16,139 matches
-
aur și argint. Marchiza trotoarelor, rentiera prostiei bărbaților, cum era batjocorită Nana, cheltuia anual peste 300000 de franci, angajase majordom, vizitiu, portar, bucătăreasă. Era mândră de ruinarea amanților ei, apărea trufașă în calești elegante. Capricioasă, pe conte îl alinta, îl amenința, îl șantaja, îl alunga, după stările de moment și după intențiile de a profita de generozitatea lui. Insidioasă, ajunsese să se amestece și în viața lui familială, a aranjat căsătoria fiicei lui, l-a făcut să se împace cu soția
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se acționează, știind sau fără să se știe". (cap. 14) Eroul, care cunoaște identitatea celui pe care vrea să-l lovească, renunță la actul său, după ce hotărâse să-l înfăptuiască. Este cazul lui Hemon, în Antigona lui Sofocle, care îl amenință pe Creon, pentru ca imediat să abandoneze ideea paricidului. Atunci, tragicul nu se poate produce, evenimentul patetic neavând loc. De aceea această configurație este rar exploatată. "Combinația în care, dispus fiind să acționezi în deplină cunoștință de cauză, nu se trece
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de-abia șaisprezece ani mai târziu, în 1796. În Teatrul comic, piesă jucată în 1750, Goldoni atacă virulent genul commedia care s-a înțepenit în stereotipuri ce obosesc publicul. El o pune pe Placida, amoreză primă, care, adepta ideilor noi, amenință cu părăsirea trupei dacă mai trebuie să joace în comedii de modă veche, să spună: Dacă vom da comedii ale artei, unde vom ajunge! Oamenii sunt sătui să tot vadă aceleași lucruri, să tot audă aceleași fraze, iar spectatorii știu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
improvizate dau cel mai bun impuls puterii de creație. Trebuie muncit îndelung și sistematic pentru a dobândi obișnuința acestei viziuni interioare. Când se întâmplă ca puterea dumitale de atenție să nu fie suficient de stabilă, când continuitatea subtextului rolului dumitale amenință să se spargă, cramponează-te imediat de obiectele concrete ale viziunii dumitale interne, așa cum te-ai crampona de un colac de salvare. Iată și un alt avantaj al acestei metode. Știm cu toții că textul unui rol își pierde calitatea percutantă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
așa, sunt necesare și universale?! Dar cum se simte insul care alege să fie instrument al minciunii? La început, agentul de marketing al minciunii, ca orice om onest, dă să se smulgă din țesătura imposturii. Instinctul moral pulsează viu și amenință prăbușirea șandramalei. Dorințele însă, pulsiunile chiar, anihilează acest instinct, îl biruie. Există atătea momente care ar putea fi de cotitură! De întoarcere la cenușiul blocant dar cel puțin neutru moral. Căte momente de cotitură, atătea ispite cărora le tot cade
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
arure și jumătate, adică aproximativ 560.000 mp (S. Donadoni, 1970, p. 177). În urma generozității continue, templele acumulează teritorii Întinse asupra cărora autoritatea regală (deci a statului) nu are putere. Ne-au parvenit decrete În care chiar suveranii Înșiși Îi amenință cu pedepse severe pe funcționarii care au Îndrăznit să ceară taxe pe pământ sau să intervină asupra forței de muncă stabilite pe teritoriul respectiv. Astfel Încât, dacă regii nu pot să se laude cu drepturile pe care deja le-au cedat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ei Înșiși, dar și În folosul unor anumite persoane) cedează uzufructul ereditar provenit de la pământ preoților funerari care vor trebui să-l transmită fiului lor mai mare, sustrăgându-l astfel de sub autoritatea administrației. Cultul templier și cel funerar lucrează Împreună, amenințând vechiul stat monarhic centralizat și Înlocuind funcționarii curții, care În vechime Își schimbau mereu funcția și reședința, cu principi locali mai interesați să apere interesele locale ale provinciei sau cetății lor, decât pe cele ale unui stat care nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
necuviincioase aventuri. Violenți, rebeli, lascivi, Înșelători, Înfumurați, proști: astfel apar, rând pe rând, aceste personaje divine care abia la sfârșit reușesc să-i acorde lui Horus locul său cuvenit, după ce Osiris Își trimite din lumea de „dincolo” mesagerii Întunecați ca să amenințe că Îi va lua În regatul său funerar pe toți cei care se vor opune dreptății. Textul este plin de episoade În spatele cărora se Întrezărește un mit specific, cum ar fi cel al decapitării lui Isisxe "Isis" de către fiul său
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
națională. Se povestește că teribila Ti³matxe "Tia>mat", odinioară soție a lui Apsûxe "Apsû" care fusese ucis, bine Înarmată și Înconjurată de o Înfricoșătoare armată de monștri, În fruntea căreia l-a pus pe Kinguxe "Kingu", noul ei soț, Îi amenință pe zei cu distrugerea. Nici unul dintre zei nu are curaj să o Înfrunte pe Ti³mat, cu excepția „puternicului” Marduk, fiul lui Ea. Însă Marduk acceptă misiunea doar cu condiția să devină primul Între zei. Aceștia Își dau acordul, spunând: „Destinul tău
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
forțe neliniștitoare este reprezentat de Principele Yamxe "Yam" („Mare”, entitate ce face două referiri de apele primordiale), care aspiră la rolul de rege al tuturor zeilor. Un astfel de pretendent periculos, care beneficiază de forța elementului aproape imposibil de domesticit, amenință să distrugă orice altă componentă a cosmosului. Mitul În chestiune ne povestește tocmai cum, prin lupta Împotriva lui Baalxe "Baal" și brusca sa Înfrângere, Yam ajunge să fie redimensionat și inserat În orânduirea finală al lumii ca element indispensabil vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel mai viteaz dintre zei este gata să-l Înfrunte din nou pe Mot, iar Întâlnirea dintre cei doi se Încheie cu o implicită recunoaștere reciprocă a puterilor, respectiv a limitelor. După acest eveniment, existența zeilor nu va mai fi amenințată de Mot, care-și va vedea puterile reduse (dar nu anulate). Acesta va putea În continuare să devoreze cu măsură oamenii, a căror soartă pare de-acum Încolo mai puțin disperată. Datorită exemplului lui Baal, reîntors din infern, morții care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Actului ritual Îi era, În schimb, Încredințată acțiunea „religioasă” a omului, o acțiune care Însă le aparținuse Înainte acelor gene, iar apoi cetății. De rit depindeau conservarea prezentului și soluția, sub semnul stabilității, a recurentelor și periodicelor crize ce puteau amenința comunitatea cetății. Apoi ritul delimita câmpul de acțiune al zeilor și al eroilor, În măsura În care le Îndepărta sau le orienta intervenția. În diverșii termeni care Îl desemnau, òrgia, hierougìa, dròmena și drama, actul ritual se califica drept o acțiune specific omenească
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
greacă oficială dă dovadă de un anumit scepticism În privința acestor doctrine care pretind să Îi ofere omului un destin minunat „dincolo”. Cei care le răspândeau erau adesea niște figuri de „purificatori” itineranți care nu erau ușor de identificat. Ei Îi amenințau cu pestilența Hadesului pe cei care nu se supuneau ritualurilor lor de purificare, luate de altfel În râs de Aristofan (Broaștele, 145 sqq.). Acuzați că sunt „șarlatani și ghicitori”, În stare să plece În fața practicilor lor până și cetățile și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezentate conflictele economice și sociale. În acest caz, se Înțelege de ce, În criza care a antrenat civilizația din perioada antică târzie, cetățenii romani care se supuneau circumciziei conform ritului iudaic sau care Își obligau sclavii să accepte circumcizia au fost amenințați cu exproprierea și deportarea, iar „medicii” care o practicau, chiar și cu pedeapsa cu moartea (Iuliusxe "Iulius" Paulus, Sententiae, 5, 22, 3; cf. 5, 21, 2). 2. Religie și civilizație romanătc "2. Religie și civilizație romană" a) Și la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Își Înghit mama (F 137). Această predică macabră se face auzită Îndelung În epoca romană: „Pitagora și Empedocle afirmă că există o lege unică pentru toate ființele vii și susțin că pe cei prin care un animal este vătămat Îi amenință pedepse de neispășit” (Cicero, De republica, 11, 19). În fața administrației edile din Roma era așezată o statuie a lui Empedocle: nu se știe de când și pentru cât timp. c) Intermediarii romani 1. Fondatorii literaturii latine (secolele III-II Î.Hr.) au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Herakles, Întemeietor al acestei gens (nu se știe de când). Polemica lui Cicero la adresa lui Clodius, care trecuse de la patriciana gens Claudia la plebe, arată cât de Înrădăcinată era poziția ginților patriciene În perioada republicană tardivă 2. După Cicero, această trecere amenința supraviețuirea cultului gentilic al acestei gens Claudia (sacra Claudiae gentis), iar o asemenea alegere era de competența unor pontifices. Dacă și alții ar fi urmat exemplul lui Clodius, Întreaga religie romană s-ar fi prăbușit. În scurtă vreme poporul roman
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și negustori, În special romani și italici, ca să obțină din celebrarea riturilor secrete ale misterioaselor zeități cabirice, conturate În această perioadă ca ocrotitoare ale navigației, garanții și protecție Împotriva multiplelor riscuri ale unei existențe În mare parte Încredințate norocului și amenințate de atâtea primejdii, mai ales pe mare. În timp ce În diferite localități ale lumii grecești unele culte antice restaurează sau introduc și ele structuri misterice, ca la Andania, Mantinea și În multe alte centre de cult ale zeiței Demetraxe "Demetra", dionisismul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unele populații germanice Își păstrează obiceiul de a-și vinde sclavii - În definitiv, prizonieri de război - altor populații germanice care Îi foloseau pentru jertfe. În concluzie, la sfârșitul secolului al VIII-lea, Capitulare de partibus Saxoniae trebuie Încă să-i amenințe cu pedeapsa capitală pe cei care aduceau jertfe umane: „Oricine a sacrificat un om demonului și, după obiceiul poporului, l-a oferit ca victimă demonilor, să fie trimis la moarte”. Nu este Însă obligatoriu ca victima să fi fost un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
textul biblic nu se contrazic neapărat. Documentele asiriene insistă asupra sprijinului dat lui Osea, în timp ce textul biblic amintește evenimentele interne fără să menționeze intervenția externă. Tiglat Pileser al III-lea a primit tribut și din partea lui Ahaz, regele lui Iuda, amenințat de regele Damascului, Rezin, și de la Pecah, regele lui Israel, care doreau să-l constrângă să se alieze cu ei împotriva Asiriei. Despre aceste evenimente ca și despre războiul care a rezultat ne vorbesc texte precum 2Rg 16,5-18 și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
inițiativa). Prima oară, mesagerii regelui se adresează cu glas tare întregii populații, în special oficialilor de la curte (18,17-18). A doua oară, regele primește o scrisoare (19,14). Cele două mesaje sunt aproape identice: regele Asiriei invită la supunere și amenință că atacă dacă regele nu-i acceptă condițiile sale. Răspunsul lui Ezechia este foarte asemănător în ambele cazuri: se duce la templu (19,1 și 19,14). În al doilea caz, se roagă cerând ajutorul lui Dumnezeu (19,15-19). Urmează
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
au descoperit, pare acum a fi o cavernă gigantică în care cad aproape toate ideile noastre despre acțiunile sociale. Aproape orice spunem, ori a fost spus vreodată de cineva în privința a ceea ce dorește sau ar trebui să obțină societatea, este amenințat de inconsistența internă” [Plott, 1976, pp. 511-512]. În continuare, voi expune pe scurt câteva dintre preocupările de cercetare din cadrul paradigmei. 1.4. Cercetarea în cadrul paradigmei De la apariția lucrării lui Arrow, în 1951, până în prezent, literatura din cadrul Teoriei Alegerii Sociale a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în TAS. Un alt motiv este indicat de același autor care, pornind de la teorema generală de posibilitate Arrow, notează: „Aproape orice spunem ori a fost spus vreodată de cineva în privința a ceea ce dorește sau ar trebui să obțină societatea este amenințat de inconsistența internă” [Plott, 1976, pp. 511-512]. Cu alte cuvinte, un specialist în științe politice ar trebui să fie preocupat de consistența valorilor pe care le susține, atunci când face asta, și de consistența teoriilor politice pe care le susține, atunci când
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și libertatea Îmi este frică să ies afară; e noapte, e furtună, casa mea se află la marginea satului, lângă cimitir. Îmi este frică de necunoscutul nopții, de tot ce poate aduce ea, de tot ce mă poate surprinde și amenința: de un câine, de un fulger, de un răufăcător, de spectrele în care nu cred, dar care ies din adâncul meu fără voia mea. Nu le pot stăpâni. Și nu-mi pot stăpâni frica aceasta care se ridică în mine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
domină de dinaintea mea și din adâncul meu. În noapte e posibilul primejdiei, răul diversificat, neștiut ca atare, răul care poate lua o întruchipare sau alta din multele întruchipări pe care le poate lua răul. Însăși noaptea, cu necunoscutul ei, mă amenință. Nu știu exact de ce anume îmi e frică. Îmi e frică de mai multe lucruri deodată, care toate, în egală măsură, se pot întâmpla. Le știu din poveștile copilăriei, din întâmplările adevărate, petrecute altcândva, altunde, dar tot noaptea, tot într
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hotărâre îmi tulbură liniștea, îmi schimbă cursul vieții, îmi primejduiește însăși viața. Nu este o hotărâre prin care doar risc, ci una în care am certitudinea deznodământului nefast. Hotărându mă astfel, nimic bun nu mă poate aștepta. Primejdia care mă amenință acum este la fel de concretă ca aceea pe care o trăiesc într-o avalanșă, într-un cutremur sau într-un atac la drumul mare. Numai că de data aceasta eu sunt cel care o provoacă; ea este înscrisă de la bun început
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]