163,370 matches
-
Știrbey coborând din automobil. Aceste cuvinte au făcut pe vremuri înconjurul Bucureștilor. În 1911, chiar de ziua sa de naștere, Elisabeta îl cunoaște pe tânărul prinț moștenitor George, fiul cel mare al Regelui Constantin I al Greciei. Familia regală elenă răspunsese invitației făcute de regii României și se afla pentru prima oară în vizită la București. Dar atunci, în 1911, la prima întâlnire cu prințul elen, principesa a refuzat cererea în căsătorie, surprinzând pe toată lumea, pe motiv că este prea tânără
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
episod din viața prințesei avea să rămână o enigmă. Regina Maria își povestește dezamăgirea față de atitudinea fiicei sale, adăugând: „"Înaintea divorțului, George a mai încercat, în câteva rânduri, să se împace, dar parcă ar fi vorbit cu pereții! Elisabeta îi răspundea cu citate în versuri, fie din Petrarca, direct în italiană, fie din Ronsard, în franceză... I se părea că soția lui joacă teatru sau a devenit lunatică. Cine s-o mai înțeleagă?" După întoarcerea acasă, principesa se va stabili, timp
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
plus oamenii cu nomofobie nu se pot concentra la job, nu sunt atenți când poară o conversație și își verifică febril telefoanele pentru a vedea dacă au vreo notificare. În anul 2013, o însoțitoare de zbor a decedat, după ce a răspuns la un telefon mobil, iPhone, conectat la un încărcător care nu era produs de Apple. În iulie 2014, o tânără în vârstă de 18 ani din China a decedat, autoritățile fiind de părere că de vină a fost încărcătorul pentru
Telefon mobil () [Corola-website/Science/304406_a_305735]
-
fost chemat înapoi la datorie, împreună cu divizia sa de blindate de rezervă pe care o comanda. La ferma lui, înainte de a pleca pe front, comandantul rezerviștilor, Zeev Amit, l-a întrebat: „Cum vom ieși din situația asta?" Sharon i-a răspuns: „Nu știi? Vom traversa Canalul Suez și războiul se va termina acolo." Sharon a ajuns pe front pentru a participa la cel de-al patrulea război al său, într-un taxi. În ciuda insistențelor lui, forțele lui nu au atacat imediat
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
conspira cu arhiepiscopul de Mainz să îl asasineze. Rebeliunea s-a sfârșit în 939 cu victoria lui Otto în bătălia de la Andernach, unde au căzut în luptă ducii de Franconia și Lotharingia. Henric a fugit în Franța, iar Otto a răspuns sprijinindu-l pe contele Hugo Magnus Capet (Hugues le Grand) în campania militară împotriva regelui francez. În 941, Otto și Henric s-au împăcat, iar în 942 Otto și-a retras oastea din Franța, după ce Ludovic i-a recunoscut suzeranitatea
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
franceză și "bailiff" ori "reeve" din engleză). Acest "advocatus" era un funcționar de stat de origine nobilă și avea atribuția de administrator laic (un fel de "epitrop" sau "efor") al proprietăților bisericești. El beneficia de un procentaj din veniturile agricole, răspundea pentru menținerii ordinii și deținea această funcție numai în perioada de domnie a împăratului care l-a desemnat. Otto a donat Bisericii și latifundii asupra cărora autoritățile laice nu aveau jurisdicție. În ținuturile cucerite de la venzi și de la alte popoare
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
pădurea de la Hougoumont, precedat de trăgătorii săi de elită, artileria franceză deschise focul asupra trupelor britanice aflate pe colina din spatele complexului de clădiri, moment ce semnalează începutul bătăliei. De pe aceste poziții, artileria anglo-aliată deschise la rândul său focul pentru a răspunde. Oamenii lui Bauduin, bombardați de artileria inamică, trec canalul și ajung în apropiere de lizieră, unde sunt primiți de un baraj de gloanțe venind dinspre pădure, semn că aceasta este apărată de inamic. Generalul Bauduin, este rănit mortal, dar brigada
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
lupte, soldații Corpului II pierduseră terenul pe care reușiseră să îl câștige, în mare parte din cauza focului susținut al artileriei inamice. Astfel, pentru a diminua efectul focului de atilerie asupra infanteriei, toată artileria franceză începe să țintească artileria anglo-aliată, care răspunde, deși primise ordinul direct de la Duce să nu irosească munițiile ci să țintească doar infanteria. Fără succes în atacul inițial, francezii își intensifică asaltul, adăugând brigada Soye, ai cărei trăgători de elită reușesc rapid să recucerească pădurea. De această dată
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
reușind în puțin timp să creeze un sentiment general de insecuritate în liniile anglo-aliate, astfel că o serie de trupe au trebuit să fie repoziționate pentru a fi menajate. În acest timp, artileria anglo-aliată, destul de bine protejată de teren, a răspuns cu un tir redutabil, ignorând ordinele Ducelui, care interzisese contrabateria pentru a economisi munițiile. Până în acest moment, totul decurge conform planului Împăratului, aflat la micul han Rossomme, în apropiere de marea fermă Gros-Caillou, unde acesta, suferind de o serioasă problemă
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
pe o suprafață mare. Generalul a fost deseori criticat de istorici pentru formația și modul de conducere a atacului, subliniindu-se că o asemenea formație de atac era prematură. Cu toate acestea, soldații Corpului I au reacționat destul de bine inițial, răspunzând focului inamic. Atacul s-a desfășurat de-a lungul aripii stângi anglo-aliate și avea ca scop final capturarea fermei La Haye Sainte. Superioritatea numerică a francezilor începea să își spună cuvântul - brigada olandeză a lui Bijlandt, greu încercată la Quatre
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
unei evoluții a ideilor auto-reproductibile în afara unor posibile avantaje biologice care ar putea decurge. El a susținut că rolul de replicator-cheie în evoluția culturală nu aparține genelor, ci memelor că imitație a gândului de la persoană la persoană. Acești replicatori (copiatori) răspund la presiunile selective care pot sau nu afecta reproducerea biologică sau supraviețuirea. În cartea sa, Mașina memetică, Susan Blackmore tratează religiile că meme deosebit de tenace. Multe dintre caracteristicile comune la religiile practicate pe scară largă implică avantaje într-un context
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]
-
disperarea deistă și l-a întors la speranța creștină care se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu. William Miller a început un studiu tot mai profund și mai amplu al Bibliei, atât pentru nevoile lui spirituale, cât și pentru a putea răspunde provocărilor lansate de prietenii săi deiști, fiind tot mai pasionat de a arăta că Biblia este o carte plină de armonie și nu de contradicții. S-a apucat să studieze Biblia verset cu verset, decis să nu treacă mai departe
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
și pierderea multor credincioși care au abandonat adventismul. În urma altor discuții și studii, evenimentul a fost mutat la 18 aprilie 1844, după calendarul evreilor karaiți. Dar, ca și datarea anterioară, 18 Aprilie a trecut, fără ca Iisus să revină. Miller a răspuns public scriind: „Îmi mărturisesc greșeala, și-mi recunosc dezamăgirea; cu toate acestea încă cred că ziua venirii Domnului este foarte aproape, chiar la ușă. Deși la adunarea de tabără din August 1844, Samuel Snow a prezentat un nou studiu, care
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
pentru admiterea României în NATO. Răspunsul oficial al lui Radu pretinde, însă, că propria sa reactivare n-a fost rezultatul vreunei cereri unilaterale, ci a uneia comune, atât a Casei Regale, cât și a Ministerului Apărării. Pe blogul său personal, răspunzând unor plângeri anonime privind editările pe acest articol, precum și cele pe articolul Mihai al României, Radu și-a exprimat insatisfacția pentru elementele „abjecte”, care, după cum a văzut, au „infestat” Wikipedia. În același mesaj, Radu afirma că nu citește Wikipedia. Între
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
de 12 livre. Pe drumul său de întoarcere, Napoleon se oprește să se consulte cu generalul Oudinot, moment în care un obuz austriac explodează în apropierea Împăratului. Îngrozit, Oudinot exclamă: „Sire, se trage asupra statului major general!”, la care Împăratul răspunde calm: „Ei, în război, orice accident este posibil.” și apoi se îndreptă, în uralele trupelor, către micul dejun întrerupt de canonada de pe flancul drept. În timp ce Rosenberg era împins înapoi, spre dreapta, Corpul I al lui Bellegarde înaintase la rându-i
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
acestea, francezii reușesc să formeze rapid careuri și șarja eșuează, dar cavaleria franceză nu profită de ocazie pentru a lansa o contrașarjă. Desfășurați prea în spate conform ordinelor comandantului lor, pentru a fi protejați de mitralia inamică, oamenii lui Nansouty răspund prea târziu apelului lui MacDonald iar călăreții din Gardă ai experimentatului cavalerist Walther nu intră deloc în acțiune, comandantul răspunzând că „Garda nu acționează decât la comanda Împăratului însuși sau a comandantului nostru, Mareșalul Bessières”. Însă Împăratul se afla departe
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
o contrașarjă. Desfășurați prea în spate conform ordinelor comandantului lor, pentru a fi protejați de mitralia inamică, oamenii lui Nansouty răspund prea târziu apelului lui MacDonald iar călăreții din Gardă ai experimentatului cavalerist Walther nu intră deloc în acțiune, comandantul răspunzând că „Garda nu acționează decât la comanda Împăratului însuși sau a comandantului nostru, Mareșalul Bessières”. Însă Împăratul se afla departe de această acțiune, iar Bessières fusese rănit și se afla în spatele liniilor, astfel că ocazia a trecut, făcându-l pe
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Wrede a fost rănit ușor de un glonte, ceea ce l-a făcut pe acesta să îl roage pe MacDonald să îi spună Împăratului că moare pentru el și că își recomandă soția și copiii spre protecție. Generalul francez i-a răspuns cu calm lui De Wrede că îi va putea spune aceste lucruri el însuși Împăratului și că mai are timp să îi mai facă și alți copii soției sale. Un al doilea eșalon de întăriri franceze, batalioanele „Tinerei Gărzi”, era
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
regale. Ultimul rege merovingian, Childeric al III-lea, a fost tuns și închis într-o mănăstire. În 739, Papa Grigore al II-lea a trimis două solii cu daruri la Carol Martel, solicitând încheierea unei alianțe, dar acesta nu a răspuns pozitiv, ce era interesat să se alieze cu longobarzii împotriva arabilor. În 751, papa l-a numit pe Pepin ca "princeps" în contextul amenințării longobarde asupra Italiei ce au cucerit o parte din exarhatul de la Ravenna. Papa a preferat să
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a reluat relațiile cu arabii. În 797, a trimis o ambadada formată din evreul Issac și missi Lanfrid și Sigismond la Bagdad, la califul Harun al-Rashid, restabilind raporturile diplomatice inițiate din timpul lui Pepin cel Scurt. În 801-802, califul a răspuns și i-a trimis daruri, inclusiv un elefant alb. În 794, a concovat conciliul de la Frankfurt în care adoptionismul era condamnat că erezie. Episcopii i se adresau cu "rex et sacerdos", ca un adevărat reprezentant al lui Christos pe pământ
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
al neamurilor supuse și de conducător al creștinității apusene, acceptând titlul de împărat. Carol i-ar fi cerut mâna lui Irina, dar această a protestat. Succesorul ei, Nicephor I, a rupt în 803 orice legătură cu regele franc, care a răspuns prin ocuparea Dalmației și Veneției , aflate sub stăpânire bizantină. Nicephor, aflat în război cu bulgarii, a negociat cu Carol. Carol a retrocedat Veneția și Dalmația lui Mihail I Rangabe, urmașul lui Nichephor. În 812, Carol a primit o solie bizantină
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
importante focare de cultură latină, deci din regiunile care nu decăzuseră din punct de vedere cultural la sfârșitul perioadei merovingiene așa cum se întâmplase cu cea mai mare parte a Galiei france care pierduse tot cea ce dobândise în perioada precedentă. Răspunzând invitației regelui, la palatul imperial de la Aix-la-Chapelle, adevărat centru de formare a clericilor și de difuzare a culturii, au sosit maeștri vestiți din Italia-Petru din Pisa și Paulin din Aquileea, istoricul Paul Diaconul, din Spania-teologul și gramaticianul Theodulf , care a
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
vest de Ron și Meuse, și Aquitania. Tratatul a fost rezultat în urmă unei negocieri dure între frați, dar nu s-a garantat stabilitatea noilor regate. În 858, Ludovic Germanicul l-a atacat pe Carol cel Pleșuv, pretinzând că a răspuns invitației unor membri nobili nemulțumiți de domnia să. Carol cel Pleșuv, bun diplomat și luptător fără experiență, a atras de partea să nobilii franci din nord. În Aquitania s-a stabilit Pepin al II-lea, însă din 848, magnații, episcopii
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
al comunismului”. În ziua de 25 decembrie 2004, Macovei era la Breaza, cu părinții și cu fiul ei. Se întorsese pentru vacanță din Bosnia. Conform propriei mărturii, a fost sunată insistent toată dimineața de un număr necunoscut și când a răspuns într-un final, a fost uimită că vorbea cu președintele proaspăt ales, Traian Băsescu. Acesta i-a cerut să accepte portofoliul justiției în guvernul Tăriceanu, care avea să fie anunțat a doua zi. Macovei s-a consultat cu două persoane
Monica Macovei () [Corola-website/Science/297993_a_299322]
-
garizoana britanică din Germantown la începutul lui octombrie. Între timp, Burgoyne, izolat, îndepărtat de Howe, este prins în capcană și forțat să se predea cu întreaga lui armată la Saratoga, New York. Acesta este un eveniment major, care determină Franța să răspundă la înfrângerea lui Burgoyne prin intrarea în război, aliată deschis cu America și transformând Războiul Revoluționar într-un conflict mondial major. Pierderea orașului Philadelphia de către Washington determină unii membri ai Congresului să discute înlăturarea acestuia de la comandă. Această încercare eșuează
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]