24,313 matches
-
de interactiune al puterilor globale, care sunt capabile de a transcende distanță și interacțiunea la nivelul subsistemului micilor puteri al căror mediu este regiunea locală. Ideea principală a teoriei complexului regional de securitate este aceea că, de la cele mai periculoase amenințări până la cele mai scurte distanțe, interdependenta securității este în mod normal moderată de un grup de state care formează un complex de securitate".103 Se poate vorbi de existența unui complex de securitate atunci când două sau mai multe state dezvolta
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
fundamentalism religios, terorism internațional etc. Conform teoreticienilor se pot identifica trei categorii de zone de crize: zone anacronice (sau tradiționale), zone de crize induse, zone de crize aleatorii (sau în mozaic).201 Toate aceste zone sunt periculoase și generează numeroase amenințări, însă cele mai complicate sunt zonele de crize aleatorii sau în mozaic; crizele cronice sunt vizibile de multă vreme și chiar dacă nu sunt soluționate acestea pot fi, într-o formă sau alta, controlate sau supravegheate; crizele induse depind de cele
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
mozaic) sunt generate de cauze complexe, de cele mai multe ori izbucnind din cauza unor acumulări de contradicții care agravează situația regională sau internă și produc izbucniri sau reacții violente; alte crize pot fi determinate de intensificarea acțiunilor teroriste, de multiplicarea decalajelor și amenințărilor asimetrice fapt ce determină că acestea să nu poată fi controlate și gestionate pentru o perioadă. Crizele de la începutul secolului al XXI-lea sunt complexe, preponderent politico-militare, având un suport economic în condițiile accentuării decalajelor și multiplicării amenințărilor asimetrice. Crizele
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
decalajelor și amenințărilor asimetrice fapt ce determină că acestea să nu poată fi controlate și gestionate pentru o perioadă. Crizele de la începutul secolului al XXI-lea sunt complexe, preponderent politico-militare, având un suport economic în condițiile accentuării decalajelor și multiplicării amenințărilor asimetrice. Crizele afectează, deopotrivă, atât țările dezvoltate, cât și țările sărace, care se confruntă cu războaie frontaliere, foamete, malnutriție, lipsă acută a locurilor de muncă, terorism etc. Post-Război Rece s-au dezvoltat o serie de crize, atât la nivel internațional
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ideologia înainte de a lua avânt doctrina Jihadului islamic; aceeași susținători consideră că atâta vreme cât regimul iranian nu va fi învins, nu va fi stabilitate în Irak, Liban, Autoritatea Palestiniană, dar și în alte state din Orientul Mijlociu.207 Cea mai recentă 208 amenințare (care s-a resimțit încă din vara anului 2014209) vine din zonele de nord ale Irakului și Siriei, unde jihadiștii impunându-și propriile legi islamice au proclamat un califat cu capitala la Mosul; așa-numitul califat intitulat Statul Islamic din
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
o definiție universal acceptată pentru Orientul Mijlociu sau (cel putin) nu a fost încă formulată, modul de abordare al statelor în definirea regiunii fiind afectat de propriile percepții amenințate. Conform celor doi autori, statele au tendința să includă toate sursele de amenințare în definiția regiunii, această tendință fiind accelerată de proliferarea armelor de distrugere în masă, dar și de sistemul de distribuire al acestora. În delimitarea aceluiași spațiu geografico-istoric există autori care propun divizarea Orientului Mijlociu în patru subregiuni, astfel: subregiunea centrală
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Europa a reprezentat pentru secolul al XX-lea și anume principalul creuzet al conflictelor la nivel mondial. Cu prilejul Conferinței pentru Politica de Securitate, desfășurat la Mứnchen (în februarie 2004) Joschka Fischer 222 identifica Orientul Mijlociu drept "epicentrul celei mai mari amenințări la adresa securității noastre regionale și globale la începutul acestui secol: terorismul distructiv al Jihadului și ideologia să totalitara".223 După unii analiști tensiunile și animozitățile din Orientul Apropiat reprezintă esență conflictualității din Orientului Mijlociu, astfel că cele mai multe provocări decurg din
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
statele arabe vecine și problema gestionării resurselor energetice din zonă. La aceste trei mari probleme se adaugă în mod complementar problemă terorismului, fenomen care a căpătat la începutul secolului actual o dimensiune globală, constituind după pericolul nuclear cea mai gravă amenințare la adresa securității mondiale. 2.1.2.1. Orientul Mijlociu și crizele specifice acestei regiuni Așa cum am afirmat și în capitolul precedent, sfârșitul Războiului Rece a modificat balanța de putere mondială, prăbușirea comunismului acutizând nevoia de schimbare, adaptare și consolidare a unei
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în Orientul Mijlociu cu scopul de a încheia o coaliție în vederea combaterii grupării extremiste Statul Islamic, primul stat vizitat a fost Irak prilej cu care a afirmat că: "aproape fiecare țară de pe Pământ are câte un rol de jucat în eliminarea amenințării ISIL și al râului pe care îl reprezintă", de aceea Statele Unite vor "înființa o coaliție menită să dureze luni sau chiar ani";414 la 19 septembrie, Franța a lansat primele lovituri aeriene în nord-estul Irakului distrugând "un depozit logistic" al
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
infiltrare a unor grupări teroriste care încearcă să penetreze în Europa (și de aici mai departe) sub falsă imagine de refugiați; posibilă exacerbare a islamismului radical care atrage atrage tot mai mult tineret de origine arabă (dar nu numai); alte amenințări asimetrice cum sunt: proliferarea armelor de distrugere în masă, terorismul, conflictele regionale, statele aflate într-un proces de involuție etc. Înaltul Reprezentant UE pentru Politica Externă, Federica Mogherini, a "îndemnat statele membre la unitate în față crizei refugiaților cu care
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Libya), până la 21 noiembrie 2015.515 Toate aceste misiuni 516 demonstrează aportul pe care Uniunea Europeană îl aduce în managementul diferitelor crize internaționale prin abordarea globală în coordonarea mijloacelor de acțiune civile și militare, dar și în ceea ce privește eradicarea celor mai importante amenințări, ca de exemplu: proliferarea armelor de distrugere în masă, terorismul și criminalitatea organizată, cibersecuritatea, securitatea energetică, consecințele schimbărilor climatice, conflictele regionale, statele aflate într-un proces de involuție.517 3.2. Europa/ Uniunea Europeană și implicarea în conflictul din Orientul Mijlociu Pentru
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și defensive de descurajare militară. Descurajarea că strategie militară derivă din refuzul israelienilor de a face compromisuri, descurajarea prin slăbirea forțelor militare urmărind împiedicarea arabilor să dobândească noi teritorii; conform doctrinei israeliene, descurajarea (deterrence) înseamnă fie folosirea forței sau a amenințării cu folosirea forței, fie descurajarea prin încheierea unor alianțe.572 Pentru unii teoreticieni "războiul preventiv se bazează pe concepția că războiul este inevitabil și de aceea este mai bine să lupți acum, cănd costurile sunt scăzute, decat mai tarziu, când
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a arabilor" în fața unui potențial atac, care sub pretextul securității s-ar constitui într-o replică israeliană.575 Reuniunea Ligii Arabe (de la 31 martie 1994) a demonstrat că liderii arabi nu mai împărtășesc aceeași definiție comună asupra a ceea ce reprezintă amenințarea și implicit a ceea ce însemna securitatea, convenind pentru prima oara asupra faptului că fiecare parte trebuie să-și identifice propriile amenințări la adresa securității și să-și gestioneze pe cont propriu problemele de securitate. Cu același prilej liderii arabi au recunoscut
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de la 31 martie 1994) a demonstrat că liderii arabi nu mai împărtășesc aceeași definiție comună asupra a ceea ce reprezintă amenințarea și implicit a ceea ce însemna securitatea, convenind pentru prima oara asupra faptului că fiecare parte trebuie să-și identifice propriile amenințări la adresa securității și să-și gestioneze pe cont propriu problemele de securitate. Cu același prilej liderii arabi au recunoscut că aranjamentele de securitate pan-arabe576 sunt de domeniul trecutului și au instituit că regula de bază suveranitatea statelor că fundament al
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
scurt timp.578 Stephen Walt,579 încercând să explice de ce lumea arabă desconsidera Israelul, sugerează că această atitudine este o rezultanta a faptului că identitatea arabă împreună cu naționalismul arab sunt principalii factori care-i determina să-l perceapă drept o "amenințare și un inamic";580 în revers, lumea arabă consideră Israelul un "dușman al tuturor", "periculos de agresiv și expansionist", care urmărește să obțină "hegemonia regională în timp ce pretinde că lupta pentru pace".581 Israelul este perceput, de asemenea, ca un stat
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
războaiele inițiate de statele arabe împotriva Israelului); avertismentul timpuriu (warning, reprezintă capacitatea Israelului de a-și asuma o confruntare cu forțele militare din statele arabe prin intermediul sistemului de avertizare timpurie; acesta acorda Israelului timpul necesar pentru pregătirea unui răspuns adecvat amenințării); deliberarea (decision, aceasta închide triungiul de securitate și constă în inhibarea capacității militare de atac asupra unei țări).592 Doctrina de securitate a Israelului este structurată în opt capitole distincte: geografie, forța de muncă, cantitate vs. calitate, tehnici de război
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de securitate și constă în inhibarea capacității militare de atac asupra unei țări).592 Doctrina de securitate a Israelului este structurată în opt capitole distincte: geografie, forța de muncă, cantitate vs. calitate, tehnici de război ofensiv, tehnici pentru descurajarea adversarului, amenințări convenționale vs. neconvenționale, încrederea în propriile forțe (self-reliance), sprijinul/coordonarea unei mari puteri (great power patronage).593 Alte principii directoare ale doctrinei de securitate israeliene se referă la: superioritatea calitativa (conform căreia se are în vedere devansarea avantajului numeric al
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
operațională; ralierea la o mare putere (pentru a beneficia de suport militar, economic și diplomatic în timp de război); libertatea de acțiune (numai în situații limită să se recurgă la încheierea de alianțe); operațiunea sau opțiunea Samson (reprezintă descurajarea prin amenințarea nucleară sau printr-un atac nuclear, ca situație de ultimă instanță); colonizarea (conform acestui principiu așezările israeliene vor determina, în final, granițele statului).594 Din doctrina de securitate israeliană reiese, de asemenea, caracterul defensiv al strategiei de securitate israeliană (fără
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
rândul israelienilor există convingerea că teritoriul lor statal poate fi extrem de vulnerabil la un posibil atac nuclear, în condițiile actuale în care populația să redusă este concentrată în câteva zone urbane.600 La rândul lor, arabii consideră că o reală amenințare rezultă din capacitatea nucleară a Israelului, precum și din angajamentele paralele menite să împiedice nuclearizarea arabă, Israelul declarând în mod repetat că "nu ar fi prima țară care ar introduce armele nucleare în regiune".601 Deși Tratatul de Neproliferare Nucleară (NPT
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în întreg spațiul Orientului Mijlociu (că de exemplu: Tlatelolco Treaty Transforming Latină America into a nuclear weapon-free zone - NWFZ).606 Conform strategiei de securitate israeliene descurajarea poate fi pusă în practică în patru situații (de cod roșu): în caz de amenințare militară (military threat), în situația în care se face uz de arsenal militar (military attrition), în caz de război la scară extinsă (full-scale war) și în situația unui război total, generalizat (total war).607 La nivel militar, din punct de
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
vedere posibile atacuri nucleare din partea Teheranului, alături de triada tradițională: descurajare, avertizare și decizie, fiind introdus pilonul privind apărarea anti-rachetă, dar și o serie de programe noi de apărare.616 Arabii consideră relația strategică a Israelului cu SUA a fi o amenințare directă la adresa lor, relație ce conferă Israelului nu doar acces la tehnologie avansată, ci și experiența în domeniu.617 Statele arabe împărtășesc convingerea că Israelul este încurajat permanent de SUA să continue agresiunile și violarea drepturilor omului în Teritoriile Ocupate
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
se menționează îndatoririle Comisiei Speciale și unele aspecte legate de implicarea Adunării Generale în soluționarea chestiunii palestiniene prin mandatarea Comisiei Speciale (UNSCOP); pentru prima dată de la implicarea în criză israeliano-palestiniană, prin intermediul Rezoluției 107, ONU a făcut apel la încetarea utilizării amenințării cu forța (sau folosirea efectivă a forței), precum și la încetarea oricăror acțiuni care ar putea prejudicia soluționarea rapidă a problemei din Palestina. Situația tensionată generalizată în Teritoriile Palestiniene, în special în Ierusalim (dar și în Locurile Sfinte), s-a reflectat
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
din 5 iunie 1967); această rezoluție sublinia necesitatea că forțele armate israeliene să se retragă din Teritoriile Ocupate în vederea instaurării unei păci juste și durabile, care să garanteze dreptul la suveranitate al statelor din regiunea Orientului Mijlociu în lipsă oricărei amenințări cu utilizarea forței. Rezoluția 242,643 adoptată în unanimitate de Consiliul de Securitate al ONU (la 22 noiembrie 1967), a apărut pe fondul accentuării tensiunii generate de încheierea Războiului de Șase Zile (în favoarea Israelului), subliniind caracterul inadmisibil al dobândirii de
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
armate israeliene din Teritoriile Ocupate, încetarea tuturor revendicărilor sau stărilor de beligeranta și recunoașterea suveranității, integrității teritoriale și independenței politice a tuturor statelor din regiune, dreptul acestora de a trăi în pace, în interiorul unor granițe sigure și recunoscute, libere de amenințări sau acte de violență, precum și găsirea unei soluții juste a problemei refugiaților.644 Declanșarea ostilităților egipteano-siriene (la 6 octombrie 1973) în vederea recuperării teritoriilor anexate de Israel în urmă războiului precedent, a determinat că în regim de urgență Consiliul de Securitate
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
La 10 noiembrie 1975, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 3379(XXX)653 prin care se condamnau toate formele de discriminare rasială, sionismul în particular fiind catalogat drept o formă de rasism și de discriminare rasială care reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității în lume. La aceeași dată, prin intermediul Rezoluției 3375(XXX)654 Adunarea Generală a reînnoit 655 invitația adresată OEP, în calitate de unic reprezentant al poporului palestinian, de a participa la toate dezbaterile și conferințele care se vor desfășura
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]