15,985 matches
-
albañil, port. alvanel) sunt, aproape toate, împrumutate. Cele mai evidente schimbări lexicale apar în cadrul meseriilor care trebuie să facă față exigențelor modei. Mă refer, în primul rând, la numele meseriașului care croiește și coase haine, croitorul. (Semnalez, în paranteză, că verbul de bază a coase a fost moștenit din lat. consuere, ca și în toate limbile romanice; verbul a croi, în schimb, în română a fost împrumutat din slavă.) Termenul latinesc sartor s-a păstrat numai în centrul și nordul Italiei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
să facă față exigențelor modei. Mă refer, în primul rând, la numele meseriașului care croiește și coase haine, croitorul. (Semnalez, în paranteză, că verbul de bază a coase a fost moștenit din lat. consuere, ca și în toate limbile romanice; verbul a croi, în schimb, în română a fost împrumutat din slavă.) Termenul latinesc sartor s-a păstrat numai în centrul și nordul Italiei, în forma sarto, precum și în unele dialecte franco provensale. Din acestea a fost împrumutat de spaniolă, devenind
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sarto, precum și în unele dialecte franco provensale. Din acestea a fost împrumutat de spaniolă, devenind sastre. În Franța, care a fost dintotdeauna în avangarda modei, urmașul lat. sartor a fost eliminat la început (în secolul 13) de couturier (derivat de la verbul fr. couturer „a coase“), fiind considerat „mai fin“; din secolul 14, în limba franceză literară a fost adoptat tailleur, de la verbul tailler „a tăia“. În dialecte ale limbii franceze există parmentier (din parement „podoabă“), cousandier (de la coudre „a coase“), pelletier
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
dintotdeauna în avangarda modei, urmașul lat. sartor a fost eliminat la început (în secolul 13) de couturier (derivat de la verbul fr. couturer „a coase“), fiind considerat „mai fin“; din secolul 14, în limba franceză literară a fost adoptat tailleur, de la verbul tailler „a tăia“. În dialecte ale limbii franceze există parmentier (din parement „podoabă“), cousandier (de la coudre „a coase“), pelletier „blănar“. Din Franța, v. fr. couturier a pătruns în Italia. Tot din franceză, drapier „postăvar“ a fost împrumutat de sd. drappèr
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aceea că alegerea lui mas, maris poate să se datoreze asemănării sale formale cu un cuvânt din substrat, dar deosebit ca sens. Se pot da și alte exemple din perioada în care latina vorbită în Dacia devenea, treptat, limba română. Verbul plangere „a plânge pe cineva“, expresiv încă din latina clasică, îl elimină pe vechiul flere „a plânge, a regreta“, care se folosea mai ales în limba scrisă; în consecință, în română nu a ajuns verbul lat. flere, ci s-a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Dacia devenea, treptat, limba română. Verbul plangere „a plânge pe cineva“, expresiv încă din latina clasică, îl elimină pe vechiul flere „a plânge, a regreta“, care se folosea mai ales în limba scrisă; în consecință, în română nu a ajuns verbul lat. flere, ci s-a moștenit numai lat. plangere > rom. (a) plânge. Verbele latinești sinonime cu acesta, lacrimari „a plânge, a vărsa lacrimi », lamentari „a plânge, a se lamenta“ și plorare „a plânge tare“, nu au fost nici ele moștenite
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din latina clasică, îl elimină pe vechiul flere „a plânge, a regreta“, care se folosea mai ales în limba scrisă; în consecință, în română nu a ajuns verbul lat. flere, ci s-a moștenit numai lat. plangere > rom. (a) plânge. Verbele latinești sinonime cu acesta, lacrimari „a plânge, a vărsa lacrimi », lamentari „a plânge, a se lamenta“ și plorare „a plânge tare“, nu au fost nici ele moștenite în română; (a) lăcrima este un neologism împrumutat din latina medievală, iar (a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lacrimi », lamentari „a plânge, a se lamenta“ și plorare „a plânge tare“, nu au fost nici ele moștenite în română; (a) lăcrima este un neologism împrumutat din latina medievală, iar (a se) lamenta este un împrumut recent din franceză. Dintre verbele latinești cu sensul „a omorî“, s-au păstrat în română doar occidere > rom. (a) ucide și necare > rom. (a) îneca (cu specializarea sensului: „a omorî prin scufundare în apă“). Există însă și un alt fel de îmbătrânire: este vorba despre
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
corpul fonetic nu mai este capabil să poarte ideea care îi era asociată. În toate manualele de lingvistică romanică, este menționat ca exemplu lat. flere „a plânge“: formele sale monosilabice de la unele persoane au fost înlocuite cu forme luate de la verbul cvasisinonim plorare, care ulterior s-au extins și la alte persoane din paradigmă (cf. fr. pleurer, sp. llorar). Și lat. ire „a merge“ a dispărut parțial; formele monosilabice ale prezentului (eo, is, it, eunt) s-au pierdut devreme, în latina
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la alte persoane din paradigmă (cf. fr. pleurer, sp. llorar). Și lat. ire „a merge“ a dispărut parțial; formele monosilabice ale prezentului (eo, is, it, eunt) s-au pierdut devreme, în latina populară, iar în locul lor au apărut forme ale verbului vadere cu același sens (> it. vado, vai, va, vanno). Ire a dispărut și din română: în secolul 16, apare izolat, sub forma i „merge“, fiind înlocuit cu se ducere „a se duce“. În locul unor cuvinte latinești cu corpul fonetic redus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
tuturor limbilor romanice, a dat și în română (a) la, păstrat regional cu sensul „a se spăla“, dar a fost înlocuit, în limba comună, prin (a) spăla, pentru care s-au propus diverse soluții etimologice, toate cuvintele fiind derivate ale verbului lavare: perlavare, *experlavare, *superlavare „a spăla la suprafață, superficial“ (cea mai convenabilă, atât din punct de vedere fonetic, cât și semantic, este ultima). Cuvinte latinești dispărute Când vorbim despre viața cuvintelor românești, ne gândim, în primul rând, cum au apărut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
primul rând, de termeni referitor la care suntem îndreptățiți să presupunem că erau folosiți în mod curent, în Antichitate, de majoritatea, dacă nu chiar de totalitatea vorbitorilor limbii latine, după cum a arătat I. Fischer. Aceștia erau unelte gramaticale (prepoziții, conjuncții), verbe uzuale cu sensuri multiple, adjective și adverbe curente, numerale, termeni referitori la om, la natură, cuvinte din diverse terminologii speciale (agricultură, nume de animale sălbatice, minerale, meserii, termeni militari, din domeniul religiei, termeni referitori la relațiile politico-sociale). În afară de acestea, multe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
devenit rom. vezică și rom. (a) ausculta. Latina trăiește deci în vocabularul limbii noastre și prin împrumuturile făcute mai târziu din această limbă. Am făcut această introducere pentru a atrage atenția, de la început, asupra faptului că, pe lângă cuvintele latinești moștenite (verbe ca (a) săruta < lat. salutare, (a) închina < lat. inclinare), a căror formă s-a schimat prin acțiunea legilor fonetice care au guvernat evoluția de la latină la română, aceleași cuvinte latinești au putut fi împrumutate ulterior cu formele (a) saluta, (a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de toți latinofonii. O listă a lor a dat I. Fischer și un volum special din colecția „Viața cuvintelor“ le va fi consacrat. Cuvintele din acest inventar fac parte din vocabularul reprezentativ al tuturor limbilor romanice, printre care și unele verbe importante, cu derivatele lor; voi da câteva exemple de verbe românești moștenite din latină care au corespondente, tot moștenite, în toate limbile romanice. A acoperi vine din lat. cooperire „a acoperi complet din toate părțile“, un derivat al lat. operire
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Fischer și un volum special din colecția „Viața cuvintelor“ le va fi consacrat. Cuvintele din acest inventar fac parte din vocabularul reprezentativ al tuturor limbilor romanice, printre care și unele verbe importante, cu derivatele lor; voi da câteva exemple de verbe românești moștenite din latină care au corespondente, tot moștenite, în toate limbile romanice. A acoperi vine din lat. cooperire „a acoperi complet din toate părțile“, un derivat al lat. operire „a acoperi“; lat. operire nu s-a păstrat în limbile
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a acoperi“; lat. operire nu s-a păstrat în limbile romanice, derivatul său fiind considerat mai expresiv. Varianta veche românească (a) coperi (fără ainițial) are corespondente de același tip în celelalte limbi romanice: it. coperire, fr. couvrir, sp. cubrir. Alături de verb, s-a păstrat și substantivul (a) coperământ „acoperiș“ < lat. cooperimentum, existent și în dialectele sud-dunărene. A lega este moștenit din lat. ligare „a lega, a asambla“, cu corepondenți romanici: it. legare, fr. lier, sp., port. ligar. Dintre numeroasele derivate ale
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
s-a păstrat și substantivul (a) coperământ „acoperiș“ < lat. cooperimentum, existent și în dialectele sud-dunărene. A lega este moștenit din lat. ligare „a lega, a asambla“, cu corepondenți romanici: it. legare, fr. lier, sp., port. ligar. Dintre numeroasele derivate ale verbului latin, două s-au transmis românei. Este vorba, în primul rând, despre legământ < lat. ligamentum „legătură“ (același cuvânt latin a fost împrumutat mai târziu, prin intermediul francezei, în forma ligament). Celălalt derivat este legătură < lat. ligatura. A muia provine din lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mollis „moale“. Atât *molliare, cât și mollis s-au transmis limbilor romanice: a muia, fr. mouiller, sp. mojar, respectiv rom. moale, it., port. molle, prov. mol, fr. mou, sp. muelle. La început, *molliare însemna „a face pâinea moale prin înmuiere“; verbul a fost creat când s-a importat supa de la germanici. Termenul germanic suppa a intrat în latină (apare prima dată în secolul 6); limbile germanice (olandeza, engleza) au urmași ai acestui cuvânt, dar sensul propriu este cel de „bucată de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
chez „la (cineva)“, adică o prepoziție cu un regim special: se întrebuințează numai cu privire la persoane. Cuvântul fr. maison, care are sensul de „casă“, este o creație galoromanică: este urmașul lat. ma(n)sionem, acuzativul lui mansio „locuință“, cuvânt provenit din verbul lat. manere „a rămâne“. foale Lat. follis „sac de piele umflat cu aer; balon; foale (pentru foc)“ este moștenit, cu sensuri diferite, de toate limbile romanice. În română, urmașul său este foale, care are și sensul popular de „burtă“ (apare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vârstei atât față de latină, cât și de alte limbi romanice: semnificația lui tânăr se limitează la a desemna prima vârstă adultă, luând locul cuvântului lat. iuvenis; urmașul acestuia, june, nu mai este folosit în limba română actuală standard. a vindeca Verbul latinesc vindicare, cuvânt care s-a transmis, de asemenea, tuturor limbilor romanice, avea sensul „a (se) răzbuna“. Acest sens s-a păstrat în toate limbile romanice (fr. venger, it. vindicare, sp. vengar), cu excepția românei, unde a vindeca înseamnă „a face
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
guérir. Evoluția de sens din română, de la „a răzbuna“ la „a vindeca“, se explică printr-o accepție secundară a lui vindicare, și anume „a readuce în stadiul inițial“, de unde ideea de „a elibera, a scăpa de boală“ (și în spaniolă verbul reponerse înseamnă „a se vindeca“; cf. și rom. a-și reveni). În texte vechi românești, a vindeca are sensul mai larg de „a (se) restabili, a așeza din nou ce s-a stricat“ (la Dosoftei, găsim următorul context: s-au
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
femina, mulier, familia). O serie de cuvinte latinești nu s-au păstrat, fiindcă au fost înlocuite de cuvinte împrumutate din limbi preromane (quercus „stejar“, cuna „leagăn“). a fierbe și frumos Lat. fervere și lat. formosus au urmași numai în română (verbul (a) fierbe, respectiv adjectivul frumos) și în limbile iberoromanice (sp. hervir, port. ferver, respectiv sp. hermoso, port. formoso). Dacă ne interesează viața cuvintelor, trebuie să încercăm să explicăm de ce avem această situație: ce fenomen din viața cuvintelor respective a făcut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sensul creștin, în secolul 4 d. H. a mânca Dicționarele românești spun, fără alte detalii, că (a) mânca a fost moștenit din lat. manducare. Pentru „viața romanțată“ a acestui cuvânt, trebuie să pornim de la situația din latină, unde exista un verb edere cu sensul de „a mânca“. Constatăm însă că acest verb nu s-a păstrat în nicio limbă romanică, pentru că încă din latina vulgară a apărut un derivat al său format cu prefix, lat. comedere, care era considerat mai popular
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
spun, fără alte detalii, că (a) mânca a fost moștenit din lat. manducare. Pentru „viața romanțată“ a acestui cuvânt, trebuie să pornim de la situația din latină, unde exista un verb edere cu sensul de „a mânca“. Constatăm însă că acest verb nu s-a păstrat în nicio limbă romanică, pentru că încă din latina vulgară a apărut un derivat al său format cu prefix, lat. comedere, care era considerat mai popular și mai expresiv, fiindcă însemna „a mânca tot“ (= germ. aufessen). La
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
arătat I. Fischer. Dacă în ceea ce privește termeni ca lat. canticum devenit rom. cântec sau lat. horrescere devenit rom. (a) urî avem a face cu termeni curenți atât în latină, cât și în română, în alte cazuri cuvinte curente în latină, ca verbul vomare, moștenit în arom. voame, nu mai sunt importante în română (verbul a voma este un neologism împrumutat ulte rior). Există și situația inversă: cuvinte curente în română, cum sunt ceață sau (a) asuda, nu erau curente în latină (caecia
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]