16,371 matches
-
că totul poate reîncepe. Acesta este momentul în care terapeutul îi completează tratamentul cu prescrierea unor ședințe de grup. Grupul de expunere Descrierea generală a grupurilor de expunere Grupurile corespund formatului stabilit de echipa lui Heimberg, adică centrate pe expunere, întărite cu ajutorul tehnicilor cognitive simplificate dar sistematice (sondaje cognitive, gânduri alternative). Grupul este format dintr-un număr de șase până la opt pacienți. Sedințele durează de la două ore până la două ore și jumătate și sunt săptămânale. Se organizează un număr de 14
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
situațională, control, prevenție a riscurilor...) și cognitive (se liniștește, încearcă să se gândească la altceva...) contribuie la menținerea neliniștilor sale. Acestea o împiedică să se expună la stimuli externi și la stimulii cognitivi supărători, ceea ce preîntâmpină diminuarea reacțiilor emoționale și întărește cognițiile eronate (incertitudinea este periculoasă, neliniștile sunt utile...). Aceste comportamente, care îi diminuează pe moment anxietatea, sunt menținute prin întărire negativă. Obiectivele tratamentului Marie dorește să învețe să nu se mai îngrijoreze mereu în legătură cu orice și să fie mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din modelul comportamental Conform acestei ipoteze, gândul obsedant patologic este un stimul condiționat care n-a reușit să antreneze un răspuns de desensibilizare și care declanșează ritualuri interne sau externe destinate să neutralizeze impactul său emoțional. Subiecții obsesivi compulsivi ar întări ideile obsedante cu dorința de a le anula. Obsesia ar deveni patologică datorită mecanismelor perturbate ale desensibilizării. Ipoteza extrasă din modelul cognitiv Conform modelului cognitiv extras din teoria lui Beck, obsesiile devin patologice datorită modului în care pacientul prelucrează informația
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
izolarea: - situațiilor stimul declanșatoare interne sau externe a ritualurilor, - răspunsului emoțional al subiectului (anxietate, depresie, în general), - răspunsului comportamental (ritualuri de spălare, de verificare), - factorilor de menținere a ritualurilor (evitarea, de exemplu). Analiza comportamentală evaluează, de asemenea, relațiile cu anturajul (întărește acesta ritualurile?). Dacă face parte din problemă (dacă participă la menținerea ritualurilor sau servește reasigurării), anturajul este inclus în tratament, cu acordul pacientului. Partenerii sau părinții sunt antrenați să practice expunerea sau să învețe, prin jocuri de rol, să reziste
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ar cere informații în legătură cu sănătatea sa o îngrozește). Cel de al doilea exercițiu constă în ierarhizarea comportamentelor problemă și, pentru cel mai invalidant, în detalierea contextului psihologic conform celor cinci repere principale: emoție, gând, senzație fizică, comportament asociat, context care întărește comportamentul indezirabil. Martine alege să lucreze asupra stării sale de oboseală, simptomul cel mai invalidant. Ea definește contextul psihologic astfel: - emoții asociate: moral scăzut, dezgust, culpabilitate; - gânduri: „Voi rămâne așa toată viața?”, „Consider că sunt inutilă, că nu sunt bună
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prin intermediul paradigmei cognitive, pacientul consideră schema ca pe o ipoteză de testat mai degrabă decât ca pe un fapt intangibil. Travaliul cognitiv permite tratarea schemei prin intermediul reprezentării emoției mai degrabă decât cu ajutorul emoției însăși, ceea ce permite o gradare a abordării, întărind în același timp motivația pentru acțiune. Strategiile cognitive - Stilul (probabil elementul cel mai important în vederea activării schemelor în cadrul relației): confruntarea empatică, adică recunoașterea de către terapeut a caracterului logic al prezenței schemei și a strategiilor de coping în funcție de istoria personală (verificând
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Xavier copil, să-i ofere acestuia ceea ce-i lipsește și să-i ia apărarea; - să determine copilul să-și apere el însuși drepturile, să-și exprime trebuințele. Situația actuală Strategia este folosită, de asemenea, în legătură cu persoanele a căror atitudine actuală întărește schema. Situațiile dificile sunt reproduse și se lucrează din nou asupra lor în cadrul jocurilor de rol, pacientul trebuind să se concentreze asupra reacțiilor emoționale pentru a le amplifica, eventual. De exemplu, Xavier având aceeași atitudine față de superiorii săi ierarhici cât
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bază nesatisfăcute. S-a lucrat asupra carenței afective și asupra temerii sale de a fi apreciat în mod negativ, sau de a nu avea curaj, cât și asupra inhibiției emoționale care determină pacientul să raționalizeze în mod exagerat. Terapeutul îl întărește și îl încurajează pe Xavier cu căldură, dedramatizează și repozitivează eșecurile. El îl încurajează constant să-și formuleze ipotezele, să vorbească despre emoțiile sale. In schimb, combate tendința acestuia spre evitare și raționalizare cu scopul de a-l conduce spre
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
crizelor de bulimie. Criza de bulimie este urmată de comportamente voluntare (purgații, post, consum energetic...) pentru atenuarea suferinței psihologice (teamă de a nu se îngrășa, culpabilitate, rușine, tristețe...) și disconfortul fizic (balonări, greață, dureri gastrice...) consecutive crizei. Aceste comportamente compensatoare întăresc în mod negativ comportamentul bulimic. Ele prelungesc starea de denutriție, amplifică deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Terapia a încercat să-i redea lui Gwen controlul asupra comportamentului său alimentar, asupra propriei sale persoane și a vieții sale, respectându-i valorile, dorințele și ritmului său de a se dezvolta. Progresele terapeutice sunt facilitate de intervenții empatice care întăresc identitatea și sentimentul de eficiență al persoanei. Terapeuții nu trebuie să se teamă de critica pacienților lor și au datoria de a fi gata să-i însoțească în progresul lor lent și dificil spre vindecare. Această terapie „non formală” nu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a acțiunii. Astfel, un subiect alcoolo-dependent abstinent, care a dobândit un comportament adecvat în situații de risc și care, deci, controlează aceste situații în mod corect, fără a începe să consume din nou, constată că noul său comportament a fost întărit pozitiv. Teoria învățării sociale Bandura a dezvoltat o teorie conform căreia învățarea se face prin imitație, prin observația modelelor reale sau imaginare (modeling). Această teorie insistă asupra rolului de întărire al eficienței personale percepute și al așteptărilor rezultatelor. Anticiparea și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentul care crează probleme. Adesea, el oscilează între acest stadiu și stadiul precedent al contemplației. In stadiul de acțiune, subiectul începe să acționeze pentru schimbarea comportamentului. Acest stadiu se caracterizează, dincolo de declarațiile de intenție, prin realizarea schimbării. Stadiul de menținere întărește efortul de prevenire a recăderii, început adesea chiar din perioada stadiului de contemplare. Prevenirea recăderii pregătește persoana să facă față diferitelor situații de risc. Stadiul recăderii readuce subiectul în stadiul anterior: subiectul consumă din nou alcool. Metodele terapeutice adaptate fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sub formă de jocuri de rol, în cadrul cărora pacienta se antrenează pentru a-și însuși strategii mai adaptate. Mai târziu, ea testează unele comportamente în realitate, ceea ce constituie scopul final al acestui proces. Comportamentul său mai bine adaptat situației este întărit și trebuie să se mențină prin intermediul unui cerc virtuos. Iată cum s-a desfășurat întâlnirea dintre Sonia și sora sa. Această situație tipică de consum exagerat de alcool este supusă travaliului terapeutic: „Merg la sora mea pentru a petrece un
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acțiune asupra gândurilor și emoțiilor și exerciții respiratorii. Ea revine fără să fi încălcat consemnul abstinenței față de alcool. O analiză funcțională în cerc „virtuos” îi permite să compare cercul vicios inițial (figura 4) și cercul virtuos terminal (figura 5). Terapeutul întărește capacitățile de a face față ale Soniei. Stabilirea unui plan de urgență și punerea în aplicarea a unei sarcini primite In cadrul desfășurării logice a travaliului terapeutic asupra dorințelor de a consuma alcool, pentru fiecare situație de risc se construiește
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
lucru îi dă încredere pacientului, cu atât mai mult cu cât el pune în practică tehnicile terapeutice. Evaluarea regulată ajută la întărire și permite adaptarea terapiei în raport cu obiectivele acesteia. Mijloacele de evaluare sunt definite cu claritate. Eficiența comportamentului lor îi întărește rapid și liniștește persoanele din anturaj. Terapeutul încearcă să amplifice sentimentul de încredere în sine al subiectului. Abordarea tehnicilor cognitivo-comportamentale se face pe baze științifice. Este necesar ca ipoteza de lucru să fie mereu pusă la îndoială. Astfel, pacientul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeutică. Această empatie permite evaluarea pacientului utilizându-se o scară cu valorile cuprinse între 0 și 7 care permite întărirea și optimizarea obiectivelor. Totul depinde de începutul analizei funcționale, în special în ceea ce privește disfuncția sexuală: ce rol joacă partenerul? Ce anume întărește sau diminuează tulburarea? Care este problema reală (Cine reclamă ce... și cine a găsit deja soluții?). Analiza funcțională nu face abstracție nici de consecințele tulburării asupra individului și asupra mediului, nici de antecedentele istorice și recente. Analiza funcțională a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
doar soțul său. Analizele funcționale servesc la precizarea faptelor, a așteptărilor, a obiectivelor, a schimbărilor și grilelor de evaluare pentru a stabili care este situația la începutul terapiei și a evalua, la sfârșitul acesteia, ameliorările sau lipsa schimbărilor. Această abordare întărește pacientul și terapeutul și permite formularea unor întrebări: cărui motiv atribuiți schimbarea? Ce rămâne de făcut? Ea servește uneori acceptării faptului că problema nu s-a rezolvat, efectuării unei a doua analize funcționale pentru a vedea care sunt parametrii care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acel moment...”. „Fără panică și dedramatizări, va spune el prietenilor săi, ne simțim bine în acest moment, să trăim clipa prezentă.” După ce a reușit să rezolve această problemă, el devine mai puternic cu atât mai mult cu cât terapeutul îl întărește pozitiv în vederea cooperării active în cadrul terapiei. Sedința 5: convorbire cu Carolyn după analiza funcțională Carolyn vine singură la această ședință. Carolyn n-a dezvoltat subiectul privind antecedentele istorice, ea nefiind marcată nici șocată de ceva anume. Ea spune doar că
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aplicării unor competențe care durează între 10 până la 20 de minute maximum; - terapeutul și pacientul nu sunt autorizați să utilizeze consultațiile telefonice în intervalul de timp de 24 de ore care urmează manifestării unui comportament problemă, astfel încât să nu-l întărească pozitiv. Supervizarea echipei terapeutice Una dintre axele terapeutice centrale ale TCD este terapia terapeutului care lucrează cu o persoană care prezintă TPEL. In cadrul unei ședințe săptămânale, terapeuții individuali și cei de grup își autoaministreză principiile terapiei comportamentale dialectice având
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
revistă condiționările respondente, operante și compensatorii. Sedințele următoare Următoarele ședințe ale modulului încep cu întrebări relative la ședința precedentă. Se realizează și o trecere în revistă a sarcinilor realizate în cursul săptămânii. Atunci când competențele au fost aplicate cu succes, co-animatorii întăresc pozitiv participantul; atunci când competențele au fost aplicate fără succes, animatorii utilizează o analiză de tip rezolvare de probleme; în cazul în care competențele n-au fost aplicate, aceștia lucrează asupra acestei probleme cu pacientul ca și cum ar fi vorba despre un
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
patru întrebări care orientează intervenția sa - Comportamentele vizate fac parte din repertoriul persoanei? In alți termeni, au fost acestea deja învățate în cadrul modulelor psihoeducaționale de reglare a emoțiilor, de toleranță la suferință, de eficacitate interpersonală sau de conștientizare totală? - Sunt întărite comportamentele inadaptate și în ce mod? Sunt întărite comportamentele adaptate (chiar într-o măsură aproximativă) și în ce mod? In alți termeni, care este forma sub care sunt controlate contingențele? - Comportamentele adaptate sunt inhibate de emoții specifice? Dacă așa stau
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fac parte din repertoriul persoanei? In alți termeni, au fost acestea deja învățate în cadrul modulelor psihoeducaționale de reglare a emoțiilor, de toleranță la suferință, de eficacitate interpersonală sau de conștientizare totală? - Sunt întărite comportamentele inadaptate și în ce mod? Sunt întărite comportamentele adaptate (chiar într-o măsură aproximativă) și în ce mod? In alți termeni, care este forma sub care sunt controlate contingențele? - Comportamentele adaptate sunt inhibate de emoții specifice? Dacă așa stau lucrurile, ce situații trebuie avute în vedere pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un automobilist este capabil să ignore culoarea roșie a semaforului, prin stimul discriminativ înțelegându-se în mod normal oprirea vehiculului. De exemplu, debilitatea mentală. De exemplu, un accident vascular celebral ce deteriorează limbajul. Shaping = modelarea răspunsului De exemplu, un copil întărit prin faptul că urmărește un film la televizor poate, la un moment dat, să se îndepărteze sau să fugă în fața unei secvențe dintr-un film de groază. Este cazul studentului a cărui întărire "diploma" nu este accesibilă decât după mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să-și impună alte exerciții, astfel încât să modifice rapid percepția sa negativă a incertitudinilor și să dezvolte o atitudine competitivă, dar terapeutul veghează ca aceasta să-și amplifice șansele de succes, asistând-o în acțiunea de alegere a exercițiilor și întărind eforturile investite în caz de percepere a unui eșec. Sugerate de Brown și al., 1993. De exemplu, Brown și al., 1993; Ladouceur și al., 2000; White, 1999. Cititorul poate consulta D'Zurilla și Nezu, 1999, care descrie în detaliu rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
imnici (Ps 96, 97, 98, 99 etc.) în care Yhwh e descris ca judecător drept, conducător al națiunilor pe pământ: „Domnul este mare și vrednic de orice laudă, mai de temut decât toți zeii [...]. Spune-ți printre popoare «Yhwh domnește», întărește pământul și nu se clatină. El va judeca popoarele cu dreptate [...]. Va judeca lumea cu dreptate și popoarele după fidelitatea sa” (Ps 96,4.10.13). Tot în sintonie cu contextul religios ambiant, Yhwh este considerat capul adunării divine. Așa cum
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]