17,659 matches
-
și diplomatice. Marile centre culturale erau Egiptul și Irakul de azi. Populația umană la nivel global era de 30 de milioane de locuitori. Epoca Bronzului a durat din anul 3000 i.en. până în anul 2500 i.en. Civilizațiile urbane au avansat, metalurgia bronzului se extindea în producția agricolă, și se dezvoltau noi mijloace de comunicare în formă scrisă. A avut loc ascensiunea elitelor de bogați, superiori fizic și intelectual, impunându-și propriile politici asupra maselor și ce puteau acumula mai multă
Mileniul al III-lea î.Hr. () [Corola-website/Science/305557_a_306886]
-
la nord de Pirinei. Victorioasa armată musulmană din Spania, dornică să jefuiască noi orașe și locuri sfinte creștine, și plină de o încredere fanatică în invincibilitatea puterii lor." După nimicirea lui Eudes și distrugerile din sudul regiunii, cavaleria umayyadă a avansat spre nord, pe urmele lui Eudes, jefuind și distrugând totul în cale. Eudes a cerut ajutorul francilor, ajutor acordat de Charles Martel abia după ce Eudes a devenit vasalul francilor. Se pare că umayyazii nu au estimat corect adevărata putere a
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
grîu și o stație de prelucrare a seminței de floarea soarelui. De asemenea, venitul ramurei agricole este scăzut ca rezultat al lipsei de tehnică și mașini agricole suficiente și eficiente. La aceasta se mai poate de adăugat și nefolosirea tehnologiilor avansate pentru obținerea recoltelor la o rată înaltă. Lipsa unei piețe de desfaceri durabile pentru unele produse agricole este și ea o piedică în dezvoltarea unei economii agricole mai avansate din această regiune. În prezent satul dispune de un liceu, un
Antonești, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305618_a_306947]
-
de lămurire în rândurile tineretului din comună, organizându-l. A luat parte la munci voluntare, pe șantier, și plătește cotizația". În septembrie 1952 este trimis la studii la Școala Militară Politică nr. 3, unde urmează un an de pregătire, fiind avansat în august 1953 la gradul de locotenent. Lucrează apoi ca șef de bibliotecă și șef de club la Școala Militară politică nr. 3 (1953-1954) și profesor de economie politică la Școala medie militară "Ștefan cel Mare" (1954-1955). Deși nu avea
Ilie Ceaușescu () [Corola-website/Science/305621_a_306950]
-
de doctor în istorie în 1969. A urmat cursul postuniversitar de limbă engleză (1974-1975) și cursul postacademic de comandă și stat major (aprilie 1979). După ce Nicolae Ceaușescu este ales în funcția de secretar general al Partidului Comunist Român, Ilie Ceaușescu avansează în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Devine unul dintre responsabilii cu istoria militară a României, predând cursul de istorie militară la Academia Militară Generală ca lector, lector superior și locțiitor șef de catedră (februarie 1968 - decembrie 1970) și apoi lucrând pe postul
Ilie Ceaușescu () [Corola-website/Science/305621_a_306950]
-
și șef Sector în Secția de istorie militară la C.S.C.I.T.M. (august 1972 - martie 1975). În martie 1975 a fost numit în funcția de șef al Direcției organizatorice din Consiliul Politic Superior al Armatei, departamentul politic al Ministerului Apărării Naționale. Este avansat în mai 1977 la gradul de general-maior, apoi în decembrie 1982 la cel de general-locotenent (cu 2 stele). Îndeplinește apoi funcțiile de secretar adjunct (1979-1983) și secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei și adjunct al ministrului apărării naționale (aprilie
Ilie Ceaușescu () [Corola-website/Science/305621_a_306950]
-
parte din complexul de peșteri prezente în Cheile Carașului, în Munții Aninei din județul Caraș-Severin. Se situează pe raza localității Iabalcea (comuna Carașova), în apropierea Peșterii Comarnic. Are o lungime totală de 1.121 m. Mărimea peșterii crește pe măsură ce se avansează înăuntrul ei, pornind de la o galerie de intrare îngustă, cu săli mari legate între ele și culminând cu Sala Finală, lungă de 80 m, lată între 10 și 20 m și cu o înălțime de până la 20 m. Aceasta este
Peștera Popovăț () [Corola-website/Science/305636_a_306965]
-
ridicase spionajul românesc la nivelul elitei mondiale. Noul director general al SSI, absolvent al seminarului teologic din Iași și al facultății de drept, și-a început cariera în secția de informații (Siguranță) din Direcția Generală a Poliției, unde a fost avansat treptat, până la funcția de director. S-a remarcat prin modul în care a combătut mișcarea legionară. A fost demis din această funcție de către Carol al II-lea deoarece adunase informații asupra Elenei Lupescu, amanta regelui (și viitoare soție), fapt denunțat
Eugen Cristescu () [Corola-website/Science/305730_a_307059]
-
23 decembrie 1917, i se naște unica fiică, Corina. Fiica sa, inginer electromecanic la întreprinderea Electromagnetica, cu origine "burgheză", la data de 28 august 1951, era deținută în penitenciarul Văcărești, fiind reținută fără mandat de arestare, conform fișei matricole penale. Avansat la gradul de căpitan, Constantin Tobescu trece în cadrele Jandarmeriei la sfârșitul războiului. În noiembrie 1930, este mutat în interesul serviciului la Inspectoratul de Jandarmi București, unde se stabilește definitiv. După ce este detașat în diverse posturi prin țară (Găești, Ploiești
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
căpitan, Constantin Tobescu trece în cadrele Jandarmeriei la sfârșitul războiului. În noiembrie 1930, este mutat în interesul serviciului la Inspectoratul de Jandarmi București, unde se stabilește definitiv. După ce este detașat în diverse posturi prin țară (Găești, Ploiești și Chișinău), este avansat la gradul de colonel în 1938, fiind mutat la Iași. După abdicarea regelui Carol al II-lea, demisionează din armată (în 26 noiembrie 1940), de teama legionarilor. (deoarece fusese un colaborator apropiat al gen. Ioan Bengliu, fost comandant al Jandarmeriei
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
în aceeași noapte la închisoarea militară Jilava) Se retrage în Banat, trece Dunărea în Iugoslavia, apoi revine în funcția din care demisionase anterior, imediat după evenimentele violente din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute sub denumirea de “rebeliune legionară” (24.01.1941). Avansat la gradul de general spre sfârșitul anului 1941, pe toată durata războiului va fi mobilizat în zona interioară (teritoriul românesc rezultat în urma amputărilor teritoriale din vara anului 1940), în calitate de comandant al Siguranței și Ordinii Publice în Inspectoratul General al Jandarmeriei
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
principalele sale atribuții erau asigurarea ordinii și liniștii publice în mediul rural (activitatea polițienească propriu-zisă), precum și prevenirea și anihilarea actelor de sabotaj, spionaj și terorism în această zonă. În data de 20 martie 1943, prin Decretul nr.765/943 este avansat general de brigadă, fiind numit director al Direcției Siguranței și Ordinii Publice, în 1 iunie 1943, funcție pe care o va deține până în data de 25 august 1944, data la care își va înainta oficial demisia. Numele gen. Constantin Tobescu
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
ultima zi. În același sezon Borussia a pierdut finala Cupei UEFA în fața celor de la Feyenoord. Puterea financiară a clubului a scăzut de atunci. Conducerea defectuoasă a clubului a condus la vinderea, Westfalenstadion. Situația a fost agravată de eșecul de a avansa în Liga Campionilor 2003, când echipa a fost eliminată la penaltiuri de Club Brugge. Borussia a fost din nou condusă la un pas de faliment în 2005, valoarea inițială de 11 € a acțiunilor sale a scăzut cu peste 80% pe
Borussia Dortmund () [Corola-website/Science/306274_a_307603]
-
mai apoi s-a înscris în PNL. În calitate de ministru de resort a lansat programul unei reforme a învățământului, care conținea reforma programului de predare, schimbări în managementul academic și financiar al educației și descentralizarea și reorganizarea cercetării. A promovat forme avansate de cooperare internațională, vizând tranziția completă a României spre sistemul european de educație. La 15 martie 2011 patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat Crucea patriarhală pentru mireni. Între 7 mai 2012 și 6 august 2012, a fost
Andrei Marga () [Corola-website/Science/306272_a_307601]
-
în 1993, clubul s-a calificat în grupele Ligii Campionilor, unde a avut ca adversari pe FC Barcelona, Manchester United și Galatasaray S.K.. Eliminarea din acest stagiu al competiției era previzibilă, însă, în mod surprinzător, IFK Göteborg a câștigat grupa, avansând în runda eliminatorie unde a fost eliminată de Bayern München. Ultimii ani de dinaintea noului mileniu au fost unii dezamăgitori pentru IFK, contrastând cu succesul avut în anii anteriori. Echipa a reușit să se claseze pe locul al doilea în 1997
IFK Göteborg () [Corola-website/Science/306276_a_307605]
-
din Polonia (1764 - 1769) și împotriva Imperiului Otoman (1770 - 1774). După ce și-a pierdut un ochi în 1775 în luptă, a luat o pauză și și-a petrecut câțiva ani călătorind prin Europa Centrală și Apuseană. În 1784 a fost avansat la gradul de general maior, iar în 1787 a fost numit guvernator al Crimeii. Sub comanda lui Alexandr Suvorov, a cucerit o mare experiență de război și prețuirea contemporanilor în timpul războiului ruso-turc din 1787 -1792, în luptele pentru cucerirea Ociakovului
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
Crimeii. Sub comanda lui Alexandr Suvorov, a cucerit o mare experiență de război și prețuirea contemporanilor în timpul războiului ruso-turc din 1787 -1792, în luptele pentru cucerirea Ociakovului, Odessei, Tighinei și Ismailului, sau în bătăliile de la Râmnic și Mașin. A fost avansat general locotenent în 1791. A fost numit succesiv ambasador la Constantinopol, guvernator al Finlandei, comandant al corpului de cadeți din Sankt Petersburg, ambasador la Berlin și guvernator al Sankt Petersburgului. Kutuzov era unul dintre favoriții lui Pavel I, dar după
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
foarte tânăr în armată, luptând împotriva suedezilor în timpul războiului cu suedezii din anii 1741-1743, apoi împotriva prusacilor în războiul de șapte ani (1756 - 1763). În anul 1761 a devenit francmason în loja „Des Trois Étoiles” din Sankt Petersburg. A fost avansat la gradul de colonel în anul 1762, după ce s-a distins de mai multe ori în lupte. Suvorov a luptat mai apoi în Polonia împotriva Confederației de la Bar, reușind să pulverizeze forțele lui Pułaski, să cucerească Cracovia (1768), deschizând astfel
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
după ce s-a distins de mai multe ori în lupte. Suvorov a luptat mai apoi în Polonia împotriva Confederației de la Bar, reușind să pulverizeze forțele lui Pułaski, să cucerească Cracovia (1768), deschizând astfel calea pentru prima împărțire a Poloniei , fiind avansat la gradul de general maior pentru aceste realizări. A participat la războiul ruso-turc din 1768 - 1774, câștigând o mare faimă, în special după bătălia de la Kozludji. În anul 1775, Suvorov a fost însărcinat să înăbușe răscoala lui Emelian Pugaciov, dar
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
înăbușe răscoala lui Emelian Pugaciov, dar a ajuns în zona răzvrătită numai în după ce liderul rebel fusese deja luat prizonier, trădat de camarazii săi cazaci. Din anul 1777 și până în anul 1783, Suvorov a luptat în Crimeea și Caucaz, fiind avansat la sfârșitul acestei perioade general locotenent. Din 1787 până în 1791, el a fost din nou implicat în luptele cu turcii în timpul războiului din 1787 - 1792 și a reușit să obțină o serie de victorii. În timpul asediului de la Kinburn (1787) a
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
Polonia). Mai mulți urmași ai generalisimului au îmbrățișat cariera militară: fiul său Arkadi (1783 - 1811), general al armatei ruse în timpul războaielor napoleoniene și a războaielor cu turcii de la începutul secolului al XIX-lea, iar nepotul său Alexandru (1804 - 1882) a avansat de asemenea până la gradul de general al armatei ruse. În anul 1900, la 100 ani de la moartea generalisimului, la Sankt Petersburg a fost deschis Muzeul Suvorov. În afară de monumentul din Sankt Petersburg, au mai fost ridicate monumente închinate lui Suvorov în
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
frați ai ei care muriseră în lupte, Ecaterina a cerut să fie transferată la o unitate de combatanți. A fost luată prizonieră, a evadat și a fost rănită de două ori. În spital, a fost decorată de casa regală și avansată la gradul de sublocotenent. Din această postură a participat la bătălia de la Mărășești, unde a murit comandând un pluton de infanterie. Celebrată ca eroină națională după terminarea războiului, imaginea ei a fost la început marginalizată și apoi distorsionată de regimul
Ecaterina Teodoroiu () [Corola-website/Science/306341_a_307670]
-
că, potrivit teoriei sale, acel „T” ar proveni de la „Terter” (deci „Despotul Ioan Terter”). Important este, în concluzia lui Panaitescu, faptul că Ivanco era stăpân peste un teritoriu destul de important economicește pentru a-și permite baterea de monedă. De asemenea, avansează ipoteza că legenda în limba greacă ar însemna prezența acestei limbi la curtea lui Ivanco și nu a celei slavone, ceea ce înlătură ipoteza caracterului bulgar al stăpânirii sale. Această ultimă presupunere este privită cu rezervă de către Alexandru Elian.
Ivanco al Dobrogei () [Corola-website/Science/306362_a_307691]
-
tânăr de 16 ani ). După ce s-a stabilit că "„moartea a fost provocată prin plăgi produse de arma de foc” ", primăria a aprobat înhumareas chiar cu ajutorul unui pluton de soldați de la unitatea din localitate, întrucât victimele erau într-o stare avansată de putrefacție. De altfel, în procesul verbal cu numărul 67 al sedinței reprezentanței comunității evreiești din 28 iulie 1940, se ia act că s-au scos de la Oficiul Stării Civile 50 de autorizații de înmormântare, pentru care a fost achitată
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
perioada de referință au scăzut cu numai 1 grad Celsius. a cauzat ierni foarte friguroase în multe locuri din lume însă dovezi detaliate nu există decât în Europa și în America de Nord. La jumătatea secolului XIX, ghețarii din Alpii elvețieni au avansat până la punctul în care întregi sate au fost distruse. Râul Tamisa și canalele din Țările de Jos înghețau des în timpul iernii, oferind posibilitatea de a le traversa, de a patina deasupra și chiar de a organiza târguri pe gheață. Zona
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]