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
vorbirii. Condiționalul trecut este încă rar în secolul al XVII-lea în locul subjonctivului mai mult ca perfect cu aceeași valoare, dar îl va înlocui în mare măsură în a doua jumătate a secolului următor. Dacă până atunci negarea simplă a verbului se făcea în principal numai cu negația "ne", în franceza clasică se generalizează folosirea în acest caz a două cuvinte negative, "ne ... pas". În sintaxa propoziției enunțiative, în secolul al XVII-lea se generalizează complet exprimarea subiectului printr-un cuvânt
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
a două cuvinte negative, "ne ... pas". În sintaxa propoziției enunțiative, în secolul al XVII-lea se generalizează complet exprimarea subiectului printr-un cuvânt aparte și ordinea subiect + predicat + complement. Mai persistă plasarea pronumelui personal aton cu funcție de complement al unui verb la infinitiv înaintea verbului regent al acestuia: "je te veux guérir" > fr. mod. "je veux te guérir" „vreau să te vindec”. În perioada francezei clasice încă mai este frecventă folosirea infinitivului pentru o acțiune efectuată de un subiect diferit de
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
ne ... pas". În sintaxa propoziției enunțiative, în secolul al XVII-lea se generalizează complet exprimarea subiectului printr-un cuvânt aparte și ordinea subiect + predicat + complement. Mai persistă plasarea pronumelui personal aton cu funcție de complement al unui verb la infinitiv înaintea verbului regent al acestuia: "je te veux guérir" > fr. mod. "je veux te guérir" „vreau să te vindec”. În perioada francezei clasice încă mai este frecventă folosirea infinitivului pentru o acțiune efectuată de un subiect diferit de cel al verbului regent
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
înaintea verbului regent al acestuia: "je te veux guérir" > fr. mod. "je veux te guérir" „vreau să te vindec”. În perioada francezei clasice încă mai este frecventă folosirea infinitivului pentru o acțiune efectuată de un subiect diferit de cel al verbului regent: "Rends-le moi sans te fouiller" fr. mod. "Rends-le-moi sans que je te fouille" „Dă-mi-l înapoi fără să te scotocesc eu”. În domeniul lexicului, standardizarea este dominată de puriști în secolul al XVII-lea, dar nu și în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Vocale). Sub influența scrierii, unele consoane finale nepronunțate până de curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică pentru ele ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau [byt] „scop”. În morfologia verbului, au dispărut din vorbire perfectul simplu, subjonctivul imperfect și subjonctivul mai mult ca perfect. Perfectul simplu se mai menține în narațiunea literară scrisă, dar ultimele două sunt foarte rare și în limba literară. Folosirea acestor forme verbale nu mai este
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
jumătate de membri, care trăiesc în regiuni precum: Izmir, Muğla, Aydın, Denizli, Çanakkale, Antalya, Adana, Mersin, Manisa, Kütahya, Balıkesir, Bandırma sau Erdek. O altă comunitate a aceluiași ordin este și cea cunoscută sub numele de Yörük nume ce provine de la verbul "yörümek" (variantă mai veche și, totodată, dialectală a verbului "yürümek", “a merge”, “a umbla”), care face aluzie la stilul de viață nomad care îi caracteriza pe membrii comunității în trecut. Astăzi sunt o comunitate sedentară, răspândită în zonele de coastă
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
Muğla, Aydın, Denizli, Çanakkale, Antalya, Adana, Mersin, Manisa, Kütahya, Balıkesir, Bandırma sau Erdek. O altă comunitate a aceluiași ordin este și cea cunoscută sub numele de Yörük nume ce provine de la verbul "yörümek" (variantă mai veche și, totodată, dialectală a verbului "yürümek", “a merge”, “a umbla”), care face aluzie la stilul de viață nomad care îi caracteriza pe membrii comunității în trecut. Astăzi sunt o comunitate sedentară, răspândită în zonele de coastă ale Mării Marmara și Mării Egee, dar și în estul
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
că ele se referă la prostituate destinate unei clientele lesbiene. Termenul „tribadă” provine din grecescul "τριβάς" (tribas), care semnifică „o femeie care practică un viciu nenatural cu ea însăși sau cu o altă femeie”, termen derivând la rândul său din verbul "τρίβω" (tribo - a freca). Din această cauză tribadele erau considerate cele mai vulgare dintre lesbiene. Prostituatele ateniene erau clasificate în mai multe categorii. Pe treapta cea mai de jos a ierarhiei se găseau cele denumite "πόρναι" (pornai), care așa cum indică
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
ce se pot referi atât la ființe cât și la lucruri, iar cât se referă la cantitatea obiectelor. Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atât propoziții în relație cu un substantiv (propoziții atributive), cât și propoziții în relație cu un verb. Funcția sintactica a pronumelui relativ care introduce o propoziție atributiva se poate recunoaște ușor înlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc îl ține, la cazul pronumelui: - subiect: Am apreciat elevă 1/ care se pregătește temeinic.2/ - nume predicativ
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]