KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...636 637 638 ...662 >

16,540 matches

Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589

Ei interacționează în anarhie. 3) Sunt impulsionați de competiție, neîncredere și glorie. Suprapunerea acestor condiții conduce la un război al tuturor împotriva tuturor. Oamenii sunt egali în sensul elementar în care "cel mai slab are suficientă putere cât să-l omoare pe cel mai puternic, fie prin mașinațiuni, fie prin alierea cu alții" (vezi paragraful 1). "Din această egalitate de abilități izvorăște egalitatea de speranțe în îndeplinirea scopurilor proprii" (paragraful 3). Sunt la fel de bun ca și tine și deci trebuie să

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
fapt, el ocupă o "zonă nedefinită" sau "un tărâm al nimănui". Într-adevăr, așa cum subliniază Agamben (1998: 74, 80), conceptul roman de homo sacer precede distincția dintre sacru și profan, fapt pentru care, paradoxal, așa-numitul "om sacru" poate fi omorât. Cel mai clar exemplu al acestui fapt a fost sistemul de lagăre de concentrare creat de naziști înaintea și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Sisteme similare au fost însă construite și în timpul războiului din Bosnia. Așa cum afirmă David

by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430

Întrebat cineva pe Epictet. Căutând a-i face cât mai mult bine», a răspuns el.” (Epictet) „Răzbunându-te, te faci egalul adversarului; iertându-l, te arăți superior lui.” (Fr. Bacon) Pe cel ce nu-l lași să moară, acela te omoară. (Nerecunoștința, când ia forma unei incapacități psihice, și anume aceea a unei insensibilități, nu cunoaște limite: „Crește șarpele la sân, ca mai bine să te muște”.) „Nu este semn mai sigur al unui suflet rău și al unei profunde josnicii

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
nu prinde șoareci”.) „Să fii mândru numai atât cât Îți Îngăduie meritele.” (Lucan) „Crezându-te că ești mai mult decât ești, nu vei Înainta niciodată spre ceea ce-ți Închipui că ești.” (N. Iorga) Ia-l de pe mine, că-l omor. (Lăudărosul nu are un simț al măsurii sau al realului, nici măcar atunci când este Într-o situație ridicolă.) „Îngâmfarea Înseamnă disprețuirea tuturor celorlalți.” (Teofrast) N-are pe sine nădragi, și Își cumpără desagi. (Nu Întotdeauna autoiluzionarea exagerată se face din prostie

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
care a fost chemat la viață - urmează acum să moară la cele lumești. «Sub aceste două determinări, și nu sub vreo alta, trebuie să fie trăită viața creștină.» Iată, Întreagă, dialectica lui mors et vita; Întâi te viază, apoi te omoară: ca să fii cu adevărat viu. A, dacă asta-i viața, viața nu e ușoară, e un fel de moarte”. Cui Îi plac trandafirii Îndură Înțepăturile ghimpilor. (Cel care este dedicat, de exemplu, adevărului, dreptății este gata să Îndure tot felul

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639

James Joyce, pe el unde l-ați situa? - Ce vreți să spuneți prin a situa? Nu am de gând să situez pe nimeni și nimic.Ă Ziua fusese extrem de plină: băuse o grămadă cu Cooler, se Îndrăgostise, un om fusese omorât și acum avea senzația complet nejustificată că Îi voiau pielea. Zane Grey era unul dintre eroii săi: nu avea [...] să le suporte toate prostiile. «Vreau să spun: l-ați pune printre cei foarte mari? - Drept să vă spun, nu am

[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
titlul de virtualitate nerealizată. Puține sunt romanele de aventură din acea vreme care să nu aibă un personaj feminin și vedem cât de rău umple asta timpul cititorului fără existența unei povești de dragoste. Și cum, de atunci, nu o omori pe eroină fără să povestești ceva care se Încheie cu bine, la ce e literatura, În mod obișnuit, mai bună? E, deci, de două ori, dificil să știm dacă estetul a citit sau nu Theophano. Mai Întâi, nu e chiar

[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
Polirom, 2004, pp. 465-466. Ibidem, p. 470. Ibidem, p. 471. Ibidem, pp. 470-471. Ibidem, p. 469. Ibidem. CN +. Op. cit., p. 469. Anumite decese nu Îi pot fi nici măcar imputate lui Jorge: unul dintre călugări s-a sinucis, altul a fost omorât de un alt călugăr. „Alinardo Îmi oferise ideea lui, apoi auzisem de la cineva că și tu o găsiseși convingătoare... Atunci m-am convins că un plan dumnezeiesc hotăra aceste dispariții, pentru care nu eu aveam răspunderea” (ibidem, p. 467). Ibidem

[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

adevărat. Dar ține locul... Ștefan: Măi, cumnate, eu îți iau calul! Ilie: (marșînd) Da?! Și ce-o să faci cu el? Ștefan: Îl iau cu mine... îl uit într-un tramvai... Ilie: N-are rost să te obosești. Vine înapoi. Ștefan: Omoară-l. Ilie: Ar trebui s-o iau de la început. Ștefan: (ca un doctor) Auzi, nu-l mai primești... închizi ușile, geamurile... să vedem ce face? Ce poate să facă? Ilie: Mă găsește, n-ai teamă... mă găsește... Vine peste mine

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
costume caraghioase. Maria: Asta n-o să se întîmple niciodată! Înțelegi? Da' chiar vreți să ne striviți orice urmă de demnitate? Soțul meu n-o să facă asemenea maimuțăreală chiar dacă ar fi să nu mai plecați de-aici niciodată! Chiar dacă o să ne omorîți pe toți! Ajunge cît v-ați bătut joc de noi! Gata! Vecin 1: Asta-i chiar copilărie curată! Vasăzică depășim atîtea momente și-acum ne-mpiedicăm într-un fleac de dans scoțian! Mihai: Adică și asta ar fi tot o

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
eu cu ce-am găsit. Știu că nu-mi stă bine în bleu... Niciodată nu mi-a stat mie bine în bleu! (tăcere) Da' măcar îmi stă bine în scoțian? (urlînd) Maria: Ieși! Ieși! Pleacă de-aici! Du-te oriunde! Omoară-te! Ieși! (din bucătărie intră bunica; înregistrează repede situația) Bunica: Ce-i cu tine, băiatule, ai ajuns și femeie?! Mihai: Pe naiba, femeie! Sînt scoțian. Bunica: Da' ce-ți veni cu măscăreala asta?! Mihai: (febril, soluția în buzunar) Vreau să

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
superior... și intolerant, deci atunci cînd eram prost, priveam cu un nesfîrșit dispreț la așa-zisa indecență a rusului în dragoste. Cînd îi vedeam prin filme cum cîntă plîngînd, cum își smulgeau părul din cap, cum se tîrăsc, cum se omoară din cauza unei femei, îmi venea să ies din sală. Revoltat și scîrbit de atîta lipsă de demnitate. El n: Adevărul e că rușii sînt ai naibii de sentimentali. Sînt unici în chestiile astea. El 1: N-aș spune că sînt

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Gică ăsta! Adevărul e că se are bine cu popii... Nu-i mort mai bogat... ca să zic așa... să nu-l îngroape el! Și pe el o să-l îngroape Trică... Asta cu siguranță... Domnule, ar fi în stare să se omoare pentru morți... cîți mai mulți morți... Și-or să se omoare pînă la urmă... Atîta pagubă... Și-o să scrie pe cruce Gică și Trică... sau Trică și Gică... (din cort iese Octav; cu o ținută vestimentară ca a unuia care

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-i mort mai bogat... ca să zic așa... să nu-l îngroape el! Și pe el o să-l îngroape Trică... Asta cu siguranță... Domnule, ar fi în stare să se omoare pentru morți... cîți mai mulți morți... Și-or să se omoare pînă la urmă... Atîta pagubă... Și-o să scrie pe cruce Gică și Trică... sau Trică și Gică... (din cort iese Octav; cu o ținută vestimentară ca a unuia care doarme în cort... se acomodează cu lumina... ) Pot să-ți spun

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ieșitul repede la pensie după revoluție?! Și m-ai pus și pe mine să ies. De parcă fusesem cine știe ce barosani de comuniști! Alții au rămas liniștiți pe locurile lor... Ba s-au dus și mai sus... Și noi? Parcă am fi omorît oameni! Costache: (foarte departe de concretețea dialogului) Poate că... am omorît... Marieta: Ce dracu' tot spui tu acolo! Costache: Poate că... ne-am omorît pe noi... pe noi... Marieta: Mă, tu ce naiba ai, ai febră, ești bolnav?! Costache:...Eu m-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pe mine să ies. De parcă fusesem cine știe ce barosani de comuniști! Alții au rămas liniștiți pe locurile lor... Ba s-au dus și mai sus... Și noi? Parcă am fi omorît oameni! Costache: (foarte departe de concretețea dialogului) Poate că... am omorît... Marieta: Ce dracu' tot spui tu acolo! Costache: Poate că... ne-am omorît pe noi... pe noi... Marieta: Mă, tu ce naiba ai, ai febră, ești bolnav?! Costache:...Eu m-am omorît... puțin cîte puțin... Și tu m-ai ajutat... M-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
liniștiți pe locurile lor... Ba s-au dus și mai sus... Și noi? Parcă am fi omorît oameni! Costache: (foarte departe de concretețea dialogului) Poate că... am omorît... Marieta: Ce dracu' tot spui tu acolo! Costache: Poate că... ne-am omorît pe noi... pe noi... Marieta: Mă, tu ce naiba ai, ai febră, ești bolnav?! Costache:...Eu m-am omorît... puțin cîte puțin... Și tu m-ai ajutat... M-ai ajutat, Marieta, fără să vrei... fără să știi... Marieta: E, asta-i

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Costache: (foarte departe de concretețea dialogului) Poate că... am omorît... Marieta: Ce dracu' tot spui tu acolo! Costache: Poate că... ne-am omorît pe noi... pe noi... Marieta: Mă, tu ce naiba ai, ai febră, ești bolnav?! Costache:...Eu m-am omorît... puțin cîte puțin... Și tu m-ai ajutat... M-ai ajutat, Marieta, fără să vrei... fără să știi... Marieta: E, asta-i! Măi omule, ce-i cu tine, ce-ți veni?! Costache: Eu nu-ți fac nici un reproș... dar... Marieta

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Și peste tot în lume... Nici nu se poate altfel, părinte... (se instalează o pauză plină de suspecte tăceri...) Dascălul:...Așa e... cum... tace părintele... Octav: Părinte, e adevărat că, aproape jumătate de secol, comuniștii au tot dărîmat biserici, au omorît preoți, au dărîmat în noi credința, că l-au dărîmat pe însuși Dumnezeu? E adevărat? Preotul:...E adevărat... Octav: Bun. Atunci de ce nu le spuneți oamenilor, în biserică, la slujbă, că nu-i normal, că nu-i creștinește să-i

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
degetu-n tîmplă, gîndea el... Domnule, zicea, dacă la noi e atât de bine și în America atât de rău..., cum dracu' e-atât de rău aici și-atât de bine în America?!" Octav: Păcat că tranziția asta ni l-a omorît pe Bulă...! Matei: A murit pe naiba! A murit ca și tine... numai pe jumătate... Eu cred că-i în concediu de creație... Și cînd s-o-ntoarce o să pună iar degetu' la tîmplă și o să zică: Domnule, dacă atunci

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pe mine cu ce roluri ai jucat..., ce mare ai fost tu..., că ce gagici ai avut tu... eleve, studente... și neveste... De parcă eu..., am avut și eu... da nu mă laud ca el... (sonerie) Așteaptă! Adică de ce să-mi omori tu mie fiecare luni seara... adică ziua mea liberă..., relache, nu?, singura mea zi liberă... adică era seara mea liberă..., acuma am libere toate serile..., asta e. Și pentru ce? "Ca să ne plimbăm prin trecutul nostru", așa, ca printr-un

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Obiectiv nr.: Înțeleg... cum ar veni, să zicem, miercurea și vinerea ești vinovat... lunea nu se pune... marțea și joia ești nevinovat... iar în weekend... liber la întrebări... Sursa dublă: Dom'le, nu de întrebări duc eu lipsă... răspunsurile mă omoară. (pauză mare) Trimisul lui Dumnezeu: Eu l-am văzut pe Dumnezeu! Sursa dublă: Iar? Sau tot visul ăla e? Dosar nr.: Lasă-l în pace! Oricum nu scăpăm... dacă i-a venit lui să-l spună... o să-l spună iar

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
țigări... Toate astea ca o ultimă dorință. Obiectiv nr.: Bă fraților, da' băiatul ăsta are stofă de povestitor... Plutonierul:... și după ce consumau... venea... altcineva... îi lua... și nu-i mai vedea nimeni... niciodată... Sursa dublă: Și atunci de ce ne-ai omorît, bă, cu crimele tale? Dosar nr.: Bă, tată, hai că ne-ai încurcat rău de tot! Plutonierul: Vă rog să mă iertați... (se așază la masa lui; bea un gît de rom și își face pasiența) Obiectiv nr.: (către Sursa

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693

oamenii mai degrabă decît oamenii conduc Revoluția”) sînt semnele unei intenții, chiar camuflate, literare. Altă figură de stil remarcată de Compagnon la antimoderni este tautologia. Exemplu, tot din de Maistre: „Istoria lui 9 Thermidor nu e lungă: cîțiva scelerați au omorît cîțiva scelerați”. Iată Însă o altă tautologie foarte recentă, ca să spun așa: „Marx, dumnezeul lui Marx.” O recunoașteți? E a lui Traian Ungureanu. În acest punct mi se pare că stîngiștii (o parte liberali, o parte francofoni, ei nu se

[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
ambiguitatea simbolică a albului, culoarea doliului odinioară). Nelly, suferind de osteoporoză, are un accident care o țintuiește la pat și-i distruge toate amăgirile bovarice care-i motivau existența. Iar În finalul romanului, Sandor Îi cere lui Renée să-l omoare, ea refuză și este obligată să-l părăsească, reabandonîndu-se dureros ei Înseși. Renée este un caz, o „invenție” asemeni celor cu care, În alt registru, lucrează copios Amélie Nothomb. Implicarea auctorială este mult mai intensă În cazul Emmanuellei Bayamack-Tam. Scriitoarea

[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]