21,099 matches
-
fost inventate pentru a ne număra averile. * Semidocții nu înțeleg că chiar și savanții au învățat carte. * Soarele călătorește numai ziua, pentru că el nu are noapte. * „Să nu furi” are în vedere și plagiatul. * Zborul este apanajul aripilor; zborul fără aripi este al imaginației. * Numai lucrurile ușoare nu se scufundă. * Dacă nu ar fi vântul, nu s-ar mișca frunzele. * Toate apele curg dacă au libertate. * Tronul este un simbol; ocupantul lui - un instrument. * Puterea ți-o dau cei fără putere
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
zăpadă dezghețată. * Prostia naște orgolii, orgoliile sporesc prostia. * Înțelepciunea nu are vârstă. * Recunoașterea greșelii nu este un motiv de mândrie, ci un gest de demnitate. * Faptele bune nu au nevoie de răsplată. * Patria este cuibul în care înveți zborul cu aripi necăzătoare. * Poporul este oceanul în care nu te îneci. * Nu tot ce zboară e pasăre și nu tot ce înoată e pește. * Peștele fără cap se împute de la coadă. * Atmosfera se încălzește pentru că omul se poartă rece cu ea. * Toate
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
tot mai bună-n traista mea. * Unii oameni se trag din vipere; alții din năpârci. * Balenele eșuează ca să nu fie luate drept submarine. * Cum nu tot ce zboară se mănâncă, nu tot ce se mănâncă zboară. * Nu tot ce are aripi zboară. * Nu toate vasele sunt vapoare. * Vaporii nu au feminin plural; vapoarele nu au masculin. * Nu toate caprele dau lapte. Nu poți bea bere din toți țapii. Fuga de la școală nu e o probă sportivă. * Nu toate săriturile peste garduri
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
apele nu știu cât pește se află în ele. * În biserică se intră cu capul descoperit și cu sufletul deschis. * În fața Lui Dumnezeu nu se stă în genunchi, ci drept și iubitor. * Sfârșitul tău nu e sfârșitul lumii. * Doar visele zboară fără de aripi. * Amurgul este prefața unei nopți. * Omul este singurul lui stăpân. * Cele mai elegante femei sunt florile de câmp. * Răzbunarea este cea mai prolifică armă. * Prostia nu e molipsitoare, dar nici vindecabilă. * Stafiile nu bântuie vechile castele, ci mințile bolnave. * Vrăjitoria
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
dacă nu are cine să te asculte. * Înainte de a căuta, trebuie să știi ce. * Toți oamenii au voce, dar nu toți pot să cânte. * Nu poți plânge suferința altuia. * Sângele din apă nu se face. * Nu încerca să zbori cu aripi străine. * Poți lua trenul din mers, dar poți să-l și scapi. * Nu te sui în prepeleac, dacă nu te cheamă Dănilă. * Nu orice Stan este pățit. * Fiecare Ivan are câte o turbincă. * De când tot dă cu ea prin garduri
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
minți sunt obtuze. În mințile geniale și răul poate fi pe măsură. * Eroismul este în egală măsură inteligență, cutezanță și inconștiență. * De înălțimi nu se tem decât muritorii. * În adâncime pătrund numai ideile înalte. * În zbor, mor doar visele cu aripi căzătoare. * Visătorii nu au rău de înălțime. * Zborul se deprinde visând cutezător. * Poeții sunt odăi cu interiorul înafară. * Poezia e starea de veghe a poetului. * Omul este puternic prin ceea ce nu are la vedere. * Credinciosul nu se teme de Dumnezeu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cânta după ureche, dar nu se poate face muzică. * Apele se spală pe față cu razele soarelui. * Bețivii se cred mereu pe mare. * Avioanele nu zboară; ele doar alunecă prin aer. * Porturile sunt parcări pentru vapoare; aeroporturile - pentru avioane. * Fără aripi, numai gândurile pot să zboare. * Visele sunt frumoase, dar amăgitoare. * Lingviștii sunt chirurgi ai cuvintelor. * Pictorii văd în culori și prin întuneric. * Unii sforăie prin somn, alții prin declarații. * Justiția te „apară” împotriva propriului adevăr. * O soțietate cu prea multe
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
celor slabi și foloase celor tari. * Pe ruinele cetăților cresc bălării; pe ruinele prieteniilor răsare buruiana urii. * Ura este mai mult o boală decât un sentiment. * A accepta nu exclude aprioric ideea respingerii. * Nimic nu poate înlocui nimic. * Dacă aveți aripi, zburați! * Nu trebuie să hărățiți câinii; învățați de la ei devotamentul. * Vânătoarea nu e un sport, ci o crima odioasă. * Partidele dezbină popoarele, nu le unesc. * Nici un partid nu pune interesele generale în fața celor partizane. * România a devenit țara tuturor imposibilităților
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
frunză. Când privesc norii cum tulbură cerul, Se naște pe loc întrebarea: eu pentru ce mă frământ? Numai când am căzut în bulboană Am înțeles că nu știu să înot. Coborând din aeronavă, m-a cuprins regretul: Nu zburasem cu aripile mele. Visele sunt încântătoare iluzii, Ce nu trebuie confundate cu realitatea. Stând pe puntea vaporului, am închis ochii. Atunci mi s-a părut că vâslesc cu palmele mele. Latura cea mai consistentă a vieții Este miezul ei. Ci soarele părea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lent, De parcă s-ar topi un vis. Îmi cântă pasările seara, Iar noaptea prind și eu să cânt. M-aș revărsa și eu într-un ocean, Dar Dumnezeu n-a vrut să fiu o apă. Aș vrea să zbor, dar aripile mele Abia dacă mai știu să mai mângâie. Nu te-am văzut de la-nceputul lumii, Dar te trăiesc cu fiecare clipă. Spun unii că lumina ar obtura privirea; Eu spun că, dimpotrivă, o face penetrantă. Am auzit că omul s-
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cercetat cerul, Dar nu am descoperit încă propria stea. Văzând că nicăieri nu sunt, Am încetat să mă mai caut. Uneori îmi părăsesc trupul, Mai ales noaptea... Am văzut păsări murinde în zbor - Ce bine de mine, că nu am aripi. Din nuc au căzut toate frunzele, Dar nucul e mai bătrân decât mine. Idealul suie dealul, Disperarea tulbură zarea. Speranța mănâncă distanța, Jalea umple valea. Amăgirea nu duce nicăirea, Iubirea curăță firea. Ura întunecă gura, Prostia ucide omenia. Ar mai
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
erau artiști. Astfel am concluzionat ce minime cunoștințe de cultură generală aveau și cât de mare era invidia lor față de realizările celorlalți artiști. Desigur nu mi-a picat bine, m-am simțit ca o pasăre căreia i-au fost rupte aripile înainte de a încerca să zboare. Am depășit acel moment dificil ... din moment ce nu înțelegeau cuvântul „Naiv” alături de creația artistică și artă. Timpul și viitorul le va schimba atitudinea. Noi am continuat să fim „prieteni” eu fiind o persoană care nu ține
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și de multe ori celor care ne vizitau atelierul. În această perioadă Mișu Vintilă ne vizita tot mai des la atelier și am sesizat o schimbare radicală a fraților Bucur viza-viz de arta naivă. Mie această schimbare mi-a dat aripi, visam la arta naivă, dar, lucrările începute trebuiau terminate. Cu aceste lucrări mari mi-am propus să obțin premiul I la următoarea ediție. Munca nu a fost zadarnică deoarece am obținut premiul visat și totodată titlul de laureat al festivalului
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
în acțiunea de promovare a psihiatriei științifice românești. În această a doua etapă a instituției, condițiile de funcționare au fost superioare. Ospiciul funcționa acum în clădirile zidite la 1843, clădiri care adăpostiseră tipografia mănăstirii până în 1857. Tipografia restrângându-se în aripa sudică a imobilului, iar seminarul în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866, ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la Spitalul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
românești. În această a doua etapă a instituției, condițiile de funcționare au fost superioare. Ospiciul funcționa acum în clădirile zidite la 1843, clădiri care adăpostiseră tipografia mănăstirii până în 1857. Tipografia restrângându-se în aripa sudică a imobilului, iar seminarul în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866, ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la Spitalul din Tg. Neamț cât și la ospiciu, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Vasile Voiculescu a răspuns fără nici o vinovăție dovedită în legile timpului, interpretate și aplicate de oameni nu numai fără de școală, dar și fără de inimă și Țară. Oul dogmatic, simbolistica lui, a rămas pista de zbor a poetului către Măririle Cerului... aripi către Păcatul original ! Cuvântul folosit s-a dovedit a-i fi poetului, dar și nouă, adevăratul “sol al dezrobirii” ființei umane... În ce privește volumul Poeme cu îngeri, comparat cu Pârgă și cu Destin, între care se încadrează, premiat la apariție de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
păstrează armatura epavei deasupra epavei și o azvârle la picioarele lui. Îngerul ar dori să rămână, să-i trezească pe cei morți și să refacă tot ceea ce a fost distrus. Dar o furtună sufla din Paradis și este prins în aripile sale... Această furtună îl conduce irezistibil în viitor, spre care pornește cu spatele, în timp ce grămadă de moloz din fața lui crește spre cer. Ceea ce noi numim progres este aceasta furtună" (Benjamin 2003, p. 392, italic în original). Să observăm că în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
că "Eminescu n-a iubit niciodată în afară", și în acest sens apelează la operele scriitorului ("sfâșietoarele spovedanii literare a lui Eminescu") în care eroii, ca și bolnavii de schizofrenie, stau "în fața unei oglinzi, sau, mai cu seamă în fața unei aripe de fereastră deschisă privindu-și ceasuri întregi imaginea proprie". Exemplele nu sunt puține: în La aniversară, eroul "se retrăsese în odaia lui... și se plimba cu pași mari prin casă. Era brunet și cam poetic... Acum stătea cu mirare în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în minutele 59 și 60. Egalarea a venit în minutul 67, când Stoicescu a respins în față lovitura de cap a lui Vraciu, iar Taban, pe fază, a introdus balonul în plasă din apropiere. Elevii lui Gheorghe Poenaru au prins aripi, s au aruncat peste adversari, însă au fost “executați” de cei trei tâlhari în negru, în special de Mihai Prodan, arbitrul de centru. Astfel, în minutul 75, Adrian Câmpeanu a câștigat prim-planul la un duel cu Bar, a preluat
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Dinu I și Ene, în minutele 28 și 29. După o jumătate de oră de joc, Doboș și-a luat inima-n dinți și a expediat un trasor de la 22 de metri în stânga lui Irimia, relansând meciul. Băcăuanii au prins aripi și patru minute mai târziu I. Radu a centrat de pe stânga, iar Răduțoiu a reluat elegant, de la 12 metri, peste portarul Irimia, egalând. A fost o primă repriză nebună, încheiată cu un penalty pentru oaspeți, după un fault al lui
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
374, Istoria literaturii române. Compendiu, 1968, p. 151; Mihail Dragomirescu, Gh. Adamescu, N. I. Russu, Literatura română, II, 1931, p. 57 ; Gh. Adamescu, Istoria literaturii române, f.a., pp. 474-475; Petre V. Haneș, Istoria literaturii românești, 1924, p. 255; C. Gane, Pe aripa vremii, 1923, p. 77 ș.a.; 1 februarie 1838, ca dată a nașterii lui N. Gane, rezultă din Mărturiile mitricale ale Mitropoliei Moldovei (Cf. Arhivele statului, Iași, 15, 1853, fila 13); este indicată de scriitor într-o scrisoare din 17 martie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și în opera altor scriitori (în special moldoveni), ca în cazurile: dacal, iartagan, monastire, nimărui, nicăiurea, priimi, potrivnic, sălbatec, vecinică, voace; formele de genitiv-dativ singular ale substantivelor feminine: adunărei, epocei, muncei, țărei, votărei, unirei; forme arhaice de plural, de tipul: aripe, boale, capitalii, grije, inime, sale, spitaluri, strade; varianta invariabilă a articolului posesiv-genitival a (pentru seria al, a, ai, ale); unele forme verbale iotacizate, ca în cazurile să se auză, să vază, să vânză etc. Cuvintele și expresiile din limbi străine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mea ființă că-i răpită-n armonia Sfântă ce mă împresoară, că atotputernicia Mă înalță, mă confundă cu minunile din ceri, Că văd firele ascunse care leagă sferi de sferi. Că-nțeleg legea eternă, aud iarba care crește, Zbor pe aripa luminei care lumea ocolește. Văd, simțesc și pricep toate, sorb a tainelor izvoare, De pe ochi-mi, de pe minte, vălul gros acum dispare. Iar în neatinsul centru celor mii și mii de stele, Văd un soare nou: e dorul, idealul vieței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mare tot atât de nesfârșită, de nepotolită, cu aceleași porniri capricioase, cu aceleași adâncuri de inimi și de suflete ca și fundurile nesondabile ale mărei. Alteori urmăream în depărtări, între cer și apă, bărcile ce se zăreau ca niște paseri albe cu aripile întinse sau vapoarele, adevărați monștri plutitori, cari, suflând din greu, brăzdau marea lăsând în urmă-le o cărare de fum în aer, și o altă cărare de diamante în apă. Așa îmi petreceam zilele la Ostanda. Am uitat să spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ea oarecare farmec pentru un om gânditor care se vede dus ca săgeata de monstrul cel vărsător de foc și înghițitor de spațiu. Te simți parcă stăpân pe natură; ai apropiat depărtările, ai scurtat timpul, ai iluzia că zbori pe aripa unui vis. Viața pare mai condensată; ș-apoi, lucru straniu, în măsura în care natura ți se supune, îți cresc și dorurile. Cât mergi de iute, parc-ai vra să mergi și mai iute, întru atâta nesațul omenesc e fără margină. Pe toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]