KorAP: Find »[drukola/base=pahar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...635 636 637 ...749 >

18,714 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373

prelungă, destul de cizelată, un păr roșcat des foarte scurt, rucsac atârnând pe umeri. Purta blugi și un pulover Armani vechi, verde-măsliniu (vechi pentru că era genul de pulover pe care îl purtasem și eu odată, în studenție). Avea în mână un pahar de cafea de la Starbucks și părea mai dezghețat decât adormiții care populau campusul. Deși nu știam de unde să-l iau, eram sigur că îl mai văzusem așa că eram cumva intrigat. În plus, ținea în mână un exemplar din primul meu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
nici unul dintre costumele croite de mamele copilăriei mele - iar când am văzut-o pe Nadine luând o gură de apă Fiji din sticla pe care o avea cu ea mi s-a făcut poftă rău de tot de un alt pahar de băutură. Sarah continua să alerge înaintea celorlalți, răsucindu-se mereu, în timp ce Zoe și Marta încercau să țină pasul cu ea, cei patru părinți strigându-și copiii să nu dispară din câmpul nostru vizual. Am scos un suspin colectiv la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
pornit-o spre casa noastră cufundată în întuneric, cu excepția bostanilor sculptați ale căror fețe începeau deja să se surpe. Încă mai simțeam ușurarea resimțită de Robby atunci când începusem să mă îndepărtez, împleticindu-mă. În biroul meu mi-am turnat un pahar mare de votcă și am ieșit pe veranda care dădea spre piscina iluminată, spre curtea din spate, mărginită de câmpul imens care dădea spre pădure. Pomii arătau întunecați și contorsionați sub lumina portocalie a lunii. Am sorbit o gură de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
mea înfiorându-se în bătaia brizei călduțe, însă atenția mi-a fost atrasă de ceva ce se afla lângă jacuzzi, care scotea bulbuci - cineva dăduse drumul la jeturile din cadă - și aburii se împleteau deasupra apei calde. Mi-am lăsat paharul pe grătar și am înaintat șovăielnic pe verandă până când am ajuns în dreptul unei perechi de chiloți de baie. Bănuiam că fuseseră uitați acolo din noaptea petrecerii, dar când i-am ridicat, am văzut că erau uzi de parcă cineva tocmai ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
în gând, pentru că și eu avusesem odată o pereche ca ăștia (ca și tata de altfel), dar cu toate astea răspunsul imediat a fost negativ. Am stors încet chiloții și i-am întins pe balustradă, la uscat. Am sorbit din pahar, după care am dat peste cap o înghițitură mare. Am inspirat adânc și mi-am aruncat o privire în depărtare, spre pădure. Noaptea se scălda în întunecime, iar întunericul era amețitor. Sunetul vântului păru să se amplifice, când l-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
însemna că Jayne n-ar fi putut să mă controleze (filmul tăiat, duhoarea de vodcă, o cană cu urină la capul patului). Dar anxietatea mi-a revenit atunci când m-am gândit că poate nici nu încercase să intre. Am dus paharul urină cu multă atenție la baie, observând din nou mocheta mai închisă la culoare de sub pașii mei - bejul dând acum într-un verde pal, și mai flocoasă (prima reacție: mocheta crește). Rosa aspira cu aspiratorul Hoover insistând asupra unei zone

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
ferestrelor largi ale dormitorului principal și deasupra ferestrelor frantuzești care dădea spre camera media situată sub dormitor se puteau vedea niște pete uriașe, unde vopseau albă se cojise, lăsând la iveală stucatura roz de dedesubt. Omar ținea în mână un pahar de cafea cu gheață de la Starbucks și cu ochelarii de soare împinși pe frunte, părea total nedumerit. Prima impresie era că vopseau se cojea la întâmplare (să fi fost oare zgomotele pe care le auzise Robby în toiul nopții?), dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
plâns. M-am gândit din nou cât se chinuise Jayne să-l convingă să vină aici și am realizat că la fel de cuminte s-ar fi uitat și la Shoah. Sarah stătea între Robby și mine, bând mult prea grăbită din paharul ei de cola, iar atunci când am rugat-o s-o ia mai încet, Robby și-a dat ochii peste cap, desfăcându-și o cutie de Junior Mints, concentrându-se amândoi pentru a urmări acțiunea care se derula pe ecran. Cam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
să mă culc, încât ajunsesem să joc la perfecție un personaj corespunzător: rânjetul drăcesc, încuviințările profunde și persuasive, comentariile ușor sarcastice despre amante sau despre faimoasa mea soție. În definitiv, totul era teatru. Iar noi ne aflam pe o scenă. Paharul de bere din care sorbea era un element de recuzită, iar tivul de spumă de pe buza ei superioară le-a permis ochilor mei, ca după o repetiție, să se delecteze cu gura ei, dar când și-a dat seamă că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
plâns de zgomotele zgârieturilor de peste noapte), cacao și clătite pentru Sarah (care părea resemnată și ostenită, grație probabil noului cocteil de medicamente prescris luna trecută și care-și făceau în sfârșit efectul), însă din cauza filmărilor Jayne a băut doar un pahar de lapte de soia cu banane pentru a reduce anxietatea pe care o resimțea înainte de deplasarea la Toronto de săptămâna următoare. Ca un soi de noutate am fost singurul membru al familiei care se simțea bine în acea duminică. Eram

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
pentru băutura preferată a fiecăruia după ce copiii dispăruseră în camerele lor, iar Jayne mi-a aruncat o privire când am comandat votcă și gheață; i-am întors privirea în joacă atunci când s-a dat pe brazdă și a comandat un pahar de vin alb pe care știam că nu și-l dorea cu adevărat și ne-am conformat cu toții sporovăielii pe fondul unui CD cu Burt Bacharach - de o știutoare manieră kitsch, expusă cu formalism ironic, operând nu numai ca o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
iarăși să vadă ce face Ashton - adică, după numărătoarea mea, de vreo șapte ori în timpul cinei. Mă întindeam să-mi torn sangria cu o frecvență care a făcut-o pe Jayne să mute carafa de lângă mine, după ce îmi umplusem ochi paharul. - Și ce voi face când paharul va trebui reîncărcat? Am întrebat cu o voce de robot și toată lumea a pufnit în hohote, deși nu-mi dădusem seama că făcusem o glumă. Am continuat să-l urmăresc pe Mitchell, care se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
adică, după numărătoarea mea, de vreo șapte ori în timpul cinei. Mă întindeam să-mi torn sangria cu o frecvență care a făcut-o pe Jayne să mute carafa de lângă mine, după ce îmi umplusem ochi paharul. - Și ce voi face când paharul va trebui reîncărcat? Am întrebat cu o voce de robot și toată lumea a pufnit în hohote, deși nu-mi dădusem seama că făcusem o glumă. Am continuat să-l urmăresc pe Mitchell, care se uita la Jayne și o sorbea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
suficient. Aveam nevoie de o băutură mai mult ca niciodată. Visul se destrămase și trebuia să-i restitui fluiditatea. Nu-mi rămânea altceva de făcut decât să le zâmbesc tuturor lugubru. În final, la recepția din biblioteca școlii, după patru pahare de chardonnay acru, a trebuit să mă scuz și să plec. Afară am dat din cap în direcția gardianului înarmat care patrula aleea pietruită ce ducea spre bibliotecă și l-am întrebat dacă nu cumva avea o țigară. Mi-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
m-am așezat lângă Nadine pe banca îngustă fixată de zidul înalt din granit. Priveam fără interes spre clădirea bibliotecii, ignorând-o pe Nadine, însă o mișcare a ei m-a făcut s-o privesc. Tocmai ridica spre buze un pahar de plastic plin pe jumătate cu vin alb, sprijinindu-se leneșă de zidul de granit și m-am simțit extrem de ușurat când am văzut că era beată, fiindcă astfel visul meu rula în siguranță pe un ecran lat ca alternativă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
înmărmurit când am văzut-o că scoate o sticlă de vin aproape goală. Nadine pur și simplu furase o sticlă de Chardonnay Stonecreek de la recepția cu părinții și o trăgea la măsea în curtea școlii. Turnă ce mai rămăsese în paharul de plastic. Poate că aș fi izbucnit în râs dacă n-aș fi fost din ce în ce mai îngrijorat din cauza lianelor care se strângeau tot mai restrâns în jurul nostru. Dintr-o dată, mi s-a făcut teamă. Pierdeam semnalul visului. Și am realizat că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
dar n-a reușit să clarifice nimic - n-a făcut decât să sporească confuzia. Dintr-odată, în modul în care emisese fraza și felul în care accentua anumite cuvinte, întreaga noastră relație era reconfigurată. Visul se destrăma. Nadine sorbea din pahar și se uita fix spre un punct invizibil din întuneric. Verdeața foșnea în jurul nostru. Am evitat să mă uit la ea și m-am ridicat în picioare. Nadine fusese tăcută atât de mult încât nu credeam că va observa, dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
străbătea cu un sâsâit acid. Dar viața de burlac constituia o provocare majoră. Toată lumea știe că burlacii o luau razna, îmbătrâneau singuri, devenind niște spectre flămânde care nu se săturau niciodată. Burlacii plăteau menajere să le spele rufele. Un alt pahar de Glenfiddich comandat într-un club de noapte pentru care erai mult prea în vârstă, sporovăind cu niște fetișcane bine dotate care te fac să clipești și să te încrunți când îți dai seama câte lucruri nu știu încă. Însă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
o lună, ea fiind cea care îl găsise mort, deși n-a existat nici indiciu că mai locuia acolo). Tata arăta extenuat. Barba nerasă îi acoperea parte din gât și obrajii îi erau supți și palizi. Ținea în mână un pahar gol. Se împletici prin încăpere. Dar apăratul rămase în fața geamului, luând inventarul: mocheta verde, picturile impresioniste facile (tata fiind singurul client al unui artist rural francez reprezentat de galeria Wally Finley din Beverly Hill), o canapea albă masivă, măsuța de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
care reapăru tatăl meu. Groaza nu-mi mai dădea pace. Orice se putea întâmpla acum. Tata deschise ușa din inox a congelatorului și scoase o sticlă de Stolichnaya pe jumătate goală, turnându-și o mare cantitate de votcă într-un pahar înalt. Fața lui trasă contempla alcoolul. Apoi o bău și începu să plângă. Își scoase tricoul și își șterse fața. Și în timp ce își turna restul de votcă, auzi ceva. Tresări și rămase nemișcat în mijlocul bucătăriei, apoi se întoarse spre fereastră

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
briza care unduia peste grădină. Luna atârna deasupra acestui peisaj și era într-atât de albă încât răzbătea printre nori și ilumina iedera de bougainvillea acoperind porțiunea de zid care delimita acest spațiu. Tatăl meu înaintă împleticit spre jacuzzi cu paharul în mână și încercă să intre grațios în bazin, dar se împiedică și stropi cu apă gresia spaniolă din jur, reușind în schimb să mențină paharul deasupra capului, protejându-l. Se cufundă în bazin, doar mâna cu paharul de votcă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
porțiunea de zid care delimita acest spațiu. Tatăl meu înaintă împleticit spre jacuzzi cu paharul în mână și încercă să intre grațios în bazin, dar se împiedică și stropi cu apă gresia spaniolă din jur, reușind în schimb să mențină paharul deasupra capului, protejându-l. Se cufundă în bazin, doar mâna cu paharul de votcă plutind deasupra bulelor mișcătoare de apă. Ochii mei rămâneau lipiți de monitor. Vă rog, am gândit. Vă rog, salvați-l careva. Îndată ce dădu peste cap restul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
jacuzzi cu paharul în mână și încercă să intre grațios în bazin, dar se împiedică și stropi cu apă gresia spaniolă din jur, reușind în schimb să mențină paharul deasupra capului, protejându-l. Se cufundă în bazin, doar mâna cu paharul de votcă plutind deasupra bulelor mișcătoare de apă. Ochii mei rămâneau lipiți de monitor. Vă rog, am gândit. Vă rog, salvați-l careva. Îndată ce dădu peste cap restul de votcă, ieși din jacuzzi, întinzându-se după prosopul care zăcea pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
prezența ei. Eu am remarcat asta. Jayne nu, fiindcă se uita la mine cu tristețe, iar expresia ei nu s-a schimbat când am comandat o vodcă și un suc de grapefruit. A acceptat acest fapt și a comandat un pahar de Viogner, vinul casei. Mâinile noastre s-au împreunat deasupra mesei. Ochii ei rătăciră afară, pe fereastră; era frig și fațadele magazinelor de pe Main Street cufundate în întuneric, semaforul legănându-se cu un galben intermitent deasupra intersecției pustii. Eram amândoi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
văzusem vreodată. Nimic nu se găsea unde nu trebuia. Patul era făcut. Nici un articol de îmbrăcăminte pe jos. Carcasele jocurilor video și DVD-urile și revistele erau așezate în teancuri uniforme. Peisajul marțian al mochetei fusese recent aspirat. Nu existau pahare de plastic goale aliniate deasupra mini-frigiderului. Biroul era desăvârșit. Pernele de pe canapeaua de piele n-aveau nici o adâncitură în ele. Numai suprafețe curate. Camera mirosea a furnir și lămâie. Era o cameră de expoziție. Totul era perfect. Încât părea goală

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]