17,219 matches
-
Tractorul, două stații de troleibuz înainte de Uzina Rulmentul, și care începând programul la ora 8.30, putea fi văzută în troleibuz în fiecare dimineață la ora 8.00. Era apoi o oră când stăzile se umpleau de copii gălăgioși care alergau cu ghiozdane în spate, era apoi o oră când strada era plină de pensionari care mergeau la cumpărături, când majoritatea celorlalți erau la serviciu. Era convenabil între orele 13 și 15, schimbul I încă nu ieșise, iar schimbul II era
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
poți participa, să te simți exclus dintr-un motiv care nu ține neapărat de tine. Aceeași ciudă pe care o încercam noaptea, când visam că trebuia să urmăresc pe cineva, dar eram imobilizat. Adormit într-o poziție incomodă, nu puteam alerga în visul acela al meu. Alergam așa, pe loc, și asta mă enerva îngrozitor. Pe Sue Ellen o chema Elena, dar, acum câțiva ani, o văzuse o asistentă cu o sticlă de lichior de la un pacient mai atent și, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dintr-un motiv care nu ține neapărat de tine. Aceeași ciudă pe care o încercam noaptea, când visam că trebuia să urmăresc pe cineva, dar eram imobilizat. Adormit într-o poziție incomodă, nu puteam alerga în visul acela al meu. Alergam așa, pe loc, și asta mă enerva îngrozitor. Pe Sue Ellen o chema Elena, dar, acum câțiva ani, o văzuse o asistentă cu o sticlă de lichior de la un pacient mai atent și, deși era mult mai stafidită decât consoarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
i-au ieșit dinții. Dar mai are timp. Mie mi s-au schimbat toți și am rămas cu o strungăreață în față. Magda o cheamă pe verișoara mea și e simpatică, așa, ca tine. Râde tot timpul și, mai nou, aleargă cu premergătorul. Și mai am și-un văr, pe Georgică, care face numai prostii. Dacă-ți scriu despre el, poate nici n-o să mai vii la mine. El stă mai la câmpie. Și când a venit odată la mine, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
făcea frică și nu mai dormeam deloc. Dacă eram cuminte, tata mă lăsa să-i ascult bătăile de la aparatul ăla pe care i l-au pus doctorii la inimă. Noaptea se aude mai bine. Odată am visat un telefon care alerga prin casă. Tu ce visezi de obicei? Tot așa, noaptea, când nu dormeam, mă jucam cu păpușile. Cea mai simpatică e Mango, un maimuțoi care, dacă bate cineva din palme lângă el, începe să cânte „Macarena“. Mie îmi place foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
luni în urmă, îl luase diriga lui de un hartan și îl trântise în mijlocul clasei pe un scaun, țesălându-l în chinuri. Și-n timp ce eu rememorez lucrurile acestea, dumneavoastră aveți deplina libertate să vă închipuiți cum Palade îl alerga pe Bârnă. Viraje, frâne scrâșnite în jurul panoului de baschet. Nu am înțeles niciodată de ce atunci când doi sau mai mulți inși se aleargă în jurul unui obiect, urmăritorul nu-și ajunge niciodată victima. Cel fugărit nu e niciodată prins. Mijlocirea acelui obiect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și-n timp ce eu rememorez lucrurile acestea, dumneavoastră aveți deplina libertate să vă închipuiți cum Palade îl alerga pe Bârnă. Viraje, frâne scrâșnite în jurul panoului de baschet. Nu am înțeles niciodată de ce atunci când doi sau mai mulți inși se aleargă în jurul unui obiect, urmăritorul nu-și ajunge niciodată victima. Cel fugărit nu e niciodată prins. Mijlocirea acelui obiect îi oferă un avantaj decisiv. În cele din urmă, unul dintre cei doi se plictisea de alergătură și revenea pe gard, lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce cuvinte poate să folosească, auzi la el! Ne ia pe sus! După care Șăfu nu mai făcea obiectul atenției noastre cu o distributivitate limitată. Palade își aducea aminte de guma din păr și iarăși ne porcăiam scurt, ne mai alergam puțin, îl sfătuiam pe Palade să-și scoată guma cu foarfeca, apoi Cârnatu se apuca să povestească. - Mie mi-e milă de Șăfu, nenică! Cum să nu iasă așa, dacă mă-sa... o știți pe mă-sa? Io am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cumpărat un kil dă făină/ dă vin/ dă brânză. Un copil stă în fund pe o piatră. Și un kil dă ulei. Altul îi trage cozorocul șepcii peste ochi. Râde. Apoi ia o gură de apă de la cișmea și-l aleargă pe celălalt să-l stropească. Fug și nu-i mai vedem. Porumbeii nu mai vin. Doar ciorile, cum vă spuneam. Porumbeii am putea să spunem că sunt doar o scuză care se inventează pentru ca bărbații să aibă prilej de șprițane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
viața mea, care încearcă să definească viața sunt niște tâmpenii. Dar la mine chiar asta e. Altfel nu poți spune. Io sunt ca acel prozator care își începea un text cu: „Am visat azi noapte că eram doi pisoi care alergau după o minge“. Io sunt mai mulți. Nu mă pot povesti, pentru că atunci când îți faci proiecte și le ratezi îți pierzi pur și simplu memoria. Tu ești programat să funcționezi altfel și nu mai poți reține ce ți se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
închipui vorbind la mobil. Probabil, obișnuit cu aerul tare de la munte, iarna lăsa ferestrele deschise larg. Făcea drumuri lungi după o croznie de lemne. Și, cu toate astea, nu simțea nevoia să fie compătimit. Nu se văita. Noi, dacă am alergat zece metri după tramvai, gâfâim și înjurăm guvernul. Nu că n-ar merita înjurat, dar nu în contextul ăsta. E posibil ca Gheorghe Tatomir să fi fost puțin șmecher. Te primea la stână, te îndopa cu mămăligă și, la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
te prezinți aicea... Dacă dădeai zarul ăsta la Brăila, îți dădeau ăia cu vaporu-n cap!... Ei, dac-ai rămas descoperit, pune căciula pe ele! Tot ce știu e că toate cuvintele astea îmi plăceau. Avea vorbe memorabile. Că să nu alergi după tramvai, bani și femei. C-or să vină toate la timpul lor. Chiar chestiile mai vulgăruțe aveau, așa, o fantezie irepetabilă, nu știu cum io n-am avut niciodată organ pentru solemnitate, am reținut doar chestii marginale, micuțisme sau nimicuțisme, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să plâng. Asta și aștepta ființa care fugise la câțiva pași mai încolo, cu buzele strânse. Ar fi trebuit să plâng, dar eram prea surprins neînțelegând cu nici un chip ce avea creatura aia cu mine. Ar fi trebuit apoi să alerg la maică-mea, uite, cu ocazia asta aș fi aflat și cine era de fapt sau dacă era într-adevăr cea căreia îi spun mamă. Să alerg și să bâzâi. Simt și acum broboanele, firele de nisip zgâriind ochii, alunecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nici un chip ce avea creatura aia cu mine. Ar fi trebuit apoi să alerg la maică-mea, uite, cu ocazia asta aș fi aflat și cine era de fapt sau dacă era într-adevăr cea căreia îi spun mamă. Să alerg și să bâzâi. Simt și acum broboanele, firele de nisip zgâriind ochii, alunecând până sub pleoape. Sunt absolut sigur că așa s-a întâmplat. Apoi ea, ființa, s-a așezat lângă mine și am continuat să ne jucăm. Miruna îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
părul despletit, împodobite cu flori de câmp și însoțite adesea de o femeie cu un sugar în brațe. Paparudele bat din palme și joacă în ritmul incantat de ruga pentru ploaie, pentru sănătate și belșug. Același lucru făceam și noi, alergam desculți în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
țineau pământul strâns legat în rădăcinile lor. Acum au dispărut... Nimic nu întrecea vacanța de vară. De pe malurile boroaielor începeau câmpurile oamenilor, presărate cu fel de fel de culturi de grâu, porumb, cartofi și floarea-soarelui. Eu nu făceam decât să alerg bucuroasă prin ele și să culeg buchete interminabile de flori și apoi să împodobesc casa bătrânească cu ele. Tătăneasa, piciorul cocoșului, roinița, neghina, maci, albăstrele și mai ales sânziene când se apropia 24 iunie le așezam pe la geamuri, deasupra ușii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sarab În toate clasele, doctor În Litere de la București și doctor În Drept de la Paris, era un om sfârșit când și-a terminat glo rioasa lui școlaritate, cu Înfățișarea lui de moșneguț pipernicit, glasul În surdină, privirile obosite de miop, alergând toată ziu lica prin zloată și prin tramvaie spre cele trei-patru licee unde-și avea „orele“ de profesor, blestematele ore peste cele legiuite, ca să-și poată ține familia; iar pe altul dintre cei pomeniți mai sus Îl pot oferi și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noi, muntenii, moldovenii sau ardelenii, atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru. Poposind la vremea prânzului Într-un han, mai mult ceainărie, din nu mai știu care sat prico psit, ca mai toate, de altfel, am văzut cu emoție cum alergau spre noi femeile, bărbații și copiii, care cu ce aveau de mâncare În acea zi În casă: tăvi și oale cu ghiveci, cu varză, cu tocană sau cu ciorbă, atunci smulse de pe plită, fripturi de pasăre cu legume și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu chiar pe Înțelesul oricui și cu mulți im ponderabili și [multe] subtilități greu accesibile, și cu satisfacții rare, rezervate numai celor aleși Între aleșii grătarului și ai grataragiului care oficiază și hotărăște peste gusturile și poftele noastre. Trebuia să alergi mult, vericule, până găseai un grătar bun, când trebuia să te ajute puțin și Întâmplarea, mai mare peste toate bunurile lumești, să bați străzile, maidanele și ora șele, ziua, noaptea, pe viscol, ploaie sau arșiță, să fii la curent cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unui bărbat care să mi semene și căruia să-i semăn, măcar pe ici, pe colo, În bune și În rele; căruia să-i placă pandaliile și trăsnăile mele, cum și mie ale lui, și după care, spune Înțeleptul, s-alerg fuga fuguța și el după mine la fel; care să nu te mintă cum te mint toți În jurul tău, vorbindu ți pe față Într-un fel și În spate altfel; cu care să te Împaci În aceeași exis tență sensibilă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de paisprezece ani până acum? Asta mi-o spunea prietenul desenator, cu nevastă și copii, când Încă mai credeam, ca un gogoman, că femeia este sinonimă cu sentimentul pudoarei. Dar faptul că Lilica R., Încă tânără, frumușică, inteligentă și talentată, aleargă mereu și astăzi după un măritiș cu orice preț, la fel [ca] prostituatele de orice mână, mi-a smuls din ancorele ei și această ultimă a mea iluzie despre femei. Rămasă azi În mijlocul sau pe marginea drumului ce și-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai tânără cu peste patruzeci și cinci de ani și, pe lângă asta, frumu șică, inteligentă, cultivată, talentată, suflet artist, bună gospo dină, tot ce poftiți și Încă mai mult decât aș pofti. Biologii cunosc și ei pe femeia cocostârcului care aleargă ea după masculi; sau pe cea a pescărelului, corla de baltă, care e tot atât de activă ca și masculul când este vorba să cucerească un prost cu care să se Împerecheze. La fel cum pretindea femeilor Ion Minulescu, căruia Îi mergea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
furgonul Morgii, ucis În bătaie de un birjar cu cheia grea de la roata trăsurii și jelit (cum n-o să fie nimeni [dintre noi] jelit) de sutele acestea de femei des pletite și aproape goale În camizoalele lor albe de casă, alergând Înspre el ca un stol de lebede În furtună, peste maidanul cu panorămi și „distracții americane“. Ani de-a rândul, mai târziu, aveau să-l celebreze lăutarii, În mah mureala dinspre ziuă a chefului, pe coarda cea mai gravă a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
jos un pantof, am ocolit aripa și șchiopătînd, am ajuns la geam. Din fericire ofițerul care îmi propusese să mă ajute, nu plecase și fiind voinic se proptise în aripa avionului care se învîrtea pe loc în jurul lui, iar eu alergam în cerc ca o pisică lovită la cap de o mașină, să ajung la geam. Am ajuns în cele din urmă și am redus maneta avansului. De ciudă și de rușine am plecat fără să-i mulțumesc salvatorului meu. 6
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
și scăpat două minciuni din gura mea spurcată. Chiar dacă ele au condus la o faptă bună și Magda a primit, nesperat, 500 lei din dispoziția Părintelui Iustin, l-am tulburat pe fiul meu, Părintele Casian, care, operat cum e, a alergat toată săptămâna după bani, adunând leu cu leu și umilindu-se pe la firme și pe la alte porți, doar-doar va aduna suma ce trebuie plătită constructorilor. Iar când apelezi la banul văduvei, nu-i deloc ușor să strângi 40.000 lei
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]