20,245 matches
-
latinescul fructus - fruct, oză - indică un glucid [3.4] sinonim: levuloză [2, 3, 4, 5], deoarece rotește lumina polarizată spre stânga, mai puternic decât o rotește glucoza spre dreapta; se mai numește zahăr de fructe deoarece se găsește în fructele dulci [5] cetohexoză nehidrolizabilă care formează împreună cu glucoza (de care este foarte apropiată, având aceeași formulă brută) un diholozid, zaharoza [3.4] denumire sitematică: arabio-2-hexuloză [1] este unul din cele doua componente ale sucrozei [2] enantiomerul D(-) este cunoscut sub denumirea
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
glucoza (de care este foarte apropiată, având aceeași formulă brută) un diholozid, zaharoza [3.4] denumire sitematică: arabio-2-hexuloză [1] este unul din cele doua componente ale sucrozei [2] enantiomerul D(-) este cunoscut sub denumirea de fructoză și este cel mai dulce dintre zaharuri [1] solubilitatea fructozei în apă este foarte bună; este de mai bine de două ori mai dulce decât zaharoza (cercetări mai noi indică date mai modeste) [5] 311 Schneider FA, Ardelean A, Moș L et al, Biologia alimentației
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
este unul din cele doua componente ale sucrozei [2] enantiomerul D(-) este cunoscut sub denumirea de fructoză și este cel mai dulce dintre zaharuri [1] solubilitatea fructozei în apă este foarte bună; este de mai bine de două ori mai dulce decât zaharoza (cercetări mai noi indică date mai modeste) [5] 311 Schneider FA, Ardelean A, Moș L et al, Biologia alimentației și alimentația fiziologică, Editura Viața Medicală Românească, București, 2008, 18. 312 Ficatul asigură și rezerva de vitamine și de
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
amestec de βD-fructopiranoză, β-D fructofuranoză în timp ce în cristale se găsește numai β-Dfructopiranoză [1], D fructoza se găsește în cantități mari în fructe, miere și este singurul zahăr din sperma umană și taurină [1], acest carbohidrat simplu se găsește în fructele dulci (de exemplu în smochine) [2], fructoza provenită din alimente poate fi utilizată pentru producerea de energie prin procesul numit glicoliză, care are loc în ficat [2], fructoza este importantă în dieta diabeticilor deoarece spre deosebire de glucoză, metabolismul ei nu este dependent
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
fructoza provenită din alimente poate fi utilizată pentru producerea de energie prin procesul numit glicoliză, care are loc în ficat [2], fructoza este importantă în dieta diabeticilor deoarece spre deosebire de glucoză, metabolismul ei nu este dependent de insulină [2], fiind mai dulce se consumă mai puțin iar metabolismul ei se produce mai încet [5], intră în structura dizaharidelor (sucroză), trizaharidelor (genționoză, melizitoză și rafinoză) și este unicul component al polizaharidului fructan [1], fructoza este abundentă în fructe, unde există împreună cu glucoza [3
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
realizată enzimatic, termic sau în prezența acizilor [1], carbohidrat care se formează ca produs intermediar în digestia amidonului de către enzima amilază [2]. este folosit în diverse preparate farmaceutice (ca excipient) și în pansamentele chirurgicale [2] Proprietățile fizice ale mierii Gust dulce, caracteristic ce se datorește zaharurilor, acidului gluconic, prolinei și taninurilor 327 (Mărghitaș, 2005); depinzând de sortul de miere 328, 323 Moldoveanu E, Neagu M, Popescu LM, Dicționar de biochimie și biologie moleculară, Editura Medicală, București, 2001, 104. 324 Elizabeth A
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
Rusu V, Dicționar Medical, Editura Medicală București, 2007, 401. 327 Aroma mierii este determinată de conținutul în uleiuri eterice și depinde de specile de la care provine nectarul. Gustul mierii se datorește zaharurilor, acidului gluconic, prolinei și taninurilor. Gustul cel mai dulce îl are mierea în care predomină fructoza. De asemenea higroscopicitatea mierii depinde în mare măsură de zaharurile pe care le conține. Cu cât mierea conține o cantitate mai mare de glucoză cu atât va fi mai higroscopică și va avea
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
în țara noastră este: apă 16,46%, glucoza 33,96%, fructoza 38,45%, zaharoza 3,10%, maltoza 3,79%. 1. Glucoza numită și dextroză deoarece rotește planul luminii polarizate spre dreapta este o aldohexoză ușor solubilă în apă, mai puțin dulce decât fructoza și de două ori mai dulce decât zaharoza. Cristalizează foarte ușor (Mărghitaș, 2005). Este cea mai importantă dintre hexoze pentru fiziologia animală și vegetală (Păunescu et al, 1988347). 2. Fructoza numită și levuloză deoarece rotește planul luminii polarizate
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
33,96%, fructoza 38,45%, zaharoza 3,10%, maltoza 3,79%. 1. Glucoza numită și dextroză deoarece rotește planul luminii polarizate spre dreapta este o aldohexoză ușor solubilă în apă, mai puțin dulce decât fructoza și de două ori mai dulce decât zaharoza. Cristalizează foarte ușor (Mărghitaș, 2005). Este cea mai importantă dintre hexoze pentru fiziologia animală și vegetală (Păunescu et al, 1988347). 2. Fructoza numită și levuloză deoarece rotește planul luminii polarizate spre stânga, prezintă o mare capaciate de solubilizare
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
mici, sunt maltoza, trehaloza, melibioza, riboza și erloza (Mateescu, 2005). Sunt deasemenea urme de oligozaharide: trehaloza, maltoza, gelatinoza, izomaltoza, rafinoza, melezitoza (Lerker et al., 1986520; Lerker et al., 1992521). Manoză [1522, 3523,4524]: de la fr. mann - rășină de frasin, exudație dulce a frasinului, -oză indică un glucid [3.4], denumirea comună pentru aldohexoza epimer al glucozei la C2 [1], citările acestui autor pe parcursul acestui capitol se încadrează în datele menționate la această notă. 520 Lerker G., Savioli S., Vecchi M.A
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
Stancu, „Pe o rază de soare”, CRC, 1984, 22; C. Isac, „Sunete și culori”, CRC, 1984, 43; Al. Tănase, Filosofia ca poesis sau Dialogul artelor, București, 1985, 146-149; Lucian Dumbravă, Ei, care au scris..., Iași, 2000, 79; Nicolae Turtureanu, Mătrăguna dulce, Iași, 2001, 155-159; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 233-234. A.V.
FRIDUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]
-
într-un studiu semnificativ pentru profilul său de critic literar, cercetări minuțioase de ani de zile. Cartea îmbină cronologia cu abordarea tematică a subiectului, fiecare capitol având drept titlu un vers eminescian: „Natura este singurul absolut”, „Și te-ai dus, dulce minune...”, „Gândirea mea în versuri trecute-noată”, „Lume ce gândea în basme” ș.a. Înșiruirea este oarecum didactică; de altfel, volumul are la bază un curs universitar. Autorul încearcă, mai întâi, o definire a melancoliei, reținând formula poetului însuși: „Melancolia - cântecul
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
lui sunt calculate. Îndrăgostit de Amazoana și refuzat, se servește de implacabila Medeea pentru a pune mâna pe aurul Colhidei. Fiica lui Aites sacrifică totul pentru o pasiune irațională și, fugind cu Iason, se simte purtată în mijlocul universului de „puteri dulci, dar teribile și nemăsurate”. Natura ei tragică este abia schițată și narațiunea se încheie înainte ca mitul să arate răzbunarea teribilă a femeii înșelate. Cea mai complexă narațiune din Euridice - și cea mai reușită estetic - este Metamorfoza lui Sebastian Românu
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Doruri și amoruri, iar în 1864, drama Grigorie Vodă, domnul Moldovei. D. a fost un liric interesant ca intenții și preocupări. Se remarcă între primii noștri poeți prin virtuozități formale, dar el este cel ce aduce extazul erotic în maniera „dulcelui stil nou”; fără abuzul neologic și facilitatea diminutivelor, ar fi fost un petrarchist realizat. Poseda simțul picturalului, ca și pe cel al inefabilului. Siluete feminine suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur, lumină, aur. Poetul era
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
lor / asemenea îngerilor / în prăpastia neagră.” Deși volumele de început stau sub semnul unui lirism de factură eminesciană, care se simte, difuz, și ulterior (muzicalitatea și sonoritatea versurilor, melancolia, motive precum lacrima, steaua, luna, fântâna etc. ori epitete precum „liniștit”, „dulce”, „rece”, „alb”, „albastru”), încă din Fântâni carteziene, sentimentul lumii și al sinelui ca spectacol derizoriu, ca succesiune de măști îl anunță pe adevăratul D., acela al cortegiilor comic-funerare, al peisajelor cu arlechini și jucători de zaruri. „Soarele negru” al lui
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
ascultă/ transpus într-o lume ocultă./ Eu merg în urma lui și-i citez/ un anumit pasaj din Borges” (Portret al artistului la tinerețe). În Mirele orb (1995) sentimentul sfârșitului (de lume și de „secol”) pare că se asociază unei oboseli dulci, o „lumină moartă” se lasă deasupra orașului; în peisaje vizionare, încremenite, străluminate dinăuntru de strania lumină a morții, amenințarea angoasantă, presimțirea vidului alternează cu o liniște și o armonie nefirești: „O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
de strania lumină a morții, amenințarea angoasantă, presimțirea vidului alternează cu o liniște și o armonie nefirești: „O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le întinde/ la uscat pe sârmă/ în livada de vișini.// În locul fiecărui cârlig/ cântă albastra privighetoare.” (Peisaj cu îngeri orbi). Poemele în proză - sau proza poetică, alegorică și poemele epicizate, cu „tramă” - continuă o linie
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
starea-n lumina cea rece / și caut starea pe loc”) și dorește să afle o cale a transfigurării: „Lutul din care sunt alcătuită / Va deveni alăută” (Alăuta). În toată poezia sa, D. cultivă un panteism al blândeții, făcând elogiul umilinței („dulce neștiință”) și al trăirii într-o „tristă vrajă”, dar și al dorului de lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume grație
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
au așezat strămoșii mei și tac. / Știu, ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg, până la mine, / Reptile oarbe din care mă trag / (Ca să-mi dați toate tainele-n vileag).” O artă poetică de semn minus, parodică, o dulce zeflemea. „Strămoșii”, muți, dar foarte insistenți, îl urmăresc pe urmaș până la sastisire; în plus, pe „traseu”, nu pregetă să dea pe gât „balerce de poșirci” și să încerce „prin cuhnie, bucate.” Sunt vicleni (dar fără „mânia bunilor mei” din poemul
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Împingând la extrem (ca și Marin Sorescu) tendința argheziană de a lărgi universul poeziei și totodată de a-i democratiza limbajul, poetul își deschide larg porțile fanteziei, lăsând să irumpă în versurile unui singur poem trei lănțari soioși, o fată dulce, splendidă, un plutonier, câteva babe șirete, o femeie trupeșă, deșteaptă, un japonez ceremonios, un băiețel blond și - nu în ultimul rând - tăbăcarul tocmai decedat (neica Marin). Similitudinea cu „Liliecii” sorescieni este frapantă. Numai că, la D., peisajul e preponderent citadin
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Thomas Pilaster, 1999) sunt niște excentrici care mobilizează, pe de o parte, curiozitatea infantilă dar și bagajul intelectual al cititorului, pe de alta, din partea scriitorului, circumvoluțiuni stilistice și retorice șlefuite cu rafinament și scurtcircuitate intempestiv de un grăunte de nebunie "dulce, inventivă, care ar fi ca o Înstăpânire a imaginației asupra realului" (interviu cu Richard Robert, in Les Inrockuptibles, nr. 47 - iunie 1993) Ca și În cazul lui Didier Van Cauwelaert, sau Jean Rouaud, moartea se Întâmplă În prozele lui Chevillard
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de Pascal Quignard Într-un pasaj precis unde sînt inventariate speciile de viețuitoare preconizate a dispărea În următoarea jumătate de secol - agonia, au Început nu, cum se crede, după „moartea lui Dumnezeu”, ci după cea a zeilor. Zeii Întrețineau un dulce hedonism individualist de care creștinismul s-a lepădat, pe care l-a anatemizat, interzicînd astfel ființei umane manifestarea unei dimensiuni esențiale. Nimic nu va mai putea recupera cu demnitate adevărul sexual al omului. Aici, Quignard nu este neapărat anticreștin, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1993), În adâncile fântâni ale mării (1997) cultivă intens concentrarea și sugestia orientală a haiku-ului, cu sufletul risipit în lume: „Cerul acesta de toamnă pare năluca pădurilor moarte”; „Răcoarea de abis care ne vine din oglinzi”; „O, cât de dulce a fost ieri pustiul dimineții”. În Norii se contemplă alcătuirile efemere, mereu altele, inconsistente, ale norilor pe fundalul de permanență al cerului. Forma vizibilă oferă prilejul înălțării privirii și gândului spre imensitatea perenă a bolții cerești. În tradiția marelui stil
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
că, în cazul unui mare creator, operele de început și cele de crepuscul includ un jurnal de creație ce-l dezvăluie pe autor, relevându-i atât însușirile de excepție, cât și slăbiciunile. SCRIERI: Capriciu la plecarea fratelui iubit, București, 1968; Dulce Brigitte, București, 1969; Nu ucideți femeile, București, 1970; Castelul vrăjitoarelor, București, 1972; Așteptare, București, 1973; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1976; Tutun de Macedonia, București, 1976; Roman din dragoste, București, 1977; Figuranții, București, 1979; Vacanța, București, 1981; Necuviința, București, 1984; Privilegiu, București
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
din dragoste, București, 1977; Figuranții, București, 1979; Vacanța, București, 1981; Necuviința, București, 1984; Privilegiu, București, 1987; Îngeri maculați, București, 1990; Iadul meschin, București, 1996; Ascuțit ca tandrețea, București, 1997; Politici ale romanului românesc contemporan, București, 2001. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Dulce Brigitte”, RL, 1969, 12; Viola Vancea, Proza feminină, RL, 1969, 26; Dana Dumitriu, „Nu ucideți femeile”, ARG, 1971, 2; Constantin Mateescu, Memorial de lectură, București, 1972, 111-116; Ardeleanu, Opinii, 46-48; Ciobanu, Incursiuni, 191-199; Cristea, Domeniul, 302-304; Liviu Petrescu, Nucul vieții
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]