16,106 matches
-
românii erau familiarizați de două sute de ani, mai exista și regimul comunist. Iorga îl ura și vorbea despre "ideea nebunească a bolșevismului tiranic". A declarat presei franceze că "bolșevismul nu este acceptat de noi, românii, pentru că este incompatibil cu caracterul latin și cu modul de a gîndi românesc". Cu toate acestea, atunci cînd poliția secretă română i-a arestat și i-a torturat brutal pe studenții comuniști, Iorga a protestat prompt împotriva acestui fapt162. Rusia rămînea întotdeauna Rusia pentru Iorga. Dintre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Italia înainte de marșul spre Roma al lui Mussolini (și după aceea) sînt elocvente. Evoluția acestor relații prezintă interes mai ales prin prisma felului în care vor evolua acestea în deceniul următor. Se știe cît de mult conta pentru el frăția latină. Nu există în scrierile lui Iorga nici o menționare a mediului din care provenea Mussolini. Nu a menționat niciodată faptul că acesta fusese marxist și că era un socialist foarte radical. După evenimentele din Italia, Iorga a fost informat asupra "anarhiei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Mussolini; Iorga înțelegea și-i reproșa lui Mussolini planurile privind teritoriile Franței și al Iugoslaviei, adăugînd că pentru realizarea acestor planuri Mussolini avea nevoie de sprijinul Ungariei și al Bulgariei. "Noi, cei din România, îi urăm numai bine marii națiuni latine", încheia el. Dar lui Iorga îi era teamă că Mussolini va perturba Sistemul de la Versailles 179. Iorga a luat poziție fermă față de partiduțele fasciste din România, care încercau să-l imite pe Mussolini, numindu-i pe membrii acestora maimuțolini ("Cei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în legătură cu multe alte lucruri; dar nu uitați să reveniți la interesul României . Chiar și onorurile și decorațiile, chiar și titlurile onorifice care-i fuseseră acordate, toate păreau să respecte același model: cadrul Sistemului Alianței Franceze, Mica Antantă și solidaritatea pan-latină a lui Iorga. Iorga a devenit Doctor Honoris Causa al Universității de la Strasbourg în 1920, al Universității de la Lyon în 1923, al Universității de la Geneva în 1926 și al Universității de la Wilno în 1929; în sfîrșit, al Universității de la Oxford
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Nu s-a cufundat în această perioadă atît de mult în arhive și biblioteci ca înainte; nu a ratat însă nici o ocazie de acest fel. A făcut o vizită îndelungată în Grecia. Le-a vizitat pe celelalte două mari surori latine: Spania și Portugalia. În Spania a fost în ianuarie 1927, apoi în martie 1928 și a participat la Conferința Mondială de Istoria Spaniolă din noiembrie 1929. A făcut o vizită în Catalonia, a stabilit numeroase contacte cu istoricii spanioli și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care fuseseră "adunate la un loc". Iorga a publicat o mulțime de lucrări despre istoria românilor în limbi străine. Scurtă istorie a poporului român (Brașov, 1921) prezenta în limba germană, pentru vorbitorii acestei limbi, istoria românilor în interpretarea sa. Lucrările Latinii răsăriteni (Paris, 1921) și Istoria României (Londra, 1925) se adresau cititorilor francofoni și anglofoni. Aceste lucrări, scrise în grabă de dragul oportunității lor politice, lăsau foarte mult de dorit, fapt de care Iorga era conștient. Lucrarea lui Corespondența diplomatică română sub
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
imaginea apolitică a celui mai mare ardelean al secolului al XX-lea. Exista posibilitatea cooperării între acești doi oameni cinstiți și adevărați patrioți, dar erau și piedici. Cultura lui Iorga era mai ales de orientare franceză, bazată pe o temelie latină și greco-bizantină; mediul din care provenea Maniu era german transilvănean, plus că era greco-catolic. Iorga insista asupra "odioasei sale culturi subgermane și maghiare" și asupra mediului său catolic transilvănean chezaro-crăiesc. El considera morala creștină și constituționalismul lui Maniu drept "ipocrizie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avea vreo legătură cu credința, ci numai cu măsura în care aceasta servea drept mijloc de răspîndire a naționalismului românesc 98. În ceea ce privește misticismul legionarilor, Iorga a manifestat întotdeauna o aversiune sănătoasă față de tot ce este abstract. El era un raționalist latin și explica misticismul Legiunii prin faptul că "Codreanu este slav"99. Ego-ul lui Iorga nu permitea nici un atac din partea "Noului naționalism". În ochii lui, el era principalul element în înfăptuirea României Mari, iar naționalismul acesteia trebuia să se bizuie pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se urăsc cu patimă". Ambele erau reprezentante ale "dictaturii odioase". Ambele dictaturi erau "socialiste". Iorga nu înțelegea de ce oferea Spania teritoriul și armata ei "ca să fie terenul exteriorizării acestor uri turbate". (El uita să comenteze rolul nefast jucat de "sora latină", Italia fascistă, în tragedia spaniolă din timpul războiului civil)117. Ajungem astfel la relațiile lui Iorga cu Mussolini. Atunci cînd naziștii austrieci l-au asasinat pe Dolfuss, Mussolini a trimis trupe italiene ca să împiedice Anschluss-ul. Iorga a fost de acord
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adeptul expansiunii totale. Următoarea victimă de pe lista lui avea să fie Albania. În 1934, atunci cînd Mussolini și-a trimis flota într-o demonstrație de forță în fața coastelor albaneze, Iorga a protestat, în ciuda simpatiei sale (conform spuselor lui) față de Italia "latină"118. Cîteva luni mai tîrziu au fost asasinați Regele Alexandru I al Iugoslaviei și ministrul afacerilor externe al Franței, Barthou. Iorga știa că amîndoi erau de neînlocuit în privința atitudinii lor împotriva agresiunii naziste și fasciste din Balcani. Dar, ca și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
119. În cadrul controversei tot mai îndîrjite dintre Mussolini și Iugoslavia, Iorga se afla într-o dilemă. El trebuia să sprijine Mica Antantă, era prietenos față de Iugoslavia și susținea cu tărie Sistemul de la Versailles. Era totuși însuflețit de o puternică solidaritate latină față de Italia. Continuînd să urmeze neabătut linia ostilității față de Hitler și de Germania (faptul că Iorga putea stabili chiar și relații civilizate cu germanii aflați în vizită, inclusiv cu diplomații, constituia o raritate), el se afla totuși în relații bune
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înțelegere față de orice dictatură. Dar, dacă Iorga era ostil față de Hitler, cum putea el să facă un compromis față de fascismul italian? În primul rînd, deși Iorga fusese (parțial) educat în Germania, și vorbea foarte bine limba germană, el era un latin, cu rădăcini adînci în cultura franceză, de asemenea un prieten al Franței, cu tot ceea ce presupunea această țară din punct de vedere cultural. Iar acțiunile germane din anii 1914-1940 n-au făcut nimic să schimbe această viziune. Apoi, el considera
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dar "cred în Mein Kampf". A respectat oare Mussolini națiunile mici în mai mare măsură decît Hitler? Iorga va susține în continuare cauza Albaniei și a altor națiuni mici, inclusiv a României față de Mussolini. El supraestima însă sentimentul de solidaritate latină, care însemna atît de mult pentru el și atît de puțin pentru Mussolini. Iorga era influențat și de dragostea lui subiectivă pentru Italia. Trezirea brutală la realitate se va produce în 1939, atunci cînd a fost nevoit să privească lucrurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pace, indiferent de ceea ce vor liderii lor. Dorința de pace poate fi înăbușită în timp de pace. "Dar în timp de război?... În aceasta constă riscul!"121 Într-unul din zig-zag-urile tipice ale fanteziilor lui politice, Iorga preconiza un "destin latin" comun, în care Italia și Franța se vor uni din dragoste. Lua încă o dată dorințele lui drept realitate. Dar mai era și altceva. Începînd cu 1927, Mussolini a început să sprijine revizionismul maghiar. Influențat de ego-ul său, Iorga credea că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și Franța se vor uni din dragoste. Lua încă o dată dorințele lui drept realitate. Dar mai era și altceva. Începînd cu 1927, Mussolini a început să sprijine revizionismul maghiar. Influențat de ego-ul său, Iorga credea că diplomația sa personală ca latin în sprijinul lui Mussolini ar putea contracara influența maghiară la Roma. Ceea ce însemna că putea "sluji interesele României". Iorga considera acest lucru drept "misiunea" sa și (ca și mulți alți europeni contemporani cu el) spera că Mussolini îl va contrabalansa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
României Mari. Totuși, toate acestea implicau o serie de contradicții. Iorga era antinazist, permanent "de partea și alături de Franța", dar și partizan al împăciuirii. Continua să spere într-o atitudine fermă a Italiei împotriva Germaniei și într-o himerică cooperare ("latină") italo-franceză. Nu a abandonat niciodată o speranță și mai himerică de a se folosi de Mussolini împotriva revizionismului maghiar. Așa că "zig-zag"-urile lui sentimentale și fanteziste vor continua să se manifeste. Chiar și Partidul Naționalist Democrat al lui Iorga continua
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
întindea pînă la Marea Neagră (unde Ovidiu și mulți alții au fost trimiși în exil), a devenit un fel de Siberie pentru Roma: cei căzuți în dizgrație sau nedoriți la Roma erau exilați în mare număr în această provincie. Conform tradiției latine, lipsită întotdeauna aproape total de orice tendință rasistă, acești exilați, ca și oficialitățile sau ostașii din garnizoanele de acolo, s-au amestecat prin căsătorii cu dacii autohtoni mai ales în Transilvania. În 271 e.n., atunci cînd împăratul Aurelian și-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
celebra Cronică anonimă. Scrierile acestuia sînt controversate și relatează (printre altele) cum ungurii au pătruns în Transilvania la (sau pe la) sfîrșitul secolului al X-lea sau al XI-lea, venind dinspre cîmpiile din răsărit. Un conducător (domnitor sau căpetenie) român (latin) a opus, conform acestei cronici, o rezistență îndîrjită atunci cînd triburile maghiare au încercat să invadeze Bihorul și Transilvania. Cei din Ungaria care pun la îndoială autenticitatea cronicarului anonim îl consideră drept un cronicar medieval tipic, care relatează povești aidoma
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
respecta tradiția medievală, înfrumusețînd realitatea și relatînd povești ca toți cronicarii acelor vremuri. Dar există în toate aceste cazuri un miez de adevăr. În Ungaria există monumente înălțate în memoria lui Anonymus. Poate că cea mai importantă dovadă a continuității latine este limba română, care este o limbă romanică atît în ceea ce privește structura gramaticală cît și vocabularul. Faptul că ea are cuvinte nelatine trebuie explicat prin cele aproape două mii de ani de izolare a ei față de izvorul principal latin; este foarte surprinzător
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dovadă a continuității latine este limba română, care este o limbă romanică atît în ceea ce privește structura gramaticală cît și vocabularul. Faptul că ea are cuvinte nelatine trebuie explicat prin cele aproape două mii de ani de izolare a ei față de izvorul principal latin; este foarte surprinzător faptul că există relativ puține cuvinte (slave sau de alte origini) în limba română, dacă ținem seama de valurile populațiilor care au trecut prin această regiune. Cu toate că românii au împrumutat cuvinte (și alte elemente culturale) de la slavi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
într-un număr atît de mare. Chiar dacă, peste puțin timp (pînă și conform izvoarelor maghiare), numărul lor mare în Transilvania va fi recunoscut oficial. Firește, atunci cînd ungurii au ajuns în Transilvania, nu au găsit aici nici state, nici orașe latine sau de orice alt fel. Dar Transilvania nu era depopulată! Erau latini (și slavi) pe crestele munților și în codrii nepătrunși, așa cum demonstrează numele formațiunilor geografice pe care ungurii nu au reușit să le asimileze în secolele care au urmat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conform izvoarelor maghiare), numărul lor mare în Transilvania va fi recunoscut oficial. Firește, atunci cînd ungurii au ajuns în Transilvania, nu au găsit aici nici state, nici orașe latine sau de orice alt fel. Dar Transilvania nu era depopulată! Erau latini (și slavi) pe crestele munților și în codrii nepătrunși, așa cum demonstrează numele formațiunilor geografice pe care ungurii nu au reușit să le asimileze în secolele care au urmat. Astfel, la începutul secolului al XIV-lea, a început un proces de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trecerea la catolicism, locuitorii acestor sate au devenit membri ai nobilimii maghiare de rînd. Majoritatea covîrșitoare a românilor au fost transformați în șerbi, dar au supraviețuit, totuși. Istoricul și profesorul ceh Susta a afirmat că românii sînt cei mai orientali latini, iar cehii cei mai occidentali slavi 209. O asemenea postură precară i-a învățat atît pe cehi cît și pe români să devină virtuozii supraviețuirii. Capacitatea de supraviețuire a românilor transformă chiar și rămînerile în urmă în oportunități și reușește
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că ortodoxismul trebuie transformat în politică de stat, așa cum era folosit catolicismul în Occident, deoarece în ortodoxism nu existau franciscani. Din cauza unor astfel de afirmații inutile s-au orientat spre Legiune Nichifor Crainic și Nae Ionescu. Iorga îi îndemna pe latini să rămînă raționali. Codreanu (după părerea lui Iorga) nu era român, ci un Zelinschi, un mistic slav. Cît privește curentul antisemit, Iorga recunoștea gravitatea chestiunii evreiești și faptul că evreii blocau intrarea românilor în orașe (cu excepția Olteniei). El le amintea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a constituit un șoc pentru ea. A început să nu se simtă la largul ei și a plecat de la Văleni imediat după conferință. S-a întors în 1939, iar Iorga i-a oferit prompt un post de translator din greacă, latină sau italiană la Institutul lui de Istorie Universală. În timpul discuției, Iorga a vorbit liber despre prietenii lui anticari evrei etc. Domnișoara Colombo s-a decis să-i dezvăluie lui Iorga (într-o scrisoare) originea ei evreiască. Iorga i-a răspuns
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]