18,350 matches
-
babă cârnă Cu puha* de-o mână Cu dreapta secera Cu stânga lega Cu spinarea la clăi mi-l turna Zi de vară până-n sară Stăteau poloagele Ca schelele Și snopii Ca trunchii. Ș-a făcut un stog Cu burdufu-n nori Cu vârfu-n cer. Dar dumnealui Iar se mira și se văicăra Cu ce l-ar treera, A vârât mâna-n buzunar Ș-a scos cheile, A descuiat odăile A ales 19 epe suruepe de 9 ani sterpe Cu caica** -ntoarsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și pace bună! Dacă nu-s cucoană... [MOSCOVA-LENINGRAD] [1945]* 12.VI 7.20. plecare (ora Moscovei 8.20) 9. Trecem Nistrul (ora 10 Mosc.) În Ucraina, pământuri comasate și ferme. Plutim la 2200 m. înălțime. Nipru panoramă largă. Trecem pe deasupra norilor. După Kiew intrăm în nouri deși și furtună. Se luminează apoi și rămânem tot deasupra grămezilor lânoase de nouri. Vom ajunge la Moscova cătră ora 14 rusă (13 Buc.) Ora 2 fără 1/4 ajungem, după ce am trecut pe deasupra unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de dinapoi a unui camion. Își aduce aminte că a îndrăznit să mâie caii peste un pod al Nistrului ca să scape de amenințarea de a fi ucis a naziștilor. [NOTE LA Nada Florilor]** 5 nov. 949. Ceață dimineața, burniță ușoară, nori; puțintel vânt. G.M. Malenkov, cu prilejul aniversării a 32-a a Marei Revoluții din Octomvrie, evocând raportul tov. Stalin la al XVII congres al partidului comunist al Uniunii Sovietice a spus "De război noi nu ne temem să se teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-ți alin. Maică, viața mi se scurge Strop cu strop, N-aș dori-ntr-un țintirim Trupul să-mi îngrop. De-oi muri, să-mi pui mormântul Într-un câmp de flori Sub stejarul ce-și înalță Mândru, fruntea-n nori Pe-unde dragii mei tovarăși Trec adesea-ori. Am fost la Eforie și în 1956, în același loc și aceiași casă, de la 15 Iulie la 15 August. Am fost la Sütghiol și Tașaul; n-a fost vreme prielnică de pescuit. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răului în ipostaza lui superlativă: e călărit de zmeul mezin. Apariția așteptată este decodată imediat de eul narator, trădând un ochi cunoscător, în faza avansată a inițierii, când se produce iluminarea: „numai iată că se ivi și zmeul, ca un nor gălbui, luminându-se din ce în ce, și călare pe calul minunat, care-n spate avea o peatră nestimată ce lumina ca luna și-n pept alta mai mare, ce strălucea ca soarele; d-aia îi zicea «calul cu soarele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
interjecția cu valoare predicativă și sporește, datorită conjuncției numai, până la senzația că simțul văzului nu face față rapidității. Apropierea zmeului în câmpul vizual este reprezentată aproape cinematografic, gradarea fiind construită atât prin intermediul gerunziului, cât și prin locuțiuni adverbiale. Comparația cu norul, atât de frecventă în textele colindelor, va fi ulterior descifrată prin descrierea harnașamentului excepțional, conducând astfel la un paralelism pragmatic între procedeul literar al metaforei negate în colinde și acest basm. Nu putem face abstracție de repartizarea timpurilor verbale din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se face odată cu apariția soarelui, într-un timp al nediferențierii uranian - teluric. Pornit să prindă cerbul care se fălește cu puterile sale invazive, „Gheorghe-ăl voinicu”, căruia i se și cântă colinda, va ieși din spațiul ordonat „Joi de dimineață,/ Pă nori și pă ceață” (PeceneagaTulcea). Aceeași structură poetică o regăsim în balada Iovan - Iorgovan, I(6), în care eroul purcede să ucidă șarpele arhetipal: „Iel că mi-ș pleca/ Joi de dimineață,/ Pe roo, pe ceață,/ Cu ceața-n spinare,/ Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arhetipale (arc și săgeată) și începe o perioadă cathartică: „La vânat să-mi iasă/ Pe munții Nistrului/ Și ai pustiului”. Peregrinarea prin geografia specific inițiatică este încheiată în mijlocul săptămânii, ca echivalent temporal al centrului cosmogonic și are aceleași semnale meteorologice: nori și ceață. Abia acum flăcăul regăsește urma animalului sacru, traseul lui condu- cându-l prin locuri inaccesibile, până la apa vie: „La râu, la pârâu,/ De-unde-i apa lină,/ Pietrele răsună”. Muzica lumii provocată de curgerea hidrică o echivalează pe cea a sferelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sus, pă lângă cer,/ Cetenule, cetinoară, dragule!/ E un negru dă norel;/ Nu e negru dă norel,/ Și-i mândru legănel” (BoteniArgeș). Fata de măritat se află în planul înalt, încărcat de sacralitate și, dând senzația că stă pe un nor de furtună, devine ea însăși o divinitate atmosferică. Starea ei este de izolare, specifică ritualului inițiatic, fiindcă, la chemarea flăcăului, ea răspunde: „ -Nu poj dragă ca să ies,/ Că mi-e sânu plin de flori/ Și gâtu de gălbiori” Vegetația luxuriantă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
jos,/ Nu știu ceață-i, o verdeață?!/ Ba, zo, ceea că nu-i ceață,/ Ce-i turma lui Dumnezeu-/ Pecurariu-i Sfântu Soare/ Cu soru-sa cea mai mare./ Soru-sa cea mai mare./ Soru-sa din grai grăia:/ -Dă, frate, turmancoace/ Că grei nori de ploaie-ș vin./ - Ba, zo aceea că nu-s nori,/ Că-ți vin ție pețitori” (Ciubanca - Transilvania). Devine astfel clar că transfigurarea pețitorilor în nori ține de unghiul de reflectare al fetei și nu de aspectul flăcăilor, care știm, au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că nu-i ceață,/ Ce-i turma lui Dumnezeu-/ Pecurariu-i Sfântu Soare/ Cu soru-sa cea mai mare./ Soru-sa cea mai mare./ Soru-sa din grai grăia:/ -Dă, frate, turmancoace/ Că grei nori de ploaie-ș vin./ - Ba, zo aceea că nu-s nori,/ Că-ți vin ție pețitori” (Ciubanca - Transilvania). Devine astfel clar că transfigurarea pețitorilor în nori ține de unghiul de reflectare al fetei și nu de aspectul flăcăilor, care știm, au o natură uraniană. În acest mod vede fecioara etapa următoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai mare./ Soru-sa cea mai mare./ Soru-sa din grai grăia:/ -Dă, frate, turmancoace/ Că grei nori de ploaie-ș vin./ - Ba, zo aceea că nu-s nori,/ Că-ți vin ție pețitori” (Ciubanca - Transilvania). Devine astfel clar că transfigurarea pețitorilor în nori ține de unghiul de reflectare al fetei și nu de aspectul flăcăilor, care știm, au o natură uraniană. În acest mod vede fecioara etapa următoare din viața ei: pe de o parte, ca exteriorizare a naturii proprii, pe de altă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe de o parte, ca exteriorizare a naturii proprii, pe de altă parte, ca simbol al fertilității ei viitoare. Ipostaza meteorologică a zmeului pare astfel în acord cu dimensiunea fecundității provocate de apă: „când dodată se pomeniră că vine un nor cu fulgere și tunete. Până să se adăpostească de ploaie, un vârtej luă fata, se făcu nevăzut și o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Imposibilitatea de a părăsi lăcașul infernal indică începutul etapei de izolare a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se face printr-o răpire rituală, care ia cel mai adesea forma unei manifestări eoliene cu precipitații și descărcări electrice stihiale: „Dar abia făcuseră câțiva pași pe marginea pârâiașului ce șerpuia în vecinătate, când dodată se pomeniră că vine un nor cu fulgere și tunete. Până să se adăpostească de ploaie, un vârtej luă fata, se făcu nevăzut și o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Brutalitatea cu care se trece din spațiul profan în cel sacru este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și magică este în pârg. În colindele tip IV, Portretul fetei frumoase, apele retrase (la porunca fetei, în alte texte ceremoniale) lasă în urmă un sol proaspăt a cărui fertilitate maximă este figurată prin inflorescențe: „Vîntu-i lin bătutu-ș-au,/ Brîndușița fetelor!/ Nori negri scornitu-s-au,/ Grele ploi plouatu-și-au,/ Brîndușița fetelor!/ Câmpii dalbi spălatu-și-au./ Flori frumoase răsărea,/ Fete la flori că-mi ieșea,/ Îmi ieșea, îmi culegea,/ În mănunchi le-nmănunchea,/ În vârste le vârstuia,/ În chite le chituia./ Juni pe fete le vedea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe gălăgiosul spaniol de lângă mine, profesor de geografie, ce se întoarce entuziasmat din România, mă întreb din nou cu emoție și neliniște: ,,Ce caut eu aici?” „De ce mă îndrept spre cel mai cunoscut loc de pelerinaj din Europa?” Sunt deasupra norilor dar gândul meu este spre Pirinei. Am citit „Jurnalul unui mag” al lui Paolo Coelho, și m-a impresionat itinerarul lui de interiorizare, de purificare și regăsire a sinelui. Nu prea sunt convins de etapele „terapeutice” propuse de romancier, dar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
elan spiritual și uman, un stil de viață mai simplu și mai autentic creștin, o detașare interioară de multe gânduri și atitudini ce s-au format în mine ori s-au sedimentat în relațiile cu semenii. Totul apasă ca un nor mare, greu pe gândurile și în ființa mea, în sacristia bisericii, în noapte, aproape de altarul deasupra căruia trona solemn o icoană mare, în basorelief, reprezentând încoronarea cu spini a lui Isus. întins pe salteaua subțire de pe podea, în sacul meu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mii de metri, mi se oferise, în spatele căpitanului un scaun, similar celor din saloanele navei, dotat inclusiv cu centură de siguranță. Norocul meu era nesperat de generos, cerul era senin, vizibilitatea de o claritate de excepție, fără nici o tulburare, fără nori la orizont. Cei doi piloți erau amabili, vorbăreți, îmi explicau cu bunăvoință ce zone survolam. Imaginile erau mirifice, culmea satisfacției am înregistrat-o când, după Alpi, pe care îi admirasem și câte puțin îi și vizitasem în perioada celor aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
înregistrez pe retină imagini pe care eram convins că nu le voi mai vedea niciodată. După masa de seară, servită în avion, după orele 20,00, la care luasem și un gin cu tonic, pe lângă berea peruană, constatând că deasupra norilor nu puteam să disting nimic, am acceptat propunerea stwardesei de a primi căștile și de a urmări una dintre seriile cunoscutului film american "Doctor Jivago". Apoi am adormit, deși golurile de aer ne mai scuturau din când în când. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Sunt, fără îndoială, epoci literare mediocre, dar nu-mi pare că a noastră ar fi printre ele. Eminescu și perioada interbelică singura "de vârf" sunt momente exaltate, transpuse în cult (cu toate "contestațiile" care li se mai fac). Însă dincolo de norii de tămâie didactică sau de uralele mulțimii, confruntarea "creativă" (și, implicit, critică) cu ele nu mai e una inhibată, veneratoare și idolatră. Poeții de azi nu se simt agresați (necum striviți) de prestigiile de dinainte. Poate că nici nu au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ce nu mă publică, nu cumva pentru că sunt poet din Moldova? Dacă aș fi fost clujean, nu-i așa că poetul Flămând m-ar fi publicat?! Vroiam să-l enervez și cred că am reușit. "Toți plutiți, așa, cu capul în nori. Veniți aici cu aerul de genii neînțelese. Eminescu a avut o influență nefastă asupra voastră. Nu ieșiți de sub umbra lui. Și Ursachi, și Dan Laurențiu și Cezar și toți cei care vin de acolo... Nu vreți să înțelegeți că azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai ales marii prozatori ruși și urmașii lor prozatorii americani. Dar rușii, în primul rând, de ce nu și sovieticii (că n-aveam prejudecăți!) Valentin Rasputin, Viktor Astafiev, Vasili Sukșin, rușii ziceam mă terminau, mă leșinau, mă trimiteau cu capu-n nori sau cu picioarele pe tavan, mă întorceam la ei ca-n satul natal. Odată, ca să recitesc Frații Karamazov, am lipsit trei zile de la serviciu și s-a propus desfacerea contractului meu de muncă. Dar, un scriitor cu adevărat de suflet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
are un miez ontologic. Direcțiile, modalitățile poeziei noastre actuale? Aceasta e pusă frecvent sub semnul așa numitului postmodernism, concept labil la extrem, comportând o diversitate de sensuri stârnitoare de controverse, pe care, pe bună dreptate, cineva l-a asemuit cu norul lui Polonius. Nici răstimpul, nici substanța nu-i sunt precizate cât de cât armonios. Să înceapă acest postmodernism îndată după 1970, după cum nu ezită a ne propune Arnold Toynbee, sau după al doilea război mondial? Să aibă în vedere arta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
versuri albe. Eu aș dori cu rimă. Mă puteți ajuta? Este cineva acasă înainte de amiază? Nu, abia seara. Seara aceasta nu este lună și nu cred că am putea finaliza comanda! Hai, domnule, că am văzut io că nu sunt nori și o mai zis și la meteo că cerul va fi liber! Vă rog nu vă enervați! Păi ce, io mă enervez? Am nevoie urgent, domnule, de patru strofe. Rima obligatorie. În regulă... Vă rog adresa...!" Și așa mă voi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ele se numesc Sfânta Treime după cum am spus și În alt loc. Se spune că pe acest munte, În fiecare an, la 6 august când e sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului și se face slujba cuvenită, se lasă un nor. Norul este luminos, cuprinde acest munte și transformă firea omenească de pe el, cred că și toate plantele se transformă și se sfințesc. De aceea cred că se păstrează acea sfințenie. Toți care ajung pe acel munte primesc ceva În interiorul sufletului
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]