17,036 matches
-
ediției, José Manuel Fuente), într-o perioadă dominată de Eddy Merckx și mai târziu Bernard Hinault, precum și nenumăratele rezultate obținute în competițiile din Portugalia (de trei ori câștigător al Volta a Portugal) au făcut din Agostinho un simbol și o legendă al lui Sporting. Un alt sport în vogă la vremea aceea era "trasul frânghiei", la care sportivii lui Sporting au atins un nivel impresionant, fiind invincibili în competițiile la care participau. 1912 a fost anul mai multor succese obținute de
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
formația: Torres Pereira, Jaime Gonçalves, Francisco Stromp, Joăo Francisco Maia, Carlos Fernandes, José Leandro, Filipe dos Santos, Joaquim Ferreira, Cipriano dos Santos, Jorge Vieira și Henrique Portela. Joaquim Ferreira a marcat două goluri, celălalt fiind opera lui Francisco Stromp, o legendă a lui Sporting și a sportului portughez, atlet și una din marile personalități ale lui Sporting. Francisco Stromp a abandonat fotbalul un an mai târziu. Secțiile de natație, polo și rugby s-au înființat tot în acești ani. Salazar Carreira
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
dispută meciurile de acasă este stadionul Regele Fahd. Echipa a fost înființată în anul 1957 și este cea mai de succes echipă din Arabia Saudită, cu 55 de trofee câștigate. Printre cei mai buni jucători ai clubului au fost: Sami Al-Jaber, legenda Echipei naționale de fotbal a Arabiei Saudite, și Yousuf Al-Thunayan. Căpitanul echipei Mohamed Al-Deayea deține recordul pentru cele mai multe meciuri la națională. Cunoscutul brazilian Rivelino a jucat pentru Al-Hilal din 1978 până în 1981. Clubul Al-Hilal a fost fondat pe data de
Al-Hilal FC () [Corola-website/Science/316741_a_318070]
-
Children's Books" în 1973. Le Guin a fost Oaspete de Onoare la a 33-a Convenție Mondială de Science Fiction, care a avut loc în 1975 la Melbourne, Australia. Din partea Bibliotecii Congresului Statelor Unite ale Americii a primit în aprilie 2000 premiul "Legende în viață" la categoria "Scriitori și artiști", pentru contribuția semnificativă la moștenirea culturală a Americii. Pacific Northwest Booksellers Association i-a îmnânat în 2001 un premiu pentru întrega activitate. În 2004, Le Guin a primit premiul Lectura de Onoare May
Ursula K. Le Guin () [Corola-website/Science/316739_a_318068]
-
celor dedicate memoriei războiului din Vendée și îl reprezintă pe abatele Ténèbre oficiind o mesă ilegală în casa lui țăranului local Joseph Brault. Nu există informații istorice cu privire la acesta, vitraliul făcând apel la memoria localnicilor pentru identificarea lui și la legendele diferitelor familii din localitate la perioada de rezistență împotriva Republicii Franceze. Vitraliul este aproape monocrom, în perioada în care a fost realizat tehnica unor vitraliilor mai complexe din deceniile următoare nefiind încă pusă la punct de meșterii locali. După ce măsurile
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
că toate încercările de a-l prinde pe Barbedette au eșuat. În continuare nu mai există date despre preotul Barbedette și se presupune că a murit în anul 1800. Activitatea ilegală a lui Charles-Vicent Barbedette a dat naștere la numeroase legende populare. O parte dintre acestea sunt prezentate în virtraliul "Domnului Barbedette" al bisericii Saint-Pierre din Les-Lucs-sur-Boulogne, executate de Fournier în anii 1939-1941. Vitraliul pare o succesiune din benzile de desene, prezentând o serie din aceste legende anume: Urbain Loir-Mongazon s-
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
dat naștere la numeroase legende populare. O parte dintre acestea sunt prezentate în virtraliul "Domnului Barbedette" al bisericii Saint-Pierre din Les-Lucs-sur-Boulogne, executate de Fournier în anii 1939-1941. Vitraliul pare o succesiune din benzile de desene, prezentând o serie din aceste legende anume: Urbain Loir-Mongazon s-a născut la 30 decembrie 1761 la Saumur și a urmat seminarul din Angers, fiind apoi trimis ca profesor la colegiul din Beaupréau. A fost preoțit în 1877, fiind trimis ca vicar la parohia Saint-Martin din
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
papa Ioan Paul al II-lea la 19 februarie 1984, fiind celebrate în ziua de 1 februarie. Deși Marie de la Dive era cumnata celor trei surori și cele patru martire au fost executate la date și în locuri diferite, în legendele populare ele sunt denumite surorile martir de la Sorinière și în vitralii ele sunt frecvent reprezentate împreună. Un prim vitraliu dedicat doamnelor de la Sorinière se află în biserica Înălțării Domnului din La Boissière-de-Montaigu. Vitraliul reprezintă o scenă imaginară în care maica
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
din urmă ginerele ei a colecționat toate poezioarele și le-a publicat. În cartea "Adevăratele fețe ale Mamei Gâscă"(1930), Katherine Elwes Thomas lansează ipoteza că imaginea și numele Mama Gâscă sau "Mère l'Oye", pot fi bazate pe vechile legende despre soția regelui Robert al II-lea al Franței, "Berthe la fileuse"("Bertha torcătoarea") sau "Berthe pied d'oie" ("Bertha picioare de gâscă" ), supranumită "la reine Pedauque" care este de multe ori portretizată în legendele franțuzești ca țesând povești care
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
pot fi bazate pe vechile legende despre soția regelui Robert al II-lea al Franței, "Berthe la fileuse"("Bertha torcătoarea") sau "Berthe pied d'oie" ("Bertha picioare de gâscă" ), supranumită "la reine Pedauque" care este de multe ori portretizată în legendele franțuzești ca țesând povești care fascinau copiii. Specialistă în tradițiile legate de Mama Gâscă, Iona Opie, nu susține însă nici una din aceste două ipoteze. Inițiatorul basmelor ca gen literar, Charles Perrault, a publicat în 1695 sub numele fiului său o
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
și 50 km nord de orașul Tarnopol, capitala oblastului. Prima atestare datează din 1527, desi tradiția locului situează originea locașului cu 3 secole mai devreme, în timpul invaziei mongole, cănd câțiva călugări s-au refugiat din calea primejdiei în acest loc. Legenda spune că însăși Maica Domnului le-a apărut celor câțiva călugări sub forma unui stâlp de foc, si, pășind către ei, și-a imprimat urma piciorului pe o piatră, care a devenit apoi obiect de cult sub numele de “Sfanțul
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
Lavrei; una din donațiile cele mai importante fiind o icoană ce va deveni unul din simbolurile locului, “Maica Domnului de la Poceav”, pe care se spune că ar fi primit-o de la un călugăr grec, fiind înzestrata cu puteri vindecătoare. Alte legende legate de mănăstire povestesc despre apariția Maicii Domnului în timpul unui asediu turcesc din 1675, fapt ce a întors invadatorii din drumul lor, sau miracolul din 1759 în care cneazul polon Mikołaj Bazyli Potocki și-a asasinat de 3 ori vizitiul
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
orală fiind cea care a transmis peste veacuri informația că a existat pe latura de vest a orașului Suceava o cetate care ar data din vremea lui Ștefan cel Mare. Mult timp s-a crezut că este vorba de o legendă, tradiția neprecizând unde s-ar afla această cetate. Cercetările arheologice efectuate aici au confirmat tradiția orală, fiind descoperite ruinele unei cetăți mai vechi, construite într-o zonă greu accesibilă pe botul unui deal care domină valea râului Suceava și a
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
forme și mărimi. Ea are gâtul scurt și a fost adusă în Japonia prin intermediul Chinei în perioada Nara (710-794), dar cântatul la biwa aproape că a dispărut în perioada Meiji, când instrumentele occidentale și-au făcut apariția în Japonia. Conform legendelor, Buddha avea un discipol orb pe care l-a învățat să recite sutrele acompaniat de un instrument care semăna oarecum cu biwa. O altă legendă spune că regele budist Asoka din India a devenit el însuși un cântăreț de biwa
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
a dispărut în perioada Meiji, când instrumentele occidentale și-au făcut apariția în Japonia. Conform legendelor, Buddha avea un discipol orb pe care l-a învățat să recite sutrele acompaniat de un instrument care semăna oarecum cu biwa. O altă legendă spune că regele budist Asoka din India a devenit el însuși un cântăreț de biwa. Cântatul la biwa se pare că a fost o preocupare nobilă la curtea imperială la sfârșitul erei Nara și în era Heian. Povestea lui Genji
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
pe castitatea și "nepătarea" mireselor înainte de nuntă. Sângele himenului lezat pe cearșaful nopții de nuntă este considerată dovada virginității miresei. În realitate însă mai mult de jumătate din femei nu sângerează la primul act sexual și himenul nu e lezat. Legenda dezvirginării sângeroase provine probabil din timpuri în care fete foarte tinere au fost măritate cu bărbați adulți. În asemenea cazuri leziuni ale organelor genitale erau normale. ul poate suferi leziuni prin activitate fizică ca mersul cu bicicleta, gimnastică, prin căderi
Himen () [Corola-website/Science/315020_a_316349]
-
variante ale ritualului. Unele dintre ele presupun scandarea de o sută de ori, la miezul nopții, frecându-ți ochii în timp ce te rotești, cu apa curgând, sau rostindu-i numele de 13 ori cu o lumânare aprinsă. În alte variante ale legendei pesoana care o invoacă trebuie să spună „Bloody Mary, ți-am omorât copilul!” („Bloody Mary, I killed your son!”) „Ți-am omorât copilul” („I killed your baby”). În aceste variante se crede că Bloody Mary este spiritul unei mame (de
Bloody Mary (folclor) () [Corola-website/Science/315076_a_316405]
-
zăcând în ușa băii, cu un cuțit înfipt adânc în spate. O tânără franțuzoaică a încercat și ea efectele chemării, dar apariția din oglindă a speriat-o atât de tare încât s-a împiedicat, rupându-și un picior. În unele legende Bloody Mary este asociată cu Regina Maria I, cunoscută în istorie drept „Maria cea sângeroasă”, datorită uciderii a cateva sute de Protestanți. Viața reginei a fost marcată de câteva avorturi spontane sau sarcini false. Dacă Maria I ar fi născut
Bloody Mary (folclor) () [Corola-website/Science/315076_a_316405]
-
O legendă (din înseamnă „lucruri de citit”) este o povestire fantastică cu elemente istorice reale transmisă prin forma orală. Legenda este o narațiune populară în proză sau în versuri, în care se împletesc realitatea și ficțiunea. Legenda, spre deosebire de basm, este strâns legată
Legendă () [Corola-website/Science/315113_a_316442]
-
O legendă (din înseamnă „lucruri de citit”) este o povestire fantastică cu elemente istorice reale transmisă prin forma orală. Legenda este o narațiune populară în proză sau în versuri, în care se împletesc realitatea și ficțiunea. Legenda, spre deosebire de basm, este strâns legată de un element cheie și se concentrează pe un loc, un obiect, un personaj, o poveste, se explică
Legendă () [Corola-website/Science/315113_a_316442]
-
O legendă (din înseamnă „lucruri de citit”) este o povestire fantastică cu elemente istorice reale transmisă prin forma orală. Legenda este o narațiune populară în proză sau în versuri, în care se împletesc realitatea și ficțiunea. Legenda, spre deosebire de basm, este strâns legată de un element cheie și se concentrează pe un loc, un obiect, un personaj, o poveste, se explică originea unor ființe, plante sau animale, desfășurarea unor momente istorice sau faptele unor eroi ș.a.m.d.
Legendă () [Corola-website/Science/315113_a_316442]
-
spre deosebire de basm, este strâns legată de un element cheie și se concentrează pe un loc, un obiect, un personaj, o poveste, se explică originea unor ființe, plante sau animale, desfășurarea unor momente istorice sau faptele unor eroi ș.a.m.d. Legendele combină fapte reale cu întâmplări imaginare, atât cele posibile cât și cele complet ireale. Ele au servit de obicei pentru a explica geneza sau producerea unor fenomene sau evenimente. În limbajul comun, termenul a devenit sinonim mitului și se referă
Legendă () [Corola-website/Science/315113_a_316442]
-
Expresia „"la paștele căilor"” a intrat în limbajul comun desemnând ceva foarte îndepărtat că timp, sau niciodată. Această expresie se pare că nu e de regăsit în alte spații culturale decât cel românesc . Zona să de proveniență e Transilvania. O legendă spune că, atunci când Fecioara Maria îl năștea pe Isus, caii făceau mare gălăgie. Această i-ar fi blestemat să fie animale mereu flamande, cu excepția unei singure zile pe an: Paștele căilor. Sărbătoarea este prilej pentru organizarea de târguri și pentru
Paștile cailor () [Corola-website/Science/315151_a_316480]
-
împăratului. În noaptea de 10 spre 11 decembrie 969, nepotul lui, Ioan I Tzimiskes, a traversat Bosforul pe furtună și a intrat în camerele imperiale unde și-a ucis unchiul. Tzimiskes era un bărbat arătos și irezistibil de fermecător iar legenda spune că el și Theophano erau amanți. Oricare ar fi fost cazul, conspirația împotriva lui Nicefor a fost larg răspândită și se pare că soția și nepotul său au ajuns la o înțelegere. În noaptea asasinării, Theophano a părăsit în
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
Autoritățile din Nisipurile de Aur se opun cererilor de a oferi drumuri și parcări suplimentare, stațiunea fiind renumită pentru numărul mare de familii care o frecventează, spațiile verzi și zonele pietonale. Numele stațiunii Nisipurile de Aur provine dintr-o veche legendă a locului care spune că în urmă cu foarte mulți ani, niște pirați au îngropat o mare comoară pe faleza Mării Negre la nord de orașul Varna, iar natura s-a răzbunat pe pirați, transformând aurul într-un nisip splendid. Principalele
Nisipurile de Aur () [Corola-website/Science/315184_a_316513]