16,392 matches
-
-și menține puterea și controlul recurg la o formă spirituală, înșelătoare de abuz” (Hassouneh-Phillips, 2001, p. 944). Caracteristici privind tipologia agresorilor Jaffe et al. (1990, apud Fishel și Rynerson 1998, p. 297) au analizat o serie de caracteristici proprii relațiilor abuzive. Astfel, agresorul exprimă, pentru început, fie „o dependență emoțională” față de persoana cu care trăiește, fie este gelos, acuză nefondat în nenumărate rânduri, este posesiv, caută să controleze, temându-se foarte mult de faptul că poate fi oricând abandonat. Își fac
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
control social și deci aprecierea prezenței actului violent, respectiv a potențialului de vătămare pe care îl conține. În acest sens, se face distincția între violența normală - în termenii acceptabilității sociale a violenței, în măsură moderată, ca instrument educațional, și violență abuzivă, care are un potențial crescut de vătămare a individului asupra căruia este îndreptată (Gelles și Cornell, 1990). Desigur, există anumite societăți și anumite circumstanțe sociale în care violența abuzivă este normalizată, având în vedere creșterea toleranței sociale pentru violență - de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
sociale a violenței, în măsură moderată, ca instrument educațional, și violență abuzivă, care are un potențial crescut de vătămare a individului asupra căruia este îndreptată (Gelles și Cornell, 1990). Desigur, există anumite societăți și anumite circumstanțe sociale în care violența abuzivă este normalizată, având în vedere creșterea toleranței sociale pentru violență - de exemplu, într-o situație de război, faptul că soțul își bate soția nu reprezintă decât un sâmbure al normalității în contextul violenței paroxistice implicate de un război. Acest aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Thomas Huxley 2), Haeckel și Hugo de Vries. într-un cuvînt evoluționismul! în primele decenii ale secolului XX, „transformism” ajunsese să definească atît mutațiile produse în evoluția speciilor, cît și pe cele din domeniul mentalităților. Mai mult, din cauza întrebuințării lui abuzive, căpătase și o nuanță ironică: cine își schimba des maniera, sentimentele, atitudinile și moravurile era numit „transformist”. Astfel, într-un roman apărut la începutul perioadei interbelice se poate citi: „- Ce repede se metamorfozează un intelectual într-un Don Juan... Ești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vocabularul său. Fără îndoială, odată „transpusă” pe foaia de caiet, „inspirația” urma un proces de prelucrare literară. Dar e o mare deosebire între variantele poemelor bacoviene și cele ale altor poeți. Uneori, în cazul său, chiar denumirea de „variante” pare abuzivă. Exceptînd „Lacustră”, „Nocturnă” (Fug rătăcind în noaptea cetății), „Stanță la Bacovia” și alte cîteva, în care numărul intervențiilor e mai mare, poetul nu operează schimbări majore: schimbă un titlu cu altul, mută un cuvînt de la mijlocul versului la începutul lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
modeste note, seamănă, chiar dacă vag, cu un început de revendicare. O consimțire vinovată Nu i-am aprobat, dar nici nu i-am contrazis pe cei ce (între aceștia și Al. Piru) au făcut observația că numele lui Bacovia e folosit abuziv în Bacău, în detrimentul altor personalități importante. Nu pentru că mi-ar fi lipsit argumentele, ci dintr-un motiv mai greu de exprimat. Colaborator de la primul număr, apoi redactor la „Ateneu”, eram în situația de a fi considerat și eu complice la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cunoscute. Deși parcurse în toate sensurile, unele din textele sale, mai „dorm”, ca să folosesc o vorbă a lui Unamuno. Ele trebuie trezite, interogate, lămurite. Care ar fi metoda suscitării lor? Una arhelogică. Bacovia trebuie scos de sub sedimentele unor interpretări critice abuzive, care pur și simplu ignoră „ce-a vrut să spună poetul” sau „ce înseamnă cutare lucru sau gest” dintr-un vers de-al său. Nu o dată s-a fantazat și s-a delirat pe marginea poeziei sale. Cred că important
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pieptu-mi zdrobește...” Discreția emoționeză mai tare decît impudența. în zilele patimilor, Iisus a impresionat prin tăcerea cu care a suportat durerile. Lumii nu-i plac văicărelile. Faptul acesta îl putem constata aproape zilnic. Eu, de pildă, îi ocolesc pe cerșetorii abuzivi, zgomotoși și-i dăruiesc pe cei umili și tăcuți. „Prin asta ești celebră-n Orient”. Versul lui Bacovia din „Cu voi...” rezumă o lungă serie de dezbateri politice interne în care antiteza Orient-Occident era intens exploatată. Orientul evoca tradiții și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cineva a cărui minte e dominată de prejudecata că ,,adevărata muncă’’ e șoferia: Pe vremea războiului din Iugoslavia am fost acolo cu camionul...’’ Avea ,,5 bucăți’’. Mie însă, chiar și cînd atinge lucruri grave, Sechelariu îmi pare bufon (prin ,,manera’’ abuzivă de a se autoevidenția și prin judecățile pe care le sloboade) și o sursă de comic de limbaj. Totuși, într-o zi, cineva va trebui să i explice (Ovidiu Genaru, de pildă, care acceptînd să-i facă publicitate în campania
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
auzit și le-am repetat cît a durat visul, apoi le-am uitat. Părea bine dispus și chiar cuvintele acelea cuprindeau o observație veselă. Cînd se referă la Agatha, aproape toți cei ce-o fac au în minte imaginea văduvei abuzive, „oportuniste”, imagine pe care o proiectează și în trecut, asupra manifestărilor ei ca tovarășă de viață a poetului. Știe însă cineva cum a fost într-adevăr ca soție? Acest lucru nu se poate deduce exact nici din memoriile, nici din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
predomină oscilațiile timice între „euforie” și „depresie”. Deci stările „disforice”, se vorbește de personalități dizarmonice de tip afectiv-ciclotim. În cadrul acestui tip de psihopatie pot apărea, așadar, atât impresii de supraestimare a eului propriu, ceea ce poate duce la încercări de impunere abuzivă a opiniilor și a sentimentelor proprii, cât și impresii sau sentimente de inferioritate, care pot dezvolta, cu timpul, idei cu caracter de autoacuzare, vinovăție sau inutilitate socială (fapt care determină abandonul familial sau profesional, fuga de realitate a celui în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de la un district la altul. Partidele care beneficiază de prevederile existente la un moment dat în timp sunt de obicei dornice să mențină status quo-ul. Chestiunea este și mai mult îngreunată de problema gerrymander termen ce se referă la delimitări abuzive a districtelor electorale (sau districte cu o formă ciudată alcătuite pentru a minimiza șansele oponenților), și prin urmare de nevoia de a găsi autorități imparțiale împuternicite să delimiteze districtele, cum sunt Comisiile de Delimitare din Marea Britanie. Totuși există și dificultăți
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
335-336, 339 și legitimitate, 82-84 și partide politice, 157 și sisteme politice, 91-97 și stat administrativ, 325-326 D'Hondt, 195, 196 Dicey, 350, 351 diferențiere, 66, 67, 379 Dinan, D., 254 Disraeli, 158 districte electorale, 194, 196, 199 și delimitarea abuzivă, 197 districte uninominale, 197 vezi și sisteme electorale Downs, A., 175, 386, 388, 394 Downs, S.J., 269 Drewry, G., 321, 327 Dunn, W.N., 367, 375 Durkheim, E., 67 Duverger, M., 84, 88, 149, 152, 153, 155, 160, 199, 201
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ale universului pe care încearcă, inutil, să îl cuprindă în text este, din această perspectivă, cât se poate de edificator: "Capitalul (sau Capătul) (0),/ (în care mă trezesc cu fața la peretele pe care se desenează/ și joacă umbrele unei realități infiltrate abuziv,/ pe timp de noapte, în locurile unde erau ascunse provizii/ ilegale de vise care poluau și făceau pagube mai importante/ decât marile ploi căzute peste cartierele ce,/ mai apoi, trebuiau renovate din temelii și care,/ devenind de nerecunoscut, își pierdeau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a-l vedea pe Celălalt,/ pentru ca să fie văzut de Celălalt,/ pentru ca să lase niște urme pe care să le văd" (subl. mea, E.I.). Chiar și în condițiile în care nu își poate dovedi esența autotelică, din cauza invaziei necruțătoare a realității infiltrate abuziv, poemul pe care îl scrie Dan Bogdan Hanu rămâne o spectaculoasă desfășurare de forțe prin care autorul se instituie pe sine, dar se și raportează la Celălalt. Referințe critice (selectiv): Nicolae Prelipceanu, în "România liberă", 24 decembrie, 1999; Geo Vasile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 1996; Cornel Munteanu, Marin Preda. Fascinația iubirii, București, 1996; Adrian Dinu Rachieru, Marin Preda. Omul utopic, București, 1996; S. Damian, Să închizi politicos ușa la plecare. Postscriptum la despărțirea de Marin Preda, ALA, 1997, 361-364; Cornel Ungureanu, De la văduvele abuzive la fetițele vesele, LCF, 1998, 28, 30; Dicț. analitic, I, 161-164, 281-284, II, 175-178, 260-263, III, 97-102, IV, 377-379; Glodeanu, Dimensiuni, 35-46; Simion, Fragmente, I, 358-362, II, 261-273; Alexandru George, Fotografia unei erori: „Cel mai iubit dintre pământeni”, LCF, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
veste momentul unui profound, sobru, purificator examen de conștiință pentru noi toți, acel examen pe care scriitorul Ion Druță ni-l propunea nu demult, ca unică șansă de redresare. A elimina de pe scenă un tiran, împreună cu garda lui de pretorieni abuzivi și sângeroși nu e destul. Sistemul însuși trebuie supus unei riguroase analize, fiindcă tirania de până ieri n-a fost opera unor extratereștri, ci o monstruoasă excrescență a sistemului. În numele celor care au murit înfruntând tirania și vizând o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
trebuia să fie un moment de bilanț care să ne îndrepte spre noi înșine, să pună deci la lucru energiile descătușate, să le concerteze în cadrul unei vaste creații colective ori, din contra, să determine marea uvertură intelectuală către lume? Disjuncție abuzivă, deoarece deschiderea spre lume nu este incompatibilă cu extensia cunoașterii de sine, ci un element de necesară și stimulativă complementaritate. O lămurire mai precisă a disponibilităților proprii necesită prezența unui factor obiectivant dinafară, ca acea legendă hasidică unde insul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de unici salvatori ai țării. Se vorbea de democrație, dar se atribuia conceptului un sens aparte, o conotație ale cărei urmări le-am trăit, vai, timp de câteva decenii. Se nega rolul jucat de partidele istorice, interpunându-se o interpretare abuzivă, reducționistă, a programelor respective. Se spunea chiar că partidul politic e o formulă depășită, în timp ce se iniția un bloc multipartidist și activitatea politică a țării era concepută (se putea altfel?) ca un front, ca o mobilizare unidirecționată a societății noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se putea întrezări încă uluitoarea cadență de mai târziu. Epoca noastră a impus un adevăr al ei, care nu poate fi altul decât ieșirea din utopia totalitară pentru a regăsi cât mai deplin demnitatea omului. Ea a smerit pe trufașii abuzivi și i-a înălțat pe cei care multă verme au stat cu fruntea în pulbere, apăsați de vicisitudini, victimizați și terorizați. O nouă istorie, aceea a maselor tăcute, în esență o istorie a muncii, se înfiripă sub ochii noștri. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
discredita partidele de opoziție. Regimul, se vede, nu dorește un dialog veritabil, cu toate că îl recomandă solemn și uneori îl mimează cu stângăcie. Modul cum i-a tratat pe tinerii din Piața Universității îi dezvăluie totala inaptitudine pe acest tărâm. Arestarea abuzivă a lui Marian Munteanu, după ce a fost maltratat de "mineri", vădește din nou că administrația nu admite să trateze, ci caută a prelungi pe cât posibil discursul dictatorial. Nici marele marș din 13 iulie c. în favoarea liderului studenților n-a convins
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai poate fi tolerat, atâta timp cel puțin cât aceste unități folosesc utilajul statului și mai au îndatoriri contractuale față de anumite edituri. Noi angajamente nu se pot asuma nicăieri decât după împlinirea celor deja contractate, iar nu prin abolirea acestora abuzivă, unilaterală și păgubitoare pentru societatea noastră. E timpul să se examineze temeinic situația, avându-se în vedere multitudinea factorilor cointeresați, alături de nevoia urgentă de a retabili un regim normal pentru producția de carte. Nu ne putem îngădui, după îndelungata dictatură
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acum, locul însuși al pedagogului? Din moment ce regimul comunist și-a propus să întoarcă pe dos istoria, el n-a ezitat să facă din om un instrument, cu cât mai docil cu atât mai bine, unul peste care s-a pus, abuziv, eticheta de "om nou", ca și cum n-ar fi destul și încă atât de greu să fii pur și simplu om. Vechile norme de apreciere au fost schimbate, spre a se înlesni lucrarea noilor însușiri. Pedagogul, odinioară bine plasat în stima
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ce nu poate fi dobândit decât prin dialog și persuasiune. Un atare dialog necesită deopotrivă analiza situației prezente și apel la datele istoriei. Istoria spune clar că actualul teritoriu al Republicii, împreună cu Bucovina de Nord și județele din Sud, incluse abuziv în Ucraina, au fost smulse din trupul principatului est-carpatic de către Rusia țaristă și supuse unui lung proces de deznaționalizare. Totuși, moldovenii de peste Prut și-au păstrat limba lor românească, tradițiile și cutumele proprii, fapt în virtutea căruia s-a decis, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Dar știind aceasta, istoricul își ia precauții de metodă, sistematice. Ambiguități? Antinomii? Ele țin de natura însăși a istoriei. Speranța celui care urmărește durata umană e să pună ordine în fapte și să le integreze unei construcții verosimile. Nu e abuziv poate să spunem că știința istorică (dacă știință este) a dobândit în timpul din urmă un plus de maturitate tocmai pentru că a fost în măsură a-și recunoaște limitele, subiectivismul inerent, precaritatea instrumentarului disponibil. Conștiința slăbiciunii îi nutrește, paradoxal, puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]