18,350 matches
-
seama că repetasem cuvântul de trei ori. Grădinarul se strâmbă. Îngenunchind, murmură câteva supoziții inaudibile. M-am uitat din nou la îngrijitor, care tocmai punea cioara într-o găleată albă de plastic. Un vânt călduț vălurea apa din bazin, iar norii albi treceau grăbiți pe cer, acoperind soarele și întunecând locul în care ne aflam. Câmpul ăsta e un cimitir, mi-am spus dintr-odată. Pământul de sub noi era burdușit cu cadavre, iar unul dintre ele evadase. Asta lăsase brazda lipicioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
amintirea zgârieturilor de pe peretele exterior al casei, de mobila care continua să se rearanjeze în camerele de la parter pe mocheta tot mai întunecată, și în timp ce toți patru dormeam, nebunul pe care îl creasem hălăduia prin district, o pătură albă de nori coborând deasupra orașului, luna plutea undeva deasupra luminând întregul cer. S-a întors. Șoptisem acele cuvinte în noaptea când mă trecuseră toate frigurile în camera de oaspeți după ce recapitulasem cele văzute pe câmpul dezolant din spatele casei. Mă gândisem involuntar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
detașare, glumind: - Păi, soția a citit mai multe articole din reviste despre cum copiii care cresc fără tată au mai multe șanse să devină delincvenți în adolescență. Și voila. Iată-mă. Am oftat și am mai tras un fum. Un nor imens se așternea peste lună. Era un cer fără stele. Un cor de hohote a fost urmat de alte glume. După care au revenit la discuția despre copii. - Și acum ia metilfenidat... pronunță Adam fără nici o dificultate - deși încă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pește koi. Crengile copacilor se legănau deasupra noastră și liane groase și aspre drapau zidurile de granit înconjurătoare colorate în galben și verde de becurile lămpilor de la nivelul solului. Nadine își încheie strâns haina cu toate că era destul de cald afară (deși nori de ploaie începuseră să acopere luna), apoi își termină vinul și fără să scoată un cuvânt se rezemă de mine, iar eu am lăsat-o. Era o femeie frumoasă, arătând foarte bine pentru vârsta ei, și am privit-o în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urmându-l pe tata care ieșise pentru a se îndrepta în direcția în care bolborosea jacuzzi-ul, aburul fiind împrăștiat de briza care unduia peste grădină. Luna atârna deasupra acestui peisaj și era într-atât de albă încât răzbătea printre nori și ilumina iedera de bougainvillea acoperind porțiunea de zid care delimita acest spațiu. Tatăl meu înaintă împleticit spre jacuzzi cu paharul în mână și încercă să intre grațios în bazin, dar se împiedică și stropi cu apă gresia spaniolă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
până la epuizare. După ce mi-am revenit am început să scanez la întâmplare șirurile mașinilor parcate, iar teama frenetică s-a întors atunci când am simțit mirosul sărat al mării deși știam că Pacificul se afla la mii de mile depărtare, iar norii dădeau rapid cu spatele și ciorile zburau deasupra parcării nepavate, prăfuite. Mi se părea că temperatura scadea cu grade întregi în fiecare secundă și în timp ce mă uitam la cele aproximativ două sute de mașini din parcare am văzut cum îmi ieșeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Clayton mi se prezentase, apoi m-am dus și m-am așezat pe scaunul meu lângă fereastra care dădea spre Commons și aproape că m-a podidit plânsul pentru că în aceiași zi Aimee Light pretinsese că nu-l cunoaște. Afară, norii negrii care împânziseră Midland County se destrămau, priveliștea devenind atât de strălucitoare încât puteam vedea dincolo de Commons în valea de sub campus. Caii pășteau pe un câmp lângă un cort și un tractor galben se însăila printre stejarii și arțarii uriași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
hartă care se dilată. Nu va lipsi decât o săptămână. Îi va suna în seara asta din camera unui hotel în Toronto. (Mai târziu, la Buckley, Sarah îi va arăta profesoarei un alt avion pe cer, intrând și ieșind din nori, spunându-i: „Mămica mea-i acolo sus,“ și până atunci durerea lui Jayne se va fi alinat.) De ce a plâns Jayne în drum spre Midland Airport? Înainte ca ea să părăsească întunericul dormitorului, de ce rostisem cuvintele îți promit? Perna mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
moment dat, pur și simplu am tras pe dreapta, în dreptul unui câmp pe o porțiune pustie a autostrăzii. Cerul era împărțit în două jumătăți: o parte era de un albastru arctic intens fiind încet-încet înghițită de o pătură groasă de nori negri. Pomii erau din ce în ce mai desfrunziți. Câmpul era sticlos cu rouă. Am deschis portbagajul. Scriitorul mi-a atras atenția asupra puloverului în care învelisem păpușa. Puloverul Polo roșu fusese sfâșiat pe durata celor douăzeci de minute cât îmi luase din Elsinore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deasupra mea, iar eu am azvârlit păpușa pe câmp, unde a aterizat imobilă. Frunzele moarte săltau în briza care vălurea câmpul. Auzeam ropotul unui râu, sau erau valurile care se zdrobeau de țărm? Terby se pomeni imediat învăluit de un nor de muște. În depărtare păștea un cal - poate la treizeci de metri de unde stăteam - iar în momentul în care muștele s-au năpustit asupra păpușii calul și-a scuturat capul și a luat-o la galop mai departe pe câmp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am detectat briza sărată a mării, care bătea în direcția mea. 2 0 k e n t u c k y p e t e Am rămas cu privirea pierdută la linia orizontului. Cerul se întuneca tot mai mult, iar norii care fierbeau dedesubt își schimbau permanent forma. Semănau cu valurile, creasta, coama spumoasă spărgându-se pe mii de plaje. Ochii mei continuau să verifice oglinda retrovizoare pentru a vedea dacă eram urmăriți de ceva. Mă durea undeva cum va reacționa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
meu. 2 3 t e l e f o n u l Era celularul meu. Zăcea pe birou așteptându-mă să-l ridic. În mintea mea încă se mai derulau imagini ale câmpului de lângă autostradă, răspunzând la telefon într-un nor incert. - Alo? Puteam auzi respirația cuiva. - Alo? - Bret? am auzit foarte anemic o voce. - Da. Cine-i acolo? Altă pauză. - Alo? Sunetul vântului și al paraziților. Am luat telefonul de la ureche să verific numărul celui care mă suna. Provenea de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca să înțelegem că viața noastră imploda în propriul hău - era atât de prostuț și de duios ca la un moment dat să credem că vom fi cu toții cruțați, dar cenușa a viscolit înainte și a acoperit întregul oraș cu un nor trecător împins de vânt continuând să se înalțe, iar imaginile au început să se micească și puteam zări orașul în care m-am născut în timp ce cenușa zbura deasupra munților Nevada amestecându-se cu zăpada care cădea acolo, traversând râul, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că se va da (transmite, n.n.) și nu s-a dat niciodată; de ce, nu știu. Se vede că n-oi fi vorbit bine. Eu plec de acasă pe fugă. Am plecat duminică 28 la Iași, am stat luni la Șc. Nor. „V. Lupu” unde am Învățat, că s-au Împlinit 64 de ani de când am absolvit Școala. Și din 56 absolvenți În 1906 am fost numai eu din seria mea 1906. 48 În mormânt, 8 În viață, din aceștia 3 f.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
amerindian etc. Rețin în special două imagini pentru frumusețea lor deosebită, potențată de ingeniozitatea artistului fotograf: tunelurile verzi ale Amazonului, și alta, cu totul superbă, reprezentând dunga subțire a unui țărm într-o zi de primăvară, sub un cer cu nori uriași reflectându-se în apă, sugerând două lumi paralele. La un alt etaj, poți urmări rularea unor diapozitive la fiecare 10 secunde, prezentând chipuri de oameni și scene de viață din Brazilia contemporană. Nu e nevoie de ghid, de comentarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
își pierde inocența. La Catedrala Sacré-Coeur, albă și impresionantă în monumentalitatea ei, rămânem câteva minute absorbiți de uimitoarea panoramă a Parisului. Culoarea galben-maro a peisajului urban din fața noastră, contopindu-se la orizont cu cerul senin, lipsit de orice scamă de nor, îmi dă senzația unei imense cetăți antice. Nu știu dacă am dreptate, însă privit de pe terasa de la Sacré-Coeur, Parisul seamănă cu Roma imperială. VASILE GÂRNEȚ: Comerț „artistic” în Montmartre. Trei prețuri pentru o halbă de bere în același local: 12
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Kongoli, într-un limbaj de critic literar, și zâmbește jenat... VITALIE CIOBANU: Se anunță niște ședințe literare în vagonul-restaurant, dar se pare că nimeni nu s-a obosit să meargă la ele. O stare de dizolvare și lehamite. Dincolo de geam - nori negri aplecați deasupra câmpiilor, păduri de brazi cu tulpinile subțiri și ude de ploaie. Pe culoar, Andras Ferenc Kovacs contemplă la rându-i împrejurimile pluvioase. Îmi spune că a obosit, drumurile îl deprimă. Andras e mare, „învelit” bine cu carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
măreție aparte. Suntem foarte aproape de estuarul fluviului și de Marea Baltică. Pe malul drept se înalță un uriaș turn de fier, probabil de transmisie TV, care amplifică senzația de capitală impozantă. Azi, pe ploaie, turnul e pe jumătate ascuns de plafonul norilor. Traversăm vechiul centru, asaltați de imagini vizuale - scuaruri, domuri gotice, fațade în stil baroc și clasic, clădiri Art Nouveau - și de relatarea precipitată, ușor nervoasă, a fetei care ne însoțește. Take easily, îi spun, ia-o mai ușor. Ea ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am trecut, noi, cei din anume generații biologice și culturale, mai bine-zis extrema și brutala „noutate” a vremurilor politice și sociale a unei bune jumătăți a secolului trecut face ca încă azi, deasupra României - și nu numai! - să mai plutească norii unor vechi entuziasme, ai unor noi „dezamăgiri” și, mai ales, pâcla deasă a unor reziduuri ideologice care, în revolta față de „precaritatea prezentului”, invocă nu rareori „puritatea unor mari și vechi idei”! (Nu numai în România! La ultimele alegeri prezidențiale ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
meu caracter, veșnica mea nemulțumire cu „starea lucrurilor”... Poate! Vorbind de titlul „arogant” pe care l-am cocoțat în fruntea acestor „pretexte biografice”, poate e cazul să ne întrebăm, apropo de „fericire”, fata morgana a milioanelor care trec „ca umbrele norilor pe cerul de vară” pe acest pământ - ce este „ea”, la urma-urmei, o simplă adaptare - dificilă, e adevărat! - la social, cum o credem noi, oamenii modernității?! Pentru că noi, cei mai mulți, „intoxicați” de știința și tehnica enorm victorioasă, ne-am cam pierdut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de ești Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Și vă spun încă: De-acum veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta puterii și venind pe norii cerului." Când discipolii au căzut de acord asupra sensului ce se cuvenea a fi atribuit simbolicei confruntări dintre Învățător și șef, ce importanță mai are ce și cum anume s-a spus: nu mai contează decât ceea ce ni s-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
exterioară a zidurilor n-ai nevoie de hartă pentru a afla unde te afli. Partea arabă a "Ierusalimului reunificat" este acolo unde ai gropi în asfalt, bene-pubele al căror conținut se revarsă, becuri sparte pe stâlpii de iluminat, trotuare nemăturate, nori de fum negru ieșind din țevile de eșapament ale autobuzelor și ale maxi-taxiurilor, pungi de plastic atârnând pe cablurile electrice, deșeuri de tot felul umplând șanțurile. Trotuare pline de lume în timpul zilei și pustii odată cu lăsarea întunericului. Se pare că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
personalități care continuă să aibă un nume dar nu și putere reală? Să se priveze de conferințe internaționale inutile, de papers perspicace și fără obiect, de editoriale inteligente, de colocvii pline de animație etc.... Carul statului a luat-o printre nori? Important este ca el să-și continue cursa. Dacă ar atinge pământul, ar rămâne în pană, și nimeni n-ar avea de câștigat. "Luciditatea este condiția prealabilă a acțiunii eficace": am cules acest clișeu dintr-o apostrofă ministerială. Sună bine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dat noi, pornește îndărăt peste munte spre chinovia lui singuratecă de la Sihăstrie. Dela arhondaricul Agapiei se poate vedea satul împrăștiat, format din căsuțele curățele ale maicelor. Munții de brad din jur, bolta cerului albastru. De pe bolta aceasta, când se adună nori, se încrucișează fulgere pe deasupra văii înguste. Cu maica arhondăriță Polixenia Caragea vorbim despre multe, despre viața de-acolo din timpul verii, despre distracții. Anul acesta încă n-au prea venit vizitatori și ea e bucuroasă că poate vorbi cu cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu-i. Mergem pe o cărare care se înmlădie deadreptul printre nesfârșite lanuri. Facem popasuri lângă niște hambare; soldații rămân pe miriștea dogorită, noi, ofițerii, ne tragem la umbra hambarului unde ospătăm cât avem și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu râsete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]