159,822 matches
-
în patrimoniul Muzeului „Delta Dunării” din Tulcea. În 1991, el a fost preluat de către Ministerul Culturii și restaurat între 1995 și 1997, fiind transformat în muzeu. Din 2003, ansamblul muzeal se află sub administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea. Muzeul actual adăpostește la parter o sală dedicată Comisiunii Europene a Dunării, precum și cabinetul de lucru al scriitorului Eugeniu P. Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart.
Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina () [Corola-website/Science/336115_a_337444]
-
amplă în noiembrie 2003. Casa Madonei Negre se află pe locul unde exista anterior o clădire în stil baroc, casa cavalerilor de Granov, care avea într-unul din colțuri o statueta barocă a Madonei Negre, de la care provine numele clădirii actuale. Gočár a proiectat clădirea la jumătatea anului 1911, pe când avea vârsta de 31 de ani, pentru comerciantul en-gros František Josef Herbst. Herbst l-a ales pe Gočár pentru a-i construi magazinul din Orașul Vechi, de-a lungul vechiului drum
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
Sulina a fost construit pe malul stâng al Dunării, în jurul anului 1745, la inițiativa lui Beshir Agha, personalitate a Imperiului Otoman. Documentul mai amintește că localnicii trebuiau să se ocupe de îngrijirea farului și să furnizeze ceara necesară pentru iluminat. Actualul far a fost construit pe malul drept, în perioada Comisiei Europene a Dunării. El a funcționat până în anul 1922, când a fost dizlocat de pe postamentul său ca urmare a începerii lucrărilor de prelungire în mare a digurilor de protecție a
Farul vechi din Sulina (malul drept) () [Corola-website/Science/336108_a_337437]
-
Imperiu Roman și, mai târziu, prin Bula de Aur a Siciliei (1212) emisă de Frederick al II-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman. În 1269-1276, regele Ottokar al II-lea al Boemiei a fost primul din istorie care a condus teritoriile actuale ale Austriei (cu excepția Tirolului). El a construit, de asemenea, Palatul Hofburg din Viena. În anul 1300, regele Venceslau al II-lea a fost încoronat rege al Poloniei. Anterior, el a deținut titlul de „Mare Duce al Poloniei (Duce al Cracoviei
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
(n. 26 aprilie 1970, născută Melanija Knavs, germanizat Melania Knauss) este un designer sloven-american de bijuterii și ceasuri și fost model. Este căsătorită din 2005 cu miliardarul american Donald Trump, fost afacerist imobiliar și actualul președinte al SUA. Născută în Iugoslavia (acum Slovenia), ea a devenit rezident permanent al Statelor Unite în 2001 și cetățean în 2006. Knauss s-a născut în Novo Mesto în sud-estul Sloveniei (pe atunci parte a Iugoslaviei) pe 26 aprilie 1970
Melania Trump () [Corola-website/Science/336129_a_337458]
-
acea perioadă. Pe lângă faptul că i-a fost un profesor bun, Alexandru Mostovoi, a fost de asemenea un bun prieten pentru Dan, fiindu-i chiar precum un tată. Tot el le-a făcut cunoștință lui Dan Timofei cu Victor Ceban (actualul toboșar din The Wax Road) - ambii intrând la studii la Scoala Muzicală în același an (2007). Astfel, băieții susțineau mereu examenele împreună, și fiind încurajați de Alexandru M., în fiecare joi, ca un adevărat band, repetau împreună cu vechiul lor prieten
The Wax Road () [Corola-website/Science/336139_a_337468]
-
la un band, unde Criști să cânte la bass, colaborare care nu a durat prea mult. Însă tot pe atunci a și făcut cunoștință cu Dan, Victor și Ion (restul membrilor trupei The Wax Road). Peste ceva timp, băieții din actualul The Wax Road trebuiau să participe la un concurs de muzică (concursul din Chișinău, din data de 1 decembrie 2013). Aveau nevoie de bassist iar Alex Mostovoi(profesorul lui Dan și Ion), îl îndeamnă pe Criști să cânte cu băieții
The Wax Road () [Corola-website/Science/336139_a_337468]
-
Aceea a fost o zi memorabilă, ziua în care Criști a fost întrebat dacă vrea să facă parte din noul band, răspunsul său a fost simplu: „da, sigur”. Și iată că atunci, Criști Budac devine al 4-lea membru al actualului The Wax Road. "Drums" S-a născut în or. Ungheni, Republica Moldova, la data de 28 mai 1995. Primul care-i face cunoștință cu tobele este chiar tatăl său, la fel toboșar, iar la vârsta de 12 ani, inspirat de performanță
The Wax Road () [Corola-website/Science/336139_a_337468]
-
iunie până în noiembrie. Primul savant care a descris specia, în anul 1799, a fost micologul englez James Sowerby (1757-1822), denumind soiul, în volumul 2 al lucrării sale "Coloured Figures of English Fungi or Mushrooms", ca "Agaricus dealbatus", redenumit sub numele actual "Clitocybe dealbata" (2016) de micologul german Paul Kummer în cartea sa din 1871 "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
în cartea sa din 1886 "Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium" aproape numai este folosit. De asemenea mai multe alte denumiri încercate, în primul rând văzute ca varietăți ale buretelui, pot fi astăzi neglijate. Diverse surse actuale pretind, că "Clitocybe dealbata" ar fi numai o variație a speciei "Clitocybe rivulosa", ce se pare elementar incorect, pentru că prima diferă nu numai în forma ei exterioară, ci și în caracteristicile reacției chimice. Cei mai mulți micologi precum și "Index Fungorum" sau "Mycobank
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
acestuia sala de teatru a fost finalizată în 1939, iar clădirea operei a fost redenumit după Alexandru Spendiaryan. Construcția completă nu s-a încheiat decât în 1953, când întreaga clădire a fost în cele din urmă finalizată în forma sa actuală. Deschiderea teatrului a dus la crearea operei și a baletului național. Primul balet armean a fost "Fericirea" de Aram Haciaturian. Acest balet a stat la baza creării unei alte opere a compozitorului care a fost prezentat peste tot în lume
Opera din Erevan () [Corola-website/Science/336158_a_337487]
-
(4 februarie 180811 iulie 1856; ) a fost un important dramaturg, scriitor și actor ceh. El a fost o figură notabilă al mișcării Renașterea Națională Cehă și este cel mai cunoscut ca autor al actualului imn național al Republicii Cehe intitulat "Kde domov můj?". a fost primul-născut fiu al lui Jiří Tyl, un croitor și cântăreț la oboi pensionat din fanfara militară, și al soției sale, Barbora, născută Králíková, fiica unui morar. El a fost
Josef Kajetán Tyl () [Corola-website/Science/336155_a_337484]
-
este reprezentat, de exemplu, pe moneda cehă de 10 coroane). Aspectul exterior impresionant cu cele două turnuri înalte de 84 de metri este în stil neogotic, în timp ce interiorul este în mare parte baroc, fiind realizat de sculptorul morav Ondřej Schweigl. Actuala înfățișare a bisericii se datorează arhitectului vienez August Kirstein, care a câștigat un concurs de arhitectură în anul 1901. Biserica a fost reconstruită pe baza planurilor sale în perioada 1904-1909 în stilul neogotic. Începerea construcției catedralei datează din secolele XI-XII
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
continuată de arhitectul local František Benedikt Jangles. În anii 1879-1891 s-a început modificarea arhitecturală a bisericii. În acest timp se lucra la reconstrucția în stil neogotic a capelei Sfintei Fecioare Maria din prezbiteriu și, de asemenea, a sacristiei. Forma actualului altar principal datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când altarul vechi în stil baroc a fost înlocuit cu un altar de lemn în stil neogotic, cu înălțimea de 11 m. Altarul a fost realizat de sculptorul vienez Josef Leimera
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
Clădirile complexului au servit ca reședință a episcopilor și (din 1777) a arhiepiscopilor de Olomouc. Palatul arhiepiscopal și grădinile au fost înscrise de UNESCO în 1998 pe lista locurilor din patrimoniul mondial. În anul 1110 teritoriul pe care se află actualul oraș Kroměříž a fost trecut în stăpânirea Episcopiei de Olomouc, iar în anul 1260 episcopul Bruno de Schauenburg (în , în ) a dispus fondarea unei așezări care a și fost numită Kroměříž. Prima clădire a fost construită pe acest loc de către
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
1213 și 1222, când regele Ottokar I a folosit fortificația castelului ca o închisoare pentru nobilii rebeli. Inițial, se pare că a fost o reședință din lemn sau din zidărie situată lângă biserica romanică Adormirea Maicii Domnului de la vest de actualul complex. În jurul anului 1220 a început să se construiască un castel de piatră pe marginea unui promontoriu stâncos în spatele unui șanț adânc tăiat în stâncă. Așa-numitul donjon este singura structură care s-a mai păstrat din această etapă veche
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
a fost responsabil pentru construirea părții din spate, cu două turnuri și un zid exterior. În zona centrală din jurul donjonului, el a extins palatul principal, care includea o sală mare și Capela Sf. Procopie (mai târziu a Sfântului Venceslau). Înfățișarea actuală a complexului este rezultatul acestor activități de consolidare, oferindu-i castelului aspectul său de cetate medievală. Castelul a fost un centru militar-civic până la Războaiele Husite. În timpul Războaielor Husite, împăratul Sigismund de Luxemburg a poziționat forțele de mercenari ale ginerelui său
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
învecinate să fie achiziționat un bilet comun. îmbină influențe arhitectonice franceze și italiene. Construcția sa a fost începută de arhitectul italian Domenico Orsi, fiind continuată de arhitectul burgund Jean Baptiste Mathey (originar din Dijon) căruia i se datorează aspectul său actual. Mathey a fost inspirat la momentul elaborării proiectului de tipul de vilă suburbană romană, pe care-l admirase cu prilejul șederii sale în Italia, dar și de aspectul clasic al castelelor franceze (mai ales de pavilioanele create cu puțină vreme
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
redus” (engleză: low-noise block - LNB sau low noise-converter LNC). Sunt două tipuri de antene parabolice, numite „offset” și „prime focus” (prim focar). Convertorul de zgomot redus LNB, este dispozitivul principal care efectuează recepția și conversia frecventei semnalelor provenite de la satelit. Actualele LNB-uri au raport semnal/zgomot de 0,2 - 0,4 dB. Sateliții utilizați pentru transmisia semnalelor de televiziune, sunt plasați pe orbită geostationară ecuatorială, la înălțimea de 36 000 km. Principalele benzi de frecvență pe care funcționează sateliții pentru
Televiziune prin satelit () [Corola-website/Science/336175_a_337504]
-
fost înființată imediat după 1989, urmată în 2002 de Monavissa, care în 2008, în urma unor divergențe de interese, se scindează și unul dintre parteneri formează Goldart, iar în 2005 apare Casa Pogany, care rezistă pe piață până în 2007. La ora actuală, Artmark este liderul licitațiilor din România cu 80% cotă de piață. Activitatea Artmark are loc în cadrul Palatului Cesianu-Racoviță, un cunoscut monument arhitectural al Bucureștiului începutului de secol XX, ce atrage anual mii de turiști și iubitori de frumos. În iulie
Artmark () [Corola-website/Science/336180_a_337509]
-
creat de Artmark. În aprilie 2011, este lansată cea de-a doua ediție a Indexului , în care se sesizează deja o creștere de 40% a randamentului pieței românești de artă față de anul trecut. În mai, Artmark se mută în sediul actual, Palatul Cesianu-Racoviță , unde, începând cu luna iunie a aceluiași an, Centrul Cultural ArtSociety va găzdui Pinacoteca București printr-un parteneriat de trei ani între cele două instituții. Este pentru prima oară când, după trei decenii, opere capitale ale artei românești
Artmark () [Corola-website/Science/336180_a_337509]
-
În 1931 a fost amplasată în Piața Carol din Praga o statuie din marmură albă a Eliškăi Krásnohorská, sculptată de Karla Vobišová. Aceeași sculptoriță a creat în 1927 și o placă memorială dedicată Eliškăi Krásnohorská, ce a fost amplasată pe actuala clădire a Academiei Comerciale Cehoslovace de pe strada Ressel 5. E. Krásnohorská este înmormântată În Cimitirul Olšany din Praga. Poezia ei nu au o calitate literară foarte înaltă. Poeziile sale sunt lirice și subiective, declamatorii și cu un caracter moral.
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" din 1871, nume binomial care nu s-a impus. Compatriotul lui Linné, Christian Hendrik Persoon, a redenumit specia sub numele actual "Lactarius volemus" în cartea sa "Tentamen dispositionis methodicae Fungorum in classes, ordines, genera et familias", editată în anul 1797. În sfârșit, găsim taxonul "Lactarius piperatus" al lui Persoon ca "Lactifluus piperatus" pentru lăptuca iute la savantul francez Henri François Anne
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
lui "Lactarius piperatus", dar a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2010. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai departe, precum mult mai important, este faptul, că acest taxon este neacceptat actual (2016) nici de "Index Fungorum", nici de "Pan-European Species Directories Infrastructure" în lista
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai departe, precum mult mai important, este faptul, că acest taxon este neacceptat actual (2016) nici de "Index Fungorum", nici de "Pan-European Species Directories Infrastructure" în lista "EU-Nomen". Celelalte sinonime între altele Agaricus acris al lui Pierre Bulliard din 1785 pot fi neglijate. Buretele se decolorează cu anilină sau fenol repede purpuriu, cu
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]