16,394 matches
-
directoare a Operei basarabene (1919-1923), directoare și profesoară (clasa de operă) la Conservatorul „Unirea” din Chișinău (1919-1936), profesoară de canto la Conservatorul Național din Chișinău (1932-1934), solistă a Operei din Cluj (1923-1925), profesoară la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București (1936-1942). În 1918, pune la Chișinău bazele „Societății Muzicale Române” din Basarabia, pe care o conduce până în 1940, când este nevoită să se refugieze. Cu o voce de soprană, s-a impus pe scena lirică prin temperamentul scenic
Anastasia Dicescu () [Corola-website/Science/336960_a_338289]
-
euro. Master Planul General de Transport al României, întocmit în 2015, prevede necesitatea alocării a 1,381 miliarde de euro pentru „Amenajarea râurilor Argeș (73,289 km) și Dâmbovița (31 km) pentru navigație”. Între timp, lucrările existente s-au deteriorat dramatic. O mare parte a plăcilor de beton, a componentelor metalice și a bordurilor au fost furate. Multe dintre coloane au fost distruse de căutătorii de fier vechi, iar zonele porturilor sunt pline de bălți poluate și urât mirositoare, praf și
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
și "Morișca", tipărite la Bacău în anul 1939. În anul 1953 se retrage, fără familie, la Vatra Dornei, stabilindu-se într-o casă de stat situată în zona cea mai pitorească a orașului, unde spera să-și poată continua opera dramatică și unde a rămas până la capătul vieții. Acolo a predat până în anul 1955 ca profesor de limba rusă la Școala Generală Nr. 1. Cele mai multe detalii legate de temperamentul și de caracterul acestui dramaturg au fost incluse de monahul și scriitorul
Ion Luca () [Corola-website/Science/337005_a_338334]
-
pe scenele unor teatre din București, Iași, Cluj etc. Piesele de teatru ale lui Ion Luca se înscriu în curentul literar tradiționalist, promovat în perioada interbelică de revista "Gândirea", condusă inițial de Cezar Petrescu și apoi de Nichifor Crainic. Poemul dramatic "Icarii de pe Argeș" (1933) este inspirat de legenda Meșterului Manole. Alte drame ale lui Ion Luca prezintă episoade ale istoriei românilor: "Alb și negru" (1933) îi are ca protagoniști pe voievodul Constantin Cantemir, mitropolitul Dosoftei, logofătul Miron Costin ș.a.; "Rachierița
Ion Luca () [Corola-website/Science/337005_a_338334]
-
, pseudonimul lui Henric Pekelman, (n. 31 mai 1881, Botoșani - d. 30 iunie 1965, Săo Paulo, Brazilia) a fost un poet și autor dramatic român. Era fiul unui dentist din Botoșani. A studiat la Liceul Național din Iași (1897-1900), unde a fost coleg cu Mihail Sadoveanu, și la Facultatea de Medicină din Iași. A obținut în iunie 1907 titlul de doctor în medicină și
Enric Furtună () [Corola-website/Science/337001_a_338330]
-
de Criminologie". Primele îndrumări literare le-a primit de la fostul său coleg Mihail Sadoveanu. A debutat ca poet în revista "Sămănătorul" (1904), publicând ulterior trei volume de poezii: "De pe stâncă" (1922), "Priveliști și impresii" (1926) și "Poemele resemnării" (1940), poemele dramatice "Pustnicul" (1914), "Între șanțuri" și "Priveghiul fără lacrimi" și piesa de teatru "Rechiziția", ce a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași în 1920, retrasă ulterior în urma protestelor violente ale studenților naționaliști. Poeziile sale sunt scrise într-un stil
Enric Furtună () [Corola-website/Science/337001_a_338330]
-
revista "Iașul literar". Piesele sale au fost jucate pe scenele teatrelor românești: "Constelația Ursului" (pusă în scenă la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, în regia lui E. Tr. Bordușan, în stagiunea 1968/1969), "Dubla dispariție a Marthei N..." (Teatrul Dramatic „G. Bacovia” din Bacău, stagiunea 1975/1976) și "Plus sau minus viața" (la același teatru, 1980). A publicat patru volume de teatru: "Balansoar pentru maimuțe" (1972), "Căderea păsării de seară" (1981), " Viața și dragostea într-o vilă stil" (2001) și
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
stagiul militar. A colaborat sub diferite pseudonime ca "Don Juan, Don Jose, Don X" sau "Vivian Bell" la „Convorbiri literare", „La Roumanie nouvelle”, „Viața literară", „Revista Fundațiilor Regale", „Le Moment", „Contimporanul" și a semnat cronici literare intitulate „Interviuri”, „Problemele criticii dramatice”, „Premiere bucureștene”, „Cronica dramatică”, „Arabescuri”, „De vorbă cu...”, „Caleidoscopul zilei”, „Politica teatrală, artistică și culturală”, „Siluete”, „Scrisori din Paris”. Timp de douăzeci de ani a fost cronicar dramatic la revista "Vremea", a fost redactor la revista "Rampa" și editor al
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
sub diferite pseudonime ca "Don Juan, Don Jose, Don X" sau "Vivian Bell" la „Convorbiri literare", „La Roumanie nouvelle”, „Viața literară", „Revista Fundațiilor Regale", „Le Moment", „Contimporanul" și a semnat cronici literare intitulate „Interviuri”, „Problemele criticii dramatice”, „Premiere bucureștene”, „Cronica dramatică”, „Arabescuri”, „De vorbă cu...”, „Caleidoscopul zilei”, „Politica teatrală, artistică și culturală”, „Siluete”, „Scrisori din Paris”. Timp de douăzeci de ani a fost cronicar dramatic la revista "Vremea", a fost redactor la revista "Rampa" și editor al paginii pe teme culturale
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
Le Moment", „Contimporanul" și a semnat cronici literare intitulate „Interviuri”, „Problemele criticii dramatice”, „Premiere bucureștene”, „Cronica dramatică”, „Arabescuri”, „De vorbă cu...”, „Caleidoscopul zilei”, „Politica teatrală, artistică și culturală”, „Siluete”, „Scrisori din Paris”. Timp de douăzeci de ani a fost cronicar dramatic la revista "Vremea", a fost redactor la revista "Rampa" și editor al paginii pe teme culturale la revista "Ultima oră". Aceasta din urmă a fost pagina la care a activat Petru Comarnescu până în momentul plecării sale în Statele Unite ale Americii
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
fel de divertisment destinat văzului și auzului”. Aceasta este prima definiție a teatrului din Natyashastra. El este definit mai întâi a fi Kridaniyaka, ,obiect de divertisment, amuzament”. Drsyam (vizualitatea) și Sravyam (audibilitatea) sunt celelalte două atribute fundamentale ale oricărei performanțe dramatice și, totodată, cele două mari categorii în care esteticienii indieni împart artele. Teatrul îmbină artele văzului cu cele ale auzului: ,Dintre toate daniile rânduite în lege, aceasta aduce cea mai mare roadă (ascultarea acestrei shastra-n.a) căci dăruirea unui spectacol
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
și sugestii; conturează propria viață a dansului prin mișcările ritmice ale trupului și brațelor, la care se adaugă expresiile feței. Dansatorul este interesat să comunice mesajul sau povestea; el face tot posibilul să se facă înțeles folosindu-se de abhinaya-interpretare dramatică. Această combinație dă consistență poveștii, transmițând sau sugerând ideea conținută de aceasta. Tehnica fundamentală abhinaya în nritya este aceeași cu cea din natya: dansatorul își folosește trupul și mișcările brațelor, combinate cu muzică și narațiune literară, urmărind să creeze spectatorilor
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
relatează o poveste cu ajutorul mișcărilor ritmice, fiind un dans cu mimă, abhinaya și temă. NATYA Al treilea aspect al dansului clasic indian combină cuvântul vorbit cu ceea ce în nritya se numește expresie facială, gesturi ale trupului și ale mâinilor. Elementul dramatic, în forma cuvântului vorbit, face ca dintre cele trei categorii, natya să fie cea mai ușor de înțeles. Natya folosește toate elementele abhinaya: angika, sattvika, vachika și aharya. Angika abhinaya (gestuală) folosește mișcări ritmice ale trupului și ale brațelor, în timp ce
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
și de Beethoven. Tonalitățile sunt Re major pentru prima parte, La major pentru a doua, Re minor pentru a treia și Fa minor pentru ultima, finalul fiind în Re major. Utilizarea tonalității Fa minor pentru ultima parte a fost schimbare dramatică de la utilizarea convențională. Pentru primele trei interpretări (Budapesta, Hamburg și Weimar) mai exista o parte suplimentară, "Blumine" (floare, înflorit), între prima și a doua parte din forma actuală. Această parte a fost compusă inițial ca și numărul de deschidere "Ein
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
flamanzi în 1300 și 1301. De asemenea, și răsculații din Zeelanda au fost înfrânți. Fratele lui Ioan, Guy d'Avesnes, a devenit episcop de Utrecht. Ca urmare, toți principalii adversari ai lui Ioan erau eliminați. Mersul evenimentelor s-a modificat dramatic după o răscoală a flamanzilor și înfrângerea armatei franceze în bătălia Pintenilor de Aur din 1302, în care fiul său mai mare a căzut luptând pentru cauza franceză. Patrioții flamanzi au atacat Hainaut și Zeeland, având sprijinul celor nemulțumiți din
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
Lidia Axionov (n. 2 februarie 1916, Chișinău; d. 10 martie 1986, Chișinău) a fost o muzicologă și pedagogă moldoveancă. În 1934, a absolvit Liceul Eparhial de Fete din Chișinău, după care Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „Unirea” din Chișinău în 1935 și Conservatorul George Enescu din Iași (clasa profesoarei A. Zira) în 1939. Activează ca profesoară la Liceul de Muzică din Chișinău între anii 1940-1941. În cursul războiului (1941-1944) este redactor literar la Teatrul Unit Moldovenesc-Rus
Lidia Axionov (muzicologă) () [Corola-website/Science/333450_a_334779]
-
culturală a cititorului, poemele lui Moldovan reușesc să provoace nenumărate sugestii și să limpezească apele tulburi ale emoției cu ajutorul unui „ermetism de protecție”. Expresia e aplicată de Ion Simuț care observă cu justețe că în Arta răbdării, livrescul «îl resimte dramatic în zona angajării existențiale a poeziei». Poemul Nici o concluzie anticipă această stare de ‘dramatis personae', această scindare pe care ființa și-o asumă între poezie și livresc, între existență și cunoaștere. Tematica morții gravitează în jurul nucleului liric, fie că dă
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
(1325 - 7 ianuarie 1355) a fost o nobilă galiciană născută din mamă portugheză. Este cunoscută ca fiind metresa și postmortem recunoscută drept soția regelui Petru I al Portugaliei. Circumstanțele dramatice ale relației ei cu Petru I, care a fost interzisă de tatăl acestuia, regele Afonso al IV-lea, uciderea ei la ordinele lui Alfonso, răzbunarea lui Petru pe ucigașii ei, și legenda încoronării ei după moarte, au făcut din un
Inês de Castro () [Corola-website/Science/333507_a_334836]
-
experți al Domeniului European de Cercetare (European Research Area) privind colaborarea internațională în domeniul științei și tehnologiei, Archibugi a subliniat faptul că declinul demografic în Europa, combinat cu lipsa de vocație a tinerilor pentru științele exacte, va genera un deficit dramatic de muncitori calificați în mai puțin de o generatie. Acest lucru va pune în pericol standardul de viață european în domenii-cheie, cum ar fi: cercetarea medicală, tehnologiile informaționale și industriile bazate pe cunoaștere intensivă. El a cerut revizuirea substanțială a
Daniele Archibugi () [Corola-website/Science/330474_a_331803]
-
lucrat în această profesie. La 17 ani i s-a diagnosticat glaucom care a lezat ochiul sau stâng, în ciuda tratamentelor. Din cauza acestei infirmități el a fost scutit de serviciul militar. A început studii de teatru la Înaltă Școală de artă dramatică „Beit Tzvi” din Ramat Gan, dar le-a întrerupt după trei luni. În cele din urmă a absolvit cursurile Facultății de teatru ale Universității Țel Aviv. Râmi Barukh joacă din anul 1986 în cadrul Teatrului de cameră (Theatron Hakameri) din Țel
Rami Barukh () [Corola-website/Science/331102_a_332431]
-
Ialomița. A ilustrat o carte cu texte de Emil Cioran, dăruită de România lui François Mitterrand, președintele Republicii Franceze, între anii 1981-1995. După căderea regimului lui Ceaușescu, Ion Nicodim a realizat o lucrare monumentală din bronz, cu o intensă putere dramatică, dedicată „Victimelor anonime”, care a fost instalată în Piața Revoluției din București, chiar la începutul anilor 1990. Ion Nicodim a avut titlul de „Cetățean de onoare al Municipiului Constanța”. Interviuri
Ion Nicodim () [Corola-website/Science/331116_a_332445]
-
cel de bază și „client care a comandat mâncarea respectivă”. Alți lingviști consideră că prin metonimie se creează sensuri noi. De exemplu cuvântul „operă” cu sensul de bază „compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic” ar mai avea și sensurile opera ca instituție, opera ca clădire, spectacol de operă, trupă de operă, partitura unei opere, înregistrarea unei opere etc.. Un procedeu cert de creare a unor sensuri noi este metafora, cu condiția să nu fie
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
de război”, „Păcat”, „O făclie de Paște”), sau fac loc fantasticului („Kir Ianulea” și „Calul dracului”). În întreaga sa operă, I.L.Caragiale a reușit să contureze ca niciun alt scriitor , un univers comic și altul tragic, ilustrate atât de operele dramatice cât și de cele în proză, dar cel mai mare merit al său este acela că a știut să înfățișeze artistic o realiate complexă și să zugrăvească tipuri umane de o mare diversitate. În memoria marelui dramaturg, în anul 1979
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
mare parte din el deteriorat și inutilizabil. Litigiul s-a judecat de o curte de arbitraj din Budapesta ajungându-se după luni de pertractări la anularea contractului și pierderea banilor plătiți de statul român. Toate acestea au dus la scăderea dramatică a veniturilor realizate din exporturile de cereale, de la 283 milioane de lei în 1898 la numai 149 milioane de lei în 1899 (o reducere cu 48%), ceea ce a cauzat și o diminuare proporțională a veniturilor la bugetul de stat. Criza
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
de miezingi pe vremea când era copil. Luat sub aripa ocrotitoare a unui Saltimbanc, el devine extrem de apreciat pentru talentul de a cânta la scripcă. Moartea maestrului îl lasă fără slujbă și invidia altor Saltimbanci îl aduce într-o situație dramatică. Abia scapă cu viață din atacul unor miezingi și ajunge la spitalul Leeshei, de care se îndrăgostește. Când fata află despre o epidemie care a izbucnit în satul ei și a ucis-o pe Bruna, își adună bagajele și pleacă
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]