18,160 matches
-
slab protejat. Așa se explică gestul magic de a scuipa și de a striga „Ptiu, piei drace !”, ca remediu Împotriva Întâlnirii cu o față bisericească, și de aceea această Întâlnire este socotită de rău augur. Dimpotrivă - În aceleași coordonate ale logicii mentalității magice -, creștinul obișnuit este „mai aproape de Dumnezeu” și deci mai protejat de Diavol decât evreul, care nu este botezat, nu crede În Isus, este menit Iadului, este „omul Dracului”, are o „lege spurcată” etc. Între creștin și evreu, Diavolul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întot deauna pe acesta din urmă, fiind adăpostul său predilect. Ca atare, drumețul creștin poate să-și continue liniștit călătoria, care a Început - prin apariția evreului - cu un semn de bun augur <endnote id="(3, p. 14)"/>. Această explicație răspunde logicii mentalității magice. De regulă, demonii și duhurile rele aleg ca adăpost ființele „mai slabe”, mai puțin protejate, dintr-o colectivitate : străinul necreștin, animalul negru <endnote id="(137, p. 24)"/>, copilul nebotezat <endnote id="137, p. 28)"/>( etc. : „Copilul mic [= nebotezat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(99, p. 318 ; 32, p. 588)"/>. Stelian Dumistrăcel crede că astfel de nume de dansuri, „ce se prezintă sub formă diminutivală (Jidofcuța, Ovreicuța mânioasă...), sporesc nota de apropiere [Între etnii], de simpatie chiar” <endnote id="(231, p. 225)"/>. Conform logicii magice amintite, tot la români se crede că, dacă În vreunul dintre drumurile parcurse cu prilejul nunții se Întâlnește un preot, este un semn de rău augur și trebuie luate imediat măsuri magice de contracarare a acestui ghinion <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la Experiența limită , deși nu poți fi niciodată sigur. N-ar fi prima dată cînd mi-ar scoate un studiu și să așteptăm fără a fi prea îngrijorați fiindcă și așa nu putem face nimic. Acolo funcționează (oare?) o altă logică decît aceea a noastră. În problema revistelor se pare că nu se poate face nimic. Personal am protestat în scris în două rînduri, pe lîngă discuțiile destul de tari purtate, pe această temă, cu dl L. Fulga. îmi face impresia că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
este esențial să am încredere în maestrul sau persoana de la care învăț, pentru ca să pot de fapt să învăț. O experiență spirituală este oricum greu de explicat din punct de vedere logic, pentru că la baza fenomenului stau spiritul și intuiția, în timp ce logica poate fi chiar o piedică în asimilarea cunoștințelor și trecerea la următorul nivel. Înclin să cred că ăsta este motivul pentru care există mulți șamani sau, în lumea vestică, asa-zișii lideri spirituali care fac business pe spinarea credulilor. De-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și cu egourile lor acele spații goale în care scenaristul ar fi trebuit să plaseze niște oameni interesanți. Deci, ce ne oferă filmul, în afara privilegiului de a-i vedea pe toți aceștia mîncînd ? Un thriller politic bun se bazează pe logică, pe imaginație și pe o documentare serioasă pentru a reconstitui plauzibil culisele sistemului pe care-l știm ; ne impresionează prin cantitatea de detalii, prin complexitatea și funcționalitatea structurilor pe care ni le prezintă ne dă senzația că pentru prima oară
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
spune porno cu comuniști. Mă grăbesc să subliniez că e la fel de departe de a se împlini ca porno pe cît este de a-și onora promisiunea din caietul de presă aceea de a fi un Casablanca est-european. Dar bruma de logică pe care o are e o brumă de logică porno. Acțiunea se petrece într-un pornotimp greu de definit nu pentru că așa-l vor realizatorii, ci pentru că așa-l face porno scenografia de tip veniți și voi cu ce obiecte
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
e la fel de departe de a se împlini ca porno pe cît este de a-și onora promisiunea din caietul de presă aceea de a fi un Casablanca est-european. Dar bruma de logică pe care o are e o brumă de logică porno. Acțiunea se petrece într-un pornotimp greu de definit nu pentru că așa-l vor realizatorii, ci pentru că așa-l face porno scenografia de tip veniți și voi cu ce obiecte mai vechi găsiți prin casă. Cert e că acest
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
îngreunate de întregul calabalîc de epocă ce se vrea remarcat și admirat. O opțiune mai inteligentă din partea lui Tykwer ar fi fost să reducă la minimum spectacolul vizual și, în loc să încerce să vizualizeze talentul lui Grenouille, să se concentreze pe logica sa internă : după ce învață să distileze mirosul tuturor lucrurilor, el trece la oameni ; după ce descoperă că el însuși nu are un miros personal (deci nu există), se apucă să-și creeze unul, căutînd acele rare făpturi care inspiră iubire, ucigîndu-le
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să-și creeze unul, căutînd acele rare făpturi care inspiră iubire, ucigîndu-le și scoțîndu-le mireasma ca pe o piele, pentru a compune un parfum care va face din el cel mai iubit om din lume. Prezentată dinăuntru (ca în carte), logica evoluției lui Grenouille e de o cristalinitate carteziană : e logica talentului pur, separat de orice umanitate și interesat numai de propria desăvîrșire. Prezentată din afară (ca în film), pare la fel de mărginită ca logica oricărui ucigaș în serie : Grenouille e doar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
iubire, ucigîndu-le și scoțîndu-le mireasma ca pe o piele, pentru a compune un parfum care va face din el cel mai iubit om din lume. Prezentată dinăuntru (ca în carte), logica evoluției lui Grenouille e de o cristalinitate carteziană : e logica talentului pur, separat de orice umanitate și interesat numai de propria desăvîrșire. Prezentată din afară (ca în film), pare la fel de mărginită ca logica oricărui ucigaș în serie : Grenouille e doar o versiune mai fandosită (și mai kitsch) a lui Buffalo
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din lume. Prezentată dinăuntru (ca în carte), logica evoluției lui Grenouille e de o cristalinitate carteziană : e logica talentului pur, separat de orice umanitate și interesat numai de propria desăvîrșire. Prezentată din afară (ca în film), pare la fel de mărginită ca logica oricărui ucigaș în serie : Grenouille e doar o versiune mai fandosită (și mai kitsch) a lui Buffalo Bill din Tăcerea mieilor, care scotea la propriu pielea de pe femei. Cel mai greșit moment din acest film greșit din start vine la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sau cu Emigranții de Jan Troell, pare cumva nedus pînă la capăt. în ultima parte, italienii ajunși pe Insula Ellis sînt îndelung examinați, sortați și triați. E un proces urît, pe alocuri inuman (căsătoriile în masă), cu elemente protonaziste în logica sa (convingerea examinatorilor că lipsa de inteligență se moștenește genetic) și, în pofida declarațiilor lui Crialese că n-a vrut să facă un film politic, primirea de care au parte emigranții săi pare să anunțe atît un viitor apropiat în care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sînt înghesuite una în alta tranzițiile dintre ele sînt uneori la fel de fușerite ca în cel mai vărzos film de acțiune. Mi se poate răspunde că fușereala asta (personajele mutate din punctul A în punctul B cu prețul unor ultraje împotriva logicii, situațiile rămase în aer) e acceptabilă în convențiile benzii desenate. Da, numai că într un film serios, în care personajele fac alegeri morale care chiar contează, contează și felul în care ajung în situația de a alege. Ca să revin la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nouă urmărire, mai bună, mai întîi prin niște catacombe și apoi pe schelele dintr-o biserică aflată în renovare, dar regizorul Marc Forster o strică parțial și pe asta, montînd-o în paralel cu o paradă hipică. Paralelismul n-are nici o logică (ar fi avut una dacă cineva ar fi ajuns sub copitele cailor), e doar ideea unui regizor care, în lipsa unui simț real al acțiunii, aplică mecanic principiile montajului de atracții, adăugînd spectacol (cai în ralanti) la spectacol (urmărire) în speranța
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
profesor de română am căutat s-o lămuresc asupra unor probleme controversate de sintaxa frazei. În privința literaturii știam sigur că depășea nivelul cerut. Aproximativ 10 ore i-am arătat tainele și capcanele gramaticii noastre. Lucram cu ea cu o anumită logică, aveam pe cine mă baza și mai ales aveam cu cine discuta pe concret problemele dificile, într-o atmosferă de voie bună, de glume și râs, încât soția îngrijorată și de această dată ne spune: „Râdeți voi, dar examenul bate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
zona referențială era vizibilă, când aluzia era numaidecât verificabilă, când subînțelesul era pe înțelesul tuturor. Ieșirea din timpul autorului și al operei, din la belle époque provoacă o ruptură pe care mulți au văzut-o pe bună dreptate după o logică ireproșabilă ca fiind fatală operei. Ea risca să rămână fără suportul esen- țial, fără realitatea care a emanat-o pentru că opera era văzută prin acest contract mimetic cu timpul ei în ceea ce acesta avea mai concret, actualitatea, faptul divers, anec-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
scriitorului, ține de intentio auctoris și nu poate fi recuperată din genuinul textelor care i-au servit drept reper. Cu alte cuvinte, deformările comice, grotești, împinse uneori spre abnorm și absurd reprezintă perspectiva lui Caragiale prin care autorul înscrie în logica textului acel „simț enorm și văz monstruos”. O a patra axă o oferă povestirile fantastice, dar și aici Caragiale se oprește foarte repede, se joacă, exersează, îi „iese”, dar nu trece mai departe de La hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Calul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe un alt palier. În spațiul provinciei care are cultul scandalului ca formă a amplificare a unui eveniment derizoriu, alteritatea este înregistrată numaidecât, iar non-evenimentele se trans- formă în evenimente. Scandalul este tipul de performance care se înscrie într-o logică compensatorie a excesivului, caracteristică pentru periferie, pentru locurile unde nu se întâmplă nimic. Nimicul are aici valențe tari, spiritul pro- vinciei declanșează în provincialul generic o dinamică a excesului și a exacerbării care răspunde unui deficit eveni- mențial. Avem însă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin care realitatea este înregistrată fotografic. În eseul său „L’Écran”, din 1866, Zola utiliza ecranul transparent ca metaforă a personalității artistului care nu „redă” realitatea, ci doar o „transparență voalată” (limpidité trouble) . La rândul ei, fotografia introduce însă în logica scriiturii ceva ce-i este propriu și anume fantasma, caracterul spectral, jocul dintre lumină și umbră, un clarobscur care bulversează tocmai intenția cadastrală a înregistrării tel quel a realității. Optica fotografiei cu care este asociat acest realism este una înșelătoare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
contribuție esen- țială la înscrierea într-o dimensiune fantasmală a gesti- culației și mai puțin a actelor legate de ea, un regim al unei imagini exorbitate sub imperiul unei puternice exci- tații nervoase. Mâna și figura lui Gheorghe reapar în logica reprezentării în două episoade care înscriu violența în abis. Visul constituie regimul privilegiat al fantasmei, însă sub raport narativ aceasta se desfășoară coerent și acest fapt se datorează punctului de focalizare obsesional. Jan- darmii escortează un nebun furios scăpat de la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în salonul unde s-au întâlnit cei doi rivali, regele Carlos și banditul Hernani.” Mai mult decât atât, Caragiale ne relevă și o serie de considerații estetice, printre care diferența dintre stil și manieră. Stilul apare acolo unde avem o logică a eveni mentelor, maniera este sesizată tocmai în artificialitatea minciunii romantice, a manipulării sentimentale, a inser ției neavenite a unui discurs în mijlocul unei acțiuni care nu-l solicită în niciun fel. „Între stil și manieră este aceeași deosebire ca între
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
feste și fieste, aceste spectaculoase răsturnări de situație, aceste înfruntări ale măștilor, aceste inflamări și desumflări succesive care-și corespund. Cetățeanul tur- men tat este acolo pentru a ne spune că acest lucru nu contează, că ne aflăm într-o logică a carnavalescului. Personaj de carnaval, ambiguu și ubicuu, aparițiile sale sunt tot atât de neverosimile ca și coincidențele care-l recomandă drept un nod al rețelei de complicații, com- plicități și compromisuri. Pe un alt nivel al discursului avem o altă formă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deveni falimentară ca o consecință a unui parcurs firesc într-o societate concurențială, „progresistă”. Prin ducerea până la ultimele consecințe a raționamentului paradoxal indus- tria este sublimă, când lipsește cu desăvârșire. Ori tocmai faptul că lipsește o face sublimă în această logică a lui „simț enorm și văz monstruos”, logică transferară însă faptului retoric și unei stilistici a extazului. Există aici reflexul unui mit fondator care face din contemplarea nimicului proiectului unor transformări grandioase. Con- tem plarea vidului, a golului, a nimicului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
firesc într-o societate concurențială, „progresistă”. Prin ducerea până la ultimele consecințe a raționamentului paradoxal indus- tria este sublimă, când lipsește cu desăvârșire. Ori tocmai faptul că lipsește o face sublimă în această logică a lui „simț enorm și văz monstruos”, logică transferară însă faptului retoric și unei stilistici a extazului. Există aici reflexul unui mit fondator care face din contemplarea nimicului proiectului unor transformări grandioase. Con- tem plarea vidului, a golului, a nimicului, proiectează atât auditoriul, cât și pe orator în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]