17,970 matches
-
cochet era gulerașul croșetat din fir de mătase, și acesta asortat cu baticul. În picioare purta pantofi comozi de culoare deschisă, fără tocuri, deși era scundă. Prin comparație, m-am simțit așa cum spunea secretara, despuiată, și mi-am acoperit obrajii aprinși de soare, dar și de rușine. Mă aflam la aproximativ 8 kilometri de satul unde era primăria. Acolo mai aveam câteva haine subțiri și tricouri cu mânecă lungă. La ora aceea era cald, eram flămândă, încălțămintea avea tocuri înalte, iar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
casă. Tuna, 79 fulgera și era întuneric. Cu fetița de mână am alergat spre blocul unde locuiam. Curentul era întrerupt, și numai fulgerele brăzdau amenințător cerul. Pe întuneric, am urcat scările și am ajuns în cameră. Nu am apucat să aprindem o lumânare când pământul a început să se clatine, iar peretele lângă care era patul s-a prăvălit peste acesta. Prin golul lăsat de peretele care s-a dislocat a năvălit noaptea. Am strâns în brațe copila speriată. Îmi era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
105 Capitolul III PRIMĂRIȚA Vineri, 22 decembrie 1989 Îmi beau cafeaua distrată și fără chef de nimic. E dimineață, e întuneric, e iarnă. Curentul electric e raționalizat dimineața și seara, atunci când consumul e mai mare. Dar ce nu e raționalizat? Aprind o lumânare ca să văd pe unde calc. Ador cafeaua fierbinte. Cafeaua e rece, făcută de aseară. Butelia e goală, fierbătorul nu poate fi folosit. O beau în silă. Ies pe ușă și calc în ceva. Mă aplec și pipăi. Pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de bază a societății. Sărmana celulă! Sărmana familie în care femeia făcea carieră! Lipsisem de acasă aproape o săptămână. Mișu stătea mai mult singur până seara târziu, când Ghiță venea cu ultima cursă. Când am intrat în curte, lumina era aprinsă. Mă așteptam ca Mișu să-mi iasă înainte așa cum făcea când veneam de la instruire și se repezea la salamul din sacoșă, din care mușca de câteva ori cu poftă. Am deschis ușa cu teamă. „O fi bolnav?”. În cameră era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
toată săptămâna: amărâtul de salam pe care ți-l dau ăștia de la județ odată pe lună?, mă întreba furios. Duminica trecea repede, iar dimineața săream din pat la ora patru și jumătate: el pentru a prinde primul autobuz, eu ca să aprind focul, să dau de mâncare la animale și să fac ceva de mâncare pentru Mișu, care dormea în camera din mijloc, cu pisicile lângă el. Pisicile erau leneșe, dar nu dădeau voie șoarecilor să se urce în pat. Când soțul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
contrapunere la deznaționalizarea ostentativă a organelor ucrainene ale puterii. Din corespondența primită din localitățile cahulene aleg un vers al poetului Andrei Ciurunga fiu al acestui plai versuri Închegate În cursul celor 18 ani petrecuți după gratiile Închisorilor sau la canal: Aprinși sub biciul vântului fierbinte, bolnavi și goi pe ger și pe ninsoare, am părăsit cu mii de oseminte meleagul dintre Dunăre și Mare... ... La ora când cobor, legat În fiare, Să-mi ispășesc osânda cea mai grea, Cu fruntea-n
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
a temei și suspiciunii, care au făcut din Securitate cel mai odios instrument al regimului trecut, de la noi ca și din celelalte state ale "lagărului comunist". ACTUL II CÂND ERAM MAI TÂNĂR ȘI LA TRUP CURAT! "Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil peleianul"...! De la o vreme îmi tot umbla prin cap Ahil ăsta și cu mânia lui, de mi-au pierit liniștea și somnul. Unii de-ai mei, rude și prieteni, informați "cu titlu consultativ" asupra situației, îmi spun înțelegători: Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ci Securitatea, care, băgându-mi "calul troian" în casă, mă putea asculta și urmări non-stop, eu fiind unul din zecile de mii de "obiective" și ca diplomat oricând un posibil "trădător și spion în slujba imperialiștilor"! "Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil peleianul"... Dacă la Homer mânia era a lui Ahil, "calul" era al lui Ulise și de la el aveau să mi se tragă, peste ani, un șir întreg de năpaste, de la "calul" de ebonită, cu doar două copite-receptor și emițător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ebonită, cu doar două copite-receptor și emițător, care și atunci, ca și astăzi, aidoma mie, a făcut și face ravagii în eter, în destinele multora, în cariera profesională, în amor, la "Servicii", la instanțele de judecată... "Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil peleianul"... Despre "speța" lui Ahil, Homer face vorbire în Cântul I al Iliadei, eroul apărând apoi și în celelalte 23 de cânturi și 15337 de "hexametri" care compun clasica operă, alcătuită probabil între 850 și 750 Î.C. "Speța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nostru urmărită cu atenție, filmul fiind subtitrat în spaniolă. La un moment dat, am observat că unii spectatori părăsiseră sala, deși filmul nu se terminase, iar când în final Vlad Țepeș a triumfat biruindu-i pe turci și s-au aprins luminile, lângă mine mai rămăsese rectorul și în sală câteva persoane. Explicația dispariției spectatorilor aveam s-o aflu chiar de la general la mijlocul proiecției, Valparaiso a fost zguduit de un cutremur 5, 5 grade pe Richter -, pe care eu, ca bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
când atacă conacele și pe dregătorii domnești; în anii 1615 1616 țăranii refuză plata dărilor domnești, culminând cu răscoalele din 1888 și 1907. În anul 1759 orășenii ieșeni se răscoală împotriva curții domnești și, odată cu frământările sociale, în Iași se aprind ideile revoluționare din 1848, prin Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Alexandru I. Cuza ș.a. în anul 1859, masa populației a Iașului a avut un rol hotărâtor în alegerea lui Cuza ca domn al Unirii celor două principate. Odată cu apariția clasei muncitoare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Corni, Dumbrăveni și alte sate se răscoală împotriva moșierilor, care căutau să nu se aplice legea agrară a lui Cuza, iar în 1907, la Flămânzi, țăranii cer imperios să se facă dreptate, răscoală ce a ridicat toată România și a aprins dorința dreptății împotriva arendașilor, a moșierilor hrăpăreți. Din punct de vedere administrativ, din trecutul vremii, Botoșani era un ocol dependent de ținutul Hârlăului, până în anul 1741, când prin hotărâre domnească a domniei lui Grigore al II lea Ghica, Botoșani este
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
când atacă conacele și pe dregătorii domnești; în anii 1615 1616 țăranii refuză plata dărilor domnești, culminând cu răscoalele din 1888 și 1907. În anul 1759 orășenii ieșeni se răscoală împotriva curții domnești și, odată cu frământările sociale, în Iași se aprind ideile revoluționare din 1848, prin Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Alexandru I. Cuza ș.a. în anul 1859, masa populației a Iașului a avut un rol hotărâtor în alegerea lui Cuza ca domn al Unirii celor două principate. Odată cu apariția clasei muncitoare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Corni, Dumbrăveni și alte sate se răscoală împotriva moșierilor, care căutau să nu se aplice legea agrară a lui Cuza, iar în 1907, la Flămânzi, țăranii cer imperios să se facă dreptate, răscoală ce a ridicat toată România și a aprins dorința dreptății împotriva arendașilor, a moșierilor hrăpăreți. Din punct de vedere administrativ, din trecutul vremii, Botoșani era un ocol dependent de ținutul Hârlăului, până în anul 1741, când prin hotărâre domnească a domniei lui Grigore al II lea Ghica, Botoșani este
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
prin filiera căruia nu trecuse. Răspunsul lui Pherekyde i-a plăcut lui Carp care a ținut să precizeze că generalul Berindei „pentru care, personal, are cea mai mare stimă”, nu este totuși un om serios, căci, „dumnealui aruncă un cărbune aprins În niște materii atât de explozibile, fără să se fi sfătuit cu nici unul din colegii lui”. În Încheierea intervenției, a declarat că „dacă cele ce s-au Întâmplat În București, cu toată durerea care inspira fiecărui om, cu toată indignarea
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
trupeșe, cu câteva ciori grave, parcă ar fi mici statuete negre. Sting lumina și privesc la schimbarea lentă a culorilor care se topesc în noapte. Strada, neumblat albă, pustie. Ninsoarea se cerne spornică, este ora la care încep să se aprindă luminile, este oră tainică. Trece, lent, mașină. Mi se pare curios că nu trece un zimbru, atât c ciudată pare noaptea asta, ca o noapte din alt veac. * Viața, care mi se pare deseori monotonă, poate deveni de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mine. Mă gândeam că simțul umorului m-a apropiat de dânsul, rezolvând neînțelegerile care, oricum, se strecoară între doi amici. Nu m-am supărat prea tare când mi-a turnat ulei în borcanul de expansiune al mașinii de s-au aprins, deodată, mai multe lumini de semnalizare, pentru că am înțeles că intenția lui Vasile a fost bună și îmi venea și mie să nu-i stric bucuria de a vedea apariția concomitentă a unor intense lumini roșii care îl distrau foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru concursuri internaționale de caiac și canoe. Și, dintr-un fel de disperare, a tot aruncat cu pietre în apă, apucat de ciudă. * Alte după-amieze le-am petrecut sus, la Repedea, de unde se vede panorama albastră a Iașului, unde am aprins și focul. Acolo miroase a pelin, se aude din vale, dinspre Vișan, un clopot sfios, stâncile sunt pline de mici fosile, scoici de milioane de ani, împletite în istoria de milioane de ani, care erau vii pe vremea când era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și hingherul care n-a îndrăznit cât a fost ani de zile omul acesta, acum lipsă. Mă gândesc, pentru mine, că nu pe mulți îi așteaptă niște suflete atunci când nu se mai întorc. Pe omul meu îl așteaptă. Mâine o să aprind o lumânare la biserică și o să-l rog să-l pomenească pe Ion al câinilor. Să vedeți că o să primească popa pomelnicul, scris așa, cam fără înțeles; o să pun ceva mai mult, o să-l primească. Când o să-l citească, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în dublu exemplar, pentru orice eventualitate. Așa, strada s-a numit Strada Motocicletei. Denumirea "Strada Nouă" nu a rezistat, nu spunea mare lucru. * Am făcut câțiva pași împreună cu personajul meu. Se lăsa întunericul și, ca pentru un spectacol, s-a aprins, brusc, un bec; o lumină albă, orbitoare, a pus la vedere o motocicletă impozantă, argintie, ca într-o vitrină de magazin de automobile. Din ataș s-a ridicat, vigilent, Demidor, ridicându-și amenințător urechile. Dar, recunoscându-l pe arhitect, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru despărțirile acestea, experiența despărțirii... ..."Erau gata de plecare, cu bagajele lor sărace gata făcute. Au deschis geamurile. De afară intra o boare dulce, de început de toamnă, mirosind a vegetale putrede. Țânțarii se adunau nervoși în plasa ferestrei. Au aprins lampa, așteptând, atenți, sirena vaporului care trebuia să sosească și cu care trebuiau să plece. A fost frumos, gândeau amândoi, fără a spune nimic... Simțeau că iubirea lor rămâne acolo, că nu se va repeta niciodată, că nici un popă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de pe lavoar, se spălă, tremurând, își scoase haina, uzată, o perie, în neștire, își scoase cravata și, tremurând, scrise cu febrilitate trei scrisori, scoase briciul, îl șterse cu grijă, pe urmă, tot așa, în neștire, arse scrisorile în scrumieră, își aprinse o "Națională", trăgând fumul cu nesaț. Mai liniștit, a scris pe o hârtie, cu litere mari: "Nu meriți nici un rând". A mai fumat o țigară, apoi, legând o funie de cârligul lustrei din tavan, făcu un laț și-l fixă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
evitat zilele acestea aproape întorcându-mi spatele, mă așteaptă la ușa camerei de gardă. Oră nepotrivită; dar asta doar vag, "în genere", fiind foarte potrivită în arta noastră. Noaptea oamenii devin mai transparenți. Prin urmare, o invit, ceremonios. Ia loc, aprinde o țigară cu gesturi căutate, "făcute". Este o femeie uzată prematur. Se simte o frumusețe alterată, probabil, de nenorocirea de-a avea o unică idee. Este și asta o formulă de ratare. Unii nu au nici o idee și se simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de unde se trage această stare de toamnă care mă schimbă, mă amețește ca o licoare, ca un vin de Malaga, pe care îl administrau doctorii, pe vremea copilăriei mele, cu lingurița (numai o linguriță, atât!), o licoare scumpă, care îți aprindea plăcut esofagul, plasându-te într-o bucurie fără nici un motiv, o bucurie, așa..., dar e greu de descris în cuvinte o bucurie. Cuvintele sunt mai potrivite pentru descrierea suferinței, decât a unei dureri. Așa și cu toamna, este o bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se cade analizat. A fost un semn, o clipită. Dar îl "văzusem", era Crăciunul, "ni se răspunsese". Cuprinși de o fericire caldă, am ocolit orice îndoială, desfăcând mâncarea și am băut vinul; cam acru, dar era roșu. Înfiorați, nu am aprins nici o țigară; încă se impunea să păstrăm respectul; ne-am făcut cruce și am luat-o înapoi, pe pojghița de zăpadă, spre oraș. Ne-am propus să ne întoarcem, să-i aducem de mâncare câinelui, care nu voia să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]