16,853 matches
-
drumul lor spre Principatul Serbiei. În anul 1877 colaborează la ziarul "Timpul", cotidian al Partidului Conservator, cu versuri: "Odă închinată armatei române" și o traducere din Gottfried August Bürger, înainte ca Mihai Eminescu, la propunerea lui Titu Maiorescu, să devină redactor al acestui periodic în octombrie 1877. Colaborări intermitente în revista "Familia", cu traduceri din Pușkin, Lamartine, Petőfi. În aprilie 1877 editează ziarul "Vestea", „întâiul ziar vândut cu cinci centime în București”, ziar de opoziție în care publică articole împotriva lui
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
1892 au loc manifestări de stradă studențești, iar poetul dedică versuri studențimii, publicate în "Românul". Între 15 iunie și 15 decembrie apar alte șapte numere ale "Literatorului", iar această nouă serie a revistei continuă până în februarie 1895, avându-l prim redactor, iar mai târziu director adjunct pe Cincinat Pavelescu, despre care Macedonski are cuvinte de mare laudă. Publică articolul "Poezia viitorului", la 15 iulie 1892, manifest simbolist, propunând exemplul lui Baudelaire, Mallarmé, al unui Maeterlinck, Péladan și Moréas, explicând ce e
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Ungaria și Ardeal”". Mai târziu, în anul 1877, apare revista, "Biserica și școala", cu existență neîntreruptă până în 1948. În 1897 apare ziarul Tribuna Poporului, sub redacția lui Ioan Russu-Șirianu, care în 1904 își schimbă numele în "Tribuna", iar în 1905 redactorul devine Sever Bocu. "Tribuna" fuzionează în 1912 cu ziarul "Românul", înființat în 1911 ca organ de presă al Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania. În perioada 1916 - 1940, în Arad mai apar următoarele publicații literare: Pagini literare (1916), Genius
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
utiliza prea puțin sau prea mult statinele și că trebuie să ne unim eforturile pentru a ne asigura că fiecare bolnav are șansa de a fi tratat într-o manieră personalizată care este cel mai bun profil de risc,” afirmă redactorul revistei Circulation și directorul Centrului Sanitar Yale-New Heaven pentru Cercetarea și Evaluarea Consecințelor, dl. Harlan M. Krumholz, M.D. Autorii spun că sistemele de sănătate moderne, cu înregistrare electronică, care combină date despre hipertensiune, rețete și alte date de sănătate despre
Se pare ca bolnavii de diabet nu primesc cel mai bun tratament pentru reducerea riscului cardio-vascular; Nu orice tratament se potriveste pentru toate bolile [Corola-website/Science/92018_a_92513]
-
Academiei Române, membru supleant al CC al PCR. După absolvirea liceului la Craiova și a Facultății de Litere și Filosofie din București, își va lua doctoratul în anul 1943 cu teza "Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian". A fost, rând pe rând, redactor-șef la ESPLA, vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, director al Bibliotecii române din Roma situată în fosta Accademia di Romania (Școala Română din Roma), între anii 1981-1990, profesor și șef de catedră la Facultatea de Litere
Alexandru Balaci () [Corola-website/Science/298296_a_299625]
-
Cultură și Artă, director al Bibliotecii române din Roma situată în fosta Accademia di Romania (Școala Română din Roma), între anii 1981-1990, profesor și șef de catedră la Facultatea de Litere din București, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România și redactor-șef al revistei "Viața românească". S-a consacrat studiului culturii italiene, elaborând numeroase lucrări de referință și traducând din opera unor mari personalități ale ei. A coordonat monumentală lucrare "Istoria literaturii italiene" și numeroase dicționare. A fost membru în numeroase
Alexandru Balaci () [Corola-website/Science/298296_a_299625]
-
sa în 29 de volume (""Cahiers"", 1957-1961), cuprinzând reflecții, eseuri, anecdote, aforisme și desene, cu tematică foarte variată, de la modele fizico-matematice la comentarii asupra vieții interioare, emoțiilor resimțite, proceselor de conștiință sau stărilor de vis. În anii 1894-1900 lucrează ca redactor cultural în ministerul de război, apoi - până în 1922 - este secretar particular al lui Édouard Lebey, directorul agenției de informații "Havas". După Primul război mondial, devine un fel de "poet oficial" al Franței, din 1924 este președinte al "Pen Clubului" francez
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
(n. 1 aprilie 1819, Iași - d. 23 martie 1894, Iași) a fost un editor, redactor, tipograf, traducător și prozator român, membru corespondent al Academiei Române. A înființat tipografia "Buciumul român", prin intermediul căreia a sprijinit Unirea Principatelor Române. A fost redactor la multe ziare, tipărind, în ziarul "Buciumul român", pentru prima oară, epopeea "Țiganiada" de Ion Budai-Deleanu
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
(n. 1 aprilie 1819, Iași - d. 23 martie 1894, Iași) a fost un editor, redactor, tipograf, traducător și prozator român, membru corespondent al Academiei Române. A înființat tipografia "Buciumul român", prin intermediul căreia a sprijinit Unirea Principatelor Române. A fost redactor la multe ziare, tipărind, în ziarul "Buciumul român", pentru prima oară, epopeea "Țiganiada" de Ion Budai-Deleanu. A scris drama istorică "Plăieșul Logofăt mare", 1846. Între anii 1848 și 1853, revine ca profesor la Academie, unde predă istoria. A fost o
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
titlul Uricariul sau Colecțiune de diferite acte. Pentru aceasta, va fi ales membru corespondent al Academiei Române în 1886. Tot sub îngrijirea lui au apărut diverse culegeri de acte oficiale referitoare la politica externă a Principatelor Române. Avându-l pe Codrescu redactor, au apărut și câteva ziare, printre cele mai bune ale timpului: „Zimbrul" (1850), „Foiletonul Zimbrului" (1855) și „Buciumul român" (1875). Jurnalist priceput, abil în a se strecura printre opreliștile puse de stăpânire, Codrescu s-a priceput să atragă unii scriitori
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
lui 1990 obține o bursă în Franța, iar în 1994 își susține teza de doctorat în fizică la Universitatea Paris XI (Orsay). A publicat articole de fizică atomică teoretică în "Physical Review, Physics Reports, Surface Science" ș.a. Este de asemenea redactor la Editura Humanitas, prozator și traducător al lui Eugene Ionescu. Debutează în februarie 1990 în "România literară". în perioada '90—'95 publică sporadic în "Contrapunct", "22", "România literară", "Suplimentul Litere, Arte, Idei" al "Cotidianului" și "Memoria". Prima sa carte, volumul
Vlad Zografi () [Corola-website/Science/298327_a_299656]
-
care i-au susținut cauza, determinând autoritățile să urgenteze procedurile de acordare a cetățeniei române. Controverse a stârnit și informația că Mircea Cărtărescu s-ar fi opus ca scriitorului să-i fie acordată o bursă de studii în Germania. Este redactorul uneia dintre primele publicații culturale on-line de limbă română, revista "Tiuk! (k-avem kef)", pe care-a fondat-o împreună cu fratele său Mihail Vakulovski (scriitor, blogger, eseist și traducător), graficianul Dan Perjovschi și Viorel Ciama. A pus bazele cenaKLU-lui KLU și
Alexandru Vakulovski () [Corola-website/Science/298344_a_299673]
-
(n. 3 septembrie 1942, Larga, Județul Hotin) este un distins om de cultură, academician român, reputat critic și istoric literar, eminescolog, redactor literar și eseist basarabean. ”Om Emerit al Republicii Moldova”, două decenii ales președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1999-2001, este autorul unor opere fundamentale, cum ar fi: „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia“ (în
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
Cimpoi s-a născut pe 3 septembrie 1942, în familia lui Ilie și Ana Cimpoi, țărani din comuna Larga, Județul Hotin, Regatul României. Viitorul academician, după cursurile primare și medii, absolvă Facultatea de Filologie din Chișinău (1965), după care devine redactor al revistei „Nistru” (până în 1972) și consultant al Uniunii Scriitorilor. În 1973 îi este interzisă semnătura și activitatea publică, pentru că a „îndrăznit” să abordeze critica estetică de sorginte călinesciană în locul celei oficiale, sociologizante. Este angajat ca redactor la editurile „Cartea
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
după care devine redactor al revistei „Nistru” (până în 1972) și consultant al Uniunii Scriitorilor. În 1973 îi este interzisă semnătura și activitatea publică, pentru că a „îndrăznit” să abordeze critica estetică de sorginte călinesciană în locul celei oficiale, sociologizante. Este angajat ca redactor la editurile „Cartea Moldovenească” (în 1974) și „Literatura artistică” (1977-1982), secretar literar la Teatrul Național (1982-1983) și la Teatrul liric „Al. Mateevici” (1986-1987). Din mai 1987 este ales secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova și președinte
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
d. 24 aprilie 2008, București) a fost un poet, dramaturg, scriitor și director de editură român. A provenit dintr-o familie de intelectuali moldavi: nepot al lingvistului Gheorghe Ivănescu, rudă cu Octav Onicescu. A absolvit Facultatea de Filologie din Iași. Redactor la revista „Luceafărul”, îndrumă în anii '80 cenaclul Numele poetului, frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Crețan, Mircea Șoncuteanu, Florentina Vișan, Delia Dună, Tiberiu Dăioni,Ioana Bălan, Valeriu Mircea Popa, Dan Oprina, Mihaela Muraru-Mandrea, Mircea Drăgănescu, Petruț Pârvescu, Marian Constandache
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
nu de o evoluție, ci de o adevărată revoluție“. Volumul este încununat cu Marele Premiu al Festivalului național de poezie „Mihai Eminescu“, Iași, 1968, ediția întîi. Din 1968 este profesor de limba și literatura română în Ardeal și Moldova, apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor și la revista Argeș din Pitești. În 1971 începe spectacolele de muzică și poezie, cu propria-i orchestră, numită „Baaad“, preludiu la capodopera sa poetică de mai tîrziu intitulată "La Baaad". Despre "Rod III
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Mai multe dintre adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale au fost cauzate și de calitatea sa de junimist și de redactor la ziarul conservator și junimist, "Timpul" (1878 - 1881). Prima piesă a dramaturgului, "O noapte furtunoasă", bine primită de Junimea și publicată în 1879 în Convorbiri literare (în care au fost publicate toate piesele sale), a beneficiat, la premieră, de atacuri
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Maiorescu drama "Năpasta", care a apărut la editura Haimann și a fost dedicată, în volum, doamnei Ana T. Maiorescu. În calitate de colaborator al revistei, dramaturgul a menținut relații cordiale cu toți ceilalți membri ai Junimii, îndeosebi cu Iacob Negruzzi, creatorul și redactorul "Convorbirilor literare" (Vasile Pogor, Gh. Panu, Petre Missir, căruia i-a dedicat "O scrisoare pierdută", N. Gane). În anii activității sale la "Convorbiri" a admirat-o pe Mite Kremnitz (cumnata lui Maiorescu), care a și tradus mai multe texte din
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
o termină în 1953. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, " Alarma", apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" . La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" . La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960-1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”. A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" . La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960-1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”. A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”. Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice "Numele
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971. În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: În
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
cu Stanley Baldwin, prim-ministru în trei mandate. După o perioadă petrecută ca intern la United Services College, în 1881 Kipling se întoarce în India, la Lahore (în Pakistanul de azi) unde lucrau părinții săi. A început să lucreze ca redactor la un ziar local, în paralel cu pași în poezie; debutul său ca scriitor profesionist s-a petrecut în 1883 când a făcut primele vânzări. Pe la mijlocul anilor 1880 a călătorit în jurul subcontinentului, în calitate de corespondent al publicației "Allahabad Pioneer". Lucrările sale
Rudyard Kipling () [Corola-website/Science/298186_a_299515]
-
în unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic și care a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu interpretarea diverșilor profeți în chestiunea lui Mesia). <br> Azi teologii acceptă însă că în decursul timpului nu numai redactorii inițiali au pus text în Biblie, "ci și scribii", anume cei care au recopiat textul de la o generație la alta și uneori au făcut-o încă fără s-o menționeze. Apare astfel întrebarea dacă "și ei au fost inspirați de
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]