16,876 matches
-
Grande Chaumière și își desăvârșește formația cu pictorii Maurice Denis și André Lhote precum și cu călătorii în Italia unde copiază din mari maeștri ai picturii. Primul contact cu publicul are loc în 1922, la Salonul de Toamnă, unde expune un portret. În continuare dezvoltă un stil sculptural, în culori puternice, influențat de cubism. Succesul nu este imediat, dar cu personalitatea sa puternică se impune repede în mediul artistic și în cel monden. Se instalează în cartierul Montparnasse, participând intens la viața
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
imediat, dar cu personalitatea sa puternică se impune repede în mediul artistic și în cel monden. Se instalează în cartierul Montparnasse, participând intens la viața boemă din acesta, care îi și inspiră teme pentru pictura sa. Subiectul preferat îl constituie portretele de femei, de care de altfel era atrasă, în poziții lascive, de abandon. Își creează astfel o imagine de “femeie bărbat”, ilustrată între altele și de tabloul său “Autoportret într-un Bugatti verde”. Primește în paralel comenzi de portrete de la
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
constituie portretele de femei, de care de altfel era atrasă, în poziții lascive, de abandon. Își creează astfel o imagine de “femeie bărbat”, ilustrată între altele și de tabloul său “Autoportret într-un Bugatti verde”. Primește în paralel comenzi de portrete de la diverse personalități artistice sau ale lumii mondene, portrete care constituie o altă latură a operei sale. Felul particular în care realizează aceste portrete, prin deformarea proporțiilor, ii atrag supranumele de “Ingres pervers”. După divorțul din 1928, efectuează o primă
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
atrasă, în poziții lascive, de abandon. Își creează astfel o imagine de “femeie bărbat”, ilustrată între altele și de tabloul său “Autoportret într-un Bugatti verde”. Primește în paralel comenzi de portrete de la diverse personalități artistice sau ale lumii mondene, portrete care constituie o altă latură a operei sale. Felul particular în care realizează aceste portrete, prin deformarea proporțiilor, ii atrag supranumele de “Ingres pervers”. După divorțul din 1928, efectuează o primă călătorie în Statele Unite unde se bucură de un mare
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
între altele și de tabloul său “Autoportret într-un Bugatti verde”. Primește în paralel comenzi de portrete de la diverse personalități artistice sau ale lumii mondene, portrete care constituie o altă latură a operei sale. Felul particular în care realizează aceste portrete, prin deformarea proporțiilor, ii atrag supranumele de “Ingres pervers”. După divorțul din 1928, efectuează o primă călătorie în Statele Unite unde se bucură de un mare succes. De acum opera sa este recunoscută oficial, începând să fie achiziționată de muzee. În
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
asalt fiecare ediție a festivalului. Astra Film Festival aduce în prim plan problematici contemporane de pretutindeni prezentate din perspectiva sensibilității antropologice, urmărind să creeze o pistă de comunicare și de înțelegere interculturală. Filmul documentar iese din sfera comercialului oferind spectatorilor portrete intime și detailate ale condiției umane. Festivalul are un caracter viu și inedit atât prin înlăturarea barierelor dintre culturi, cât și prin acelea dintre profesioniști și public. Spectatorii au șansa de a-și expune ideile, de a-și clarifica nelămuririle
Festivalul Astra Film () [Corola-website/Science/317430_a_318759]
-
prima oară în cadrul unui festival din România, sesiuni de discuții cu publicul în urma vizionării filmelor. Începând cu ediția din 1998, festivalul a încadrat filmele românești într-o secțiune specială. Structura festivalului s-a dezvoltat introducând evenimente adiționale, cum ar fi portretul de regizor de film documentar, respectiv antropologic , cu protagoniști ca : Mircea Saucan (1998), David MacDougall (2000), John Marshal (2004), Robert Gardner și Kim Longinotto (2006), Bob Connolly și Michael Yorke (2008), precum și teme sau secțiuni speciale, workshopuri etc.. În anul
Festivalul Astra Film () [Corola-website/Science/317430_a_318759]
-
Zamek din Poznań. Ediția 2009 va avea loc între 26 octombrie și 1 noiembrie la Sibiu. cuprinde o gamă variată de secțiuni în concurs: secțiunea Internațional, secțiunea pentru film european, secțiunea pentru film românesc și secțiunea debut, precum și secțiuni tematice, portretele unor producători de film de prestigiu, concerte live, dezbateri, workshopuri și programe de training pentru tinerii producători de film, precum și o secțiune necompetitivă internațională intitulată Panorama. Anul 2009 aduce pentru prima dată în festival o secțiune specială de film dedicată
Festivalul Astra Film () [Corola-website/Science/317430_a_318759]
-
o vreme ca psalt (cântăreț) în această biserică, iar Petru Maior a îndeplinit funcția de prefect de studii în seminarul aferent. În publicația România Literară, nr. 26 din 16 iulie 2010, a fost lansată ideea că iconostasul bisericii ar reproduce portretele unor cărturari transilvăneni, în chipul celor doisprezece apostoli. Astfel, prototipul pentru portretul apostolului Ioan ar fi chipul lui Ioan Budai-Deleanu.
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
îndeplinit funcția de prefect de studii în seminarul aferent. În publicația România Literară, nr. 26 din 16 iulie 2010, a fost lansată ideea că iconostasul bisericii ar reproduce portretele unor cărturari transilvăneni, în chipul celor doisprezece apostoli. Astfel, prototipul pentru portretul apostolului Ioan ar fi chipul lui Ioan Budai-Deleanu.
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
stilul de viață al unei epoci dominate de hedonism și erotism. Talentul multilateral al artistului transpare din opere dintre cele mai variate. Boucher a fost un creator de scene pastorale, a realizat un număr mare de peisaje, scene de viață, portrete și tablouri cu tematică mitologică, a proiectat tapiserii, decoruri de teatrale și figurine de porțelan. Provenind dintr-un mediu social modest, Boucher a reușit să facă o carieră extraordinară: a lucrat pentru regele Ludovic al XV-lea, pentru metresa acestuia
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
reveni în repetate rânduri, făcând din ea un stil aparte, în care excelează. Pe 3 august 1739 primește vizita contelui Carl Gustav Tessin, ambasadorul Suediei în Franța. Acesta vine însoțit de pictorul Gustav Lundberg (1695-1786), care - în 1742 - va picta portretul lui Boucher. În numele principesei Luiza Ulrika, ambasadorul comandă un tablou cu tema "Triumful lui Venus". Acest tablou, înainte de a fi expediat la în Suedia, repurtează un cucces răsunător la Salon. Tema zeiței Venus respiră exuberanță și are calitatea de a
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
de a lua hotărîri în sfera artei. Influenta doamnă îi încredințează numeroase lucrări de prestigiu, îl introduce în mediul înfloritor al manufacturilor regale. Datorită ei, Boucher pictează câteva dintre cele mai strălucite opere ale sale, printre care se numără numeroase portrete ale puternicei lui protectoare. În iunie 1752, marchiza obține pentru Boucher o locuință la Louvre. Un an mai târziu îi comandă două proiecte mari pentru "goblenuri" ("Răsăritul soarelui" și "Apusul soarelui") și decorarea plafonului cabinetului Consiliului de Administrație. Apoi îi
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
sine în Olanda. Boucher resimte efectele vârstei. În august 1768 renunță la funcția de director al Academiei. Anul următor va mai prezenta un tablou la Salon. Moare pe 30 mai 1770 în apartamentul său de la Louvre. Teme mitologice și alegorice Portrete Teme erotice Peisaje
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
care realismul, mai apoi impresionismul își bazau procesul de creație pe observarea directă a naturii, Whistler alege alte modalități artistice, mult mai rafinate. Pictura sa relevă orizonturi noi, exotice. Peisajele sale creează impresia că provin dintr-o altă lume, iar portretele lui sondează adâncimile singurătății intime. s-a născut la 11 iulie 1834 în orașul Lowell din statul Massachusetts. Tatăl său, George Washington Whistler, a fost un inginer specialist în construcții de căi ferate, mama pictorului, Anna Matylda McNeill, se trăgea
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
serios tablourile sale. La mijlocul anilor șaizeci, Whistler este din ce în ce mai însingurat, trece printr-o criză sentimentală și artistică. În toamna anului 1865, împreună cu prietena sa Joanna, îl vizitează pe Courbet la Trouville. Courbet are o aventură cu Joanna și îi pictează portretul: ""Frumoasa irlandeză"". Whistler se ceartă cu Courbet și se întoarce singur în Anglia. În lunile martie-septembrie 1866, Whistler face o lungă călătorie prin America de Sud; rămâne mai mult timp în Valparaiso (Chile). Reîntors în Anglia, Whistler caută noi căi în pictură
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
în ciuda stării precare a sănătății, pregătește o mare expoziție retrospectivă, care se va deschide însă abia în 1905, doi ani după moartea artistului. Whistler moare la 17 iulie 1903, în Anglia. Este înmormântat în cimitirul din Chiswick, suburbie a Londrei. Portrete Peisaje
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
de încercare.În afara unei atitudini etice corecte, am putea așeza editorialul "persoană", al cărui centru de greutate este persoana, rolul ei, masca/măștile sale, pe scurt, imaginea. Fie că întâlnim în acest caz un text apăsat retoric (persuasiv, sau un portret în care opinia pro/contra a semnatarului textului este cât se poate de vizibilă, fie avem accente comparabile cu ale moraliștilor, "personajul" care face obiectul acestui tip de editorial este un exemplu (pozitiv sau negativ) propus cititorilor. De asemenea, la
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
opinie, se consideră unanim că un bun editorialist devine jurnalistul cu experiență profesională (dobândită în timp, în departamentul de informare al ziarului, acoperind diferite domenii). Experienței profesionale i se adaugă experiența culturală generală și aprofundată în cel puțin un domeniu. Portretul robot al editorialistului cuprinde următoarele trăsături: flexibilitate-receptivitate; spirit de echipă; absența vanității; capacitatea de a generaliza corect pornind de la fapte; răbdare, tenacitate, luciditate, simțul umorului și al ironiei, capacitatea de a scrie repede și expresiv în fiecare zi. Toate aceste
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
Becker, împreună cu gravorul Gh.Chirovici, a realizat în 1935 o plachetă din bronz, de formă dreptunghiulară, cu dimensiune de 81 x 55 mm, pentru a sărbători Centenarul înființării Corpului Pompierilor Militari din România Tot lui Emil Becker îi datorăm ultimul portret al lui Carol al II-lea, prezent pe medalia dedicată comemorării inaugurării digului „Regele Carol al II-lea“ de la Balcic din vara anului 1940. A realizat și o serie de de măști mortuare, care se păstrează în casa nepoatei lui
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
dar și regizorul Petrika Ionesco, poetul Dinu Flămând și alții. Cei doi scenariști au fost prezentați la finalul reprezentației în aplauzele publicului. Cu ocazia premierei, lui Horațiu Mălăele i-a fost organizată o expoziție de vreo 35 de lucrări grafice - portrete și nuduri.
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
dorit de Hetzel, 1757, în care Franța se afla în plin război. A doua modificare importantă privește sfârșitul romanului. Michel Verne o face pe Myra Roderich să reapară, pe când în versiunea tatălui său ea rămâne invizibilă, fiind vizibilă doar în portretul realizat de logodnicul ei, Marc Vidal. Începând cu anul 1996, versiunea originală a lui Jules Verne a devenit disponibilă, ea fiind publicată în Éditions de l'Archipel în 1996, apoi la Gallimard-Folio în 1999. Romanul a fost ecranizat în 1967
Secretul lui Wilhelm Storitz () [Corola-website/Science/321337_a_322666]
-
prezența acolo, Holmes îl anunță că ca reveni la Londra în ziua următoare, ca urmare a faptului că învestigațiile sale nu au avut succes. Holmes și Watson au revenit la Baskerville Hall unde, în timpul cinei, detectivul s-a uitat la portretul lui Hugo Baskerville. Chemându-l pe Watson după cină, el i-a acoperit părul lui Hugo din tabloul aflat în sufragerie, dezvăluindu-se astfel asemănarea sa izbitoare cu Stapleton. Dat fiind această asemănare, este indubitabil că Stapleton este un Baskerville
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
unde au fost invitați Oscar Wilde și (un parlamentar irlandez), în afară de Conan Doyle. La sfârșitul cinei, Stoddart a obținut de la Conan Doyle, precum și de la Wilde, promisiunea că-și vor publica următorul roman în "Lippincott's Monthly Magazine". Wilde a propus "Portretul lui Dorian Gray", în timp ce Conan Doyle a propus "Semnul celor patru". Romanul lui Oscar Wilde a fost publicat în iulie 1890. Doyle a discutat despre acea așa-numită "seară de aur" în autobiografia sa, "Memories and Adventures" (1924). Pentru a
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
dar și o autobiografie "Signu l `umr" "(Închisoarea vieții)". A scris de asemenea un roman ce se apropie într-o oarecare măsură de ceea ce este cunoscut sub numele de bildungsroman- "Awdat ar-ruh"-"(Renașterea spiritului național )".Lucrarea poate fi considerată un portret al tânărului artist egiptean. Romanul conține și tematici politice fiind abordată de asemenea problematica naționalismului egiptean. Poate fi de asemenea considerat un roman de idei , una dintre abrordările sale fiind problematica modernizării islamului . Scrierile sale au fost influențate și de
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]