18,714 matches
-
și am închis încet ușa în urma mea, așteptând să aud declicul încuietorii, dar sunetul nu s-a mai produs. Am dat peste o sticlă de vin roșu în timp ce mă învârteam prin bucătărie, am desfăcut-o și mi-am turnat un pahar mare. Vinul ar fi trebuit să mă ajute să dorm. Îl voi bea în timp ce urmăream o reluare a unui episod din Prietenii tăi, voi ațipi și mâine totul va fi diferit. La 11.15 scriitorul a insistat să schimb canalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca cea moale, umedă și fină de scriitor - și după ce i-a dat drumul a alunecat încet în separeu, în locul din fața mea. Foarte calm, i-a făcut semn singurei ospătărițe din local și i-a comandat o cafea și un pahar de apă, apoi a așezat carnețelul pe masă. În el avea informații despre mine: data de naștere, titlurile cărților mele, adresa casei din Elsinore Lane. Mi-a luat câteva secunde să-mi pun gândurile în ordine. Mă pregătisem oarecum în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am văzut pe Terby într-o sută de ipostaze dintr-o carte pe care o scrisesem acum treizeci de ani. Terby ieșind dintr-un sicriu. Terby făcând baie. Terby morfolind petala albă a unei flori de bougainvillea. Terby bând un pahar de lapte. Terby atacând un câine. Terby pătrunzând câinele și făcându-l să zboare. S-a întâmplat în acel moment în L.A. din acea sâmbătă noapte de noiembrie - când am văzut o carte pentru copii despre Terby și mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bicicleta de curse pe care o aveai la cinci ani, apoi se abătu spre Slip’n’Slide pe care tu și surorile tale vă dădeați și apoi plutiră în aer și se așezară pe frunzele palmierilor din jurul casei și pe paharul de lapte din care beai când erai copil și pe mama în halat de baie privindu-te cum înoți într-o piscină luminată și pe oglinda limpede a apei se așternu o peliculă de cenușă în timp ce tatăl tău te-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la camera mea, Av. des Arecaux. În cameră, pe masă, se găseau câteva exemplare din lucrarea mea de doctorat: Acte et éducation morale dans la pensée franșaise contemporaine, tipărită și susținută În ianuarie 1943. Începe să se consume vinul din pahare. Ofer un exemplar din lucrare lui Eugen Ionescu. El insistă mult apoi, să dau unul și atașatului militar român, eu Îi răspundeam, că s-ar putea să mă trimită În țară; voiam să mai rămân În Franța. Eram bursierul Guvernului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
decembrie 1943, dar postul lui se clătina și nu se mai putea interesa de mine. În plus, războiul continua și rușii au atins Nistrul. Orice permisie sau plecare era suprimată și am rămas În țară. Astfel, o invitație și câteva pahare de vin schimbă complet destinul și drumul vieții unui om. A fost gestul intenționat sau Întâmplător de prezentarea exemplarului atașatului militar, numai veșnicia va putea răspunde. Prof. Dr. Gr. Miron </citation> <citation author=”MITRANA, Dumitru ” loc=”Jiblea Călimănești” data =”16-17
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
casei noastre, Petre Comarnescu. Mormântul este făcut după ideile lui George Apostu, În cinstirea memoriei lui Comarnescu, căruia i-a plăcut mult sculptura lui Apostu, „Tatăl și fiul”. Pot să am o rugăminte la Dv., puneți-i Într-o ulcică, pahar, o rămurică verde din ceva care nu veștejește prea repede. Transmiteți-i D lui Severin mult bine din partea mea și rugați-l dacă m-ar putea găzdui În ziarul dânsului cu un medalion despre Petre Comarnescu de Sf. Petru și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
unde ne-am reamintit de cunoștințe comune, ceea ce mi-a făcut o nespusă bucurie. Pe Dl. Colonel Îl cunoscusem locotenent sau sublocotenent. Când mă reîntorc de la București unde plec zilele astea Îmi voi face plăcerea să-i poftesc la un pahar de ceai căci Îmi sunt tare simpatici, mai ales că sunt Moldoveni și Fălticeneni. Vă mulțumesc pentru tot și vă rog să primiți salutările mele. Elena Racoviță </citation> <citation author=”RĂDĂȘANU Gheorghe ” loc=”Bogata” data =”sâmbătă 11 iulie 1970”> Dragă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
că ne face un privilegiu. Camera e plină de sus până jos de rafturi încărcate cu sticle de vin învelite în papură. În umbra răcoroasă a odăii suntem tratați cu vreo patru soiuri de Porto, alb și roșu, turnat în pahare înguste, ca niște retorte de laborator. Un vin greu, dens și dulce, necunoscut în cramele noastre. Apoi, pentru a ne demonstra performanțele vinăriei sale, mă întreabă la un moment dat în ce an sunt născut. „1964”, îi răspund. „Ei bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu fotografii, în Der Spiegel, care a pregătit terenul. Traseul celorlalți scriitori germani emigrați din România a fost mai sinuos, uneori tragic (Rolf Bossert). Șansele literaturii române în Germania nu sunt prea grozave, îmi spune Richard, sorbind cu înghițituri mici din paharul său de suc. Interesul pentru Est, în general, a mai scăzut. Doar un eveniment anume, punctual, mai declanșează o oarecare agitație, care se spulberă repede după. S-a întâmplat și cu Târgul de la Leipzig, din 1999, unde „invitat de onoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Marton, prezent în echipa noastră, a beneficiat deja de un asemenea sejur în capitala germană și îmi poate da mai multe amănunte. Uite-l și pe Laszlo, zâmbind timid - a auzit rostindu-i-se numele și se apropie să ciocnim paharele. Seara aceasta pare foarte prielnică aruncării de punți peste frontiere. VASILE GÂRNEȚ: Masa oferită de primărie este excelentă. Rafinament și stil franțuzesc. Ar merita o descriere amănunțită, dacă m-aș pricepe la așa ceva. Impresionează cele câteva coșuri cu fructe exotice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt într-o bună dispoziție, te pot sfătui chiar ce și cum să mănânci. Timorați și neîndemânatici arată doar cei care n-au prea „ieșit” în lume: mișcări stângace, care produc uneori câte un accident penibil (o farfurie sau un pahar făcute țăndări). „Esticii” se deconspiră și prin faptul că mănâncă multă pâine. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, îmi spune că felul acesta de a te alimenta denotă, după opinia ei, o anume vitalitate a esticilor, care îi deosebește de occidentali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vedea) un banc pe care îl rețin, deși, în general, uit destul de repede toate bancurile pe care le ascult cu plăcere și nu le pot deloc povesti. Iată bancul: De ce pune un milițian pe noptiera de lângă pat, pentru noapte, două pahare, unul cu apă și altul gol? Pentru că poate-i va fi sete, poate nu... VITALIE CIOBANU: Până la ora 16.00, când ne vom întâlni cu președintele țării, Valdas Adamkus, avem program liber. Luăm masa la o cafenea - prețuri rezonabile, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
euforia libertății de expresie a cedat și pe aici teren în fața angoaselor supraviețuirii prin scris. Semn că viața merge înainte! VITALIE CIOBANU: Alte poze la Castelul Trakai, în forfota mesei pe care o luăm în picioare, retrăgându-ne apoi cu paharele de bere și cu ceștile de cafea pe lungile bănci de lemn înșirate de-a lungul pereților: scriitorii germani, Richard Wagner și Felicitas Hoppe, echipați ca pentru un picnic - e destul de rece în seara aceasta -, mă privesc cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
același stil hirsut, aceeași barbă „sălbăticită”, tolstoiană... Discuția e aprinsă, dar nu degenerează în violență. O spun, pentru că la ruși nu se știe niciodată... Pentru o scurtă și „importantă” replică, neadmițând vreo amânare, unii se ridică de pe scaunele lor cu paharele cu vin în mână, și vociferează gesticulând... La finalul discuției, când s-a deschis „recitalul poetic”, schimb câteva vorbe cu Dmitry Golinko-Wolfson. Mă întreabă de ce nu vreau să citesc un poem de-al meu, pentru că am traducerea în limba rusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai sus de ei. Sau poate doar le plăcea să stea într-un loc vestit pentru libertinajul moravurilor sale erotico-bahico-literare... La mansardă, o înghesuială de nedescris. Scaune aranjate în neorânduială, o masă lângă fereastra adânc tăiată în zid, aglomerată cu pahare de plastic și sticle de vin moldovenesc - Cabernet și Roșu de Purcari (soiuri faimoase în întreaga Rusie și preferate, aflu cu această ocazie, și de intelectualii Petersburgului, pe lângă, desigur, nelipsita vodcă). Un fum înecăcios de țigară învăluie încăperea. Rumoarea surdă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dându-și drumul vocii neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de libertate, iar eu făceam conversație cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace (avea, altfel, aspectul unui cuminte profesor de liceu), sorbise tot timpul din paharul cu suc - fusese singurul care nu s-a atins de șampanie și nici de vodcă! Nu a scos o vorbă și nu și-a dezlipit nici o clipă privirea de mine. Îi era de ajuns să știe că i-am prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la pirați. Printre ei, și câteva fete, c-un aer la fel de războinic, conștiente de postura lor ieșită din comun. Sunt chiar și câțiva copii mici, așezați în șa. Familii pe roți. Bărbații râd în gura mare, fumează și sorb din paharele cu bere. Spuma li se prelinge pe mustăți. Mă prind că dau târcoale grupului de cai-putere de pe șosea, imitând gestul reflex al adolescenților avizi să admire și să comenteze motocicletele cu ghidonul înalt, exact ca în filmele americane. Polonia e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și adversarii săi politici ar fi dorit ca el să devină președinte al țării. Laxness a fost, într-adevăr, o personalitate de mare caracter. Când eram mic, îmi amintesc că lumea începuse să-i imite gesturile până și la un pahar de băutură! Dacă vrea cineva să spună ceva important sau, dimpotrivă, să-și justifice tăcerea, este citat Laxness. Națiunea recunoscătoare pare însă deja să se dezmeticească din această „beție” iconodulă și să constate că are și alți autori capabili să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
astfel s-a „aprobat” noul profil al Cărții Românești. Zaharia Stancu, președintele, conchizând că lupta mea pentru o editură puternică se hrănește din ambiția de a-i fi director, m-a invitat la Capșa, într-un aparte și, la un pahar de șampanie, m-a felicitat pentru „noua mea funcție de director” al Cărții Românești. Am mulțumit și am refuzat, „alegând” prin nu știu ce capriciu pe cea de redactor-șef la România literară. Preda deci, mare senior al prozei românești și director de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
văzuți cu regularitate scriitori și critici importanți parizieni! -, Constantin Tacou, care a scos, timp de vreo trei decenii, extrem de prestigioasa revistă monografică Cahiers de l’Herne, la care contribuiau și colaborau numele cele mai prestigioase ale universităților franceze, la un pahar de vin, ascultându-mi plângerile repetate și argumentate contra dictaturii ceaușiste care, la sfârșitul anilor ’70, prindea tot mai mult „relief”, o tot mai accentuată ură contra intelectualității, contra profesionalismului în orice domeniu, contra tradiției, contra tinerilor etc., mi-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de sunetele clopotelor, ne-am trezit în lumina mare a soarelui care năvălea pe fereastră. Lăstunii din ajun făceau în stoluri aceleași arcuri în jurul turlei mănăstirei, cu aceleași țârâituri cristaline. Sufragiul ghebos, frate, cu ochi ascuțiți ne poftește la un pahar de lapte. Apoi ne gândim la plecare. Portarul, fratele Costache, cel care eri ne-a întâmpinat cu plecăciuni, cu lingușiri, cu vorbe miorlăite, cu zâmbete, cu subînțelesuri, care s-a propus chiar de la primele vorbe să ne conducă peste munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe când Cazon, cânele companiei, dă târcoale cu limba scoasă. Același cântăreț înfioară cu o doină tristă adâncurile pădurii de la Probota, pe când luminile amurgului scădeau și bolțile se umpleau de umbră tainică. Seara, la popotă, unii din rezerviști mânâncă borșul în pahare. Marșul mi-a ars tălpile picioarelor așa de tare și mi-a rănit un picior, încât de la casa dascălului până la scheletul negru al mănăstirii vechi de piatră, două sute de metri, fac o jumătate de ceas șchiopătând. La lumina săracă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câmpul ars. Masa, la amiază și seara, se face la fel. Aștepți în cerdacul larg, până ce vin cei mari, intri după ei și te așezi la locul obișnuit, vorbești puțin întăiu, după aceea vorbești mai mult dacă ai băut un pahar două, mai mult decât ți-i obiceiul. Te gândești la hodina scurtă pe care o vei avea, faci planuri ca să scapi de chinul instrucției de după amiază, seara te gândești cu bucurie că însfârșit te vei putea odihni; și astfel cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
politici, și magistrați și avocați și atâția alții cu care Coca, băiat gentil, a petrecut și a jucat cărți, toți îi vor da mâna în curând, (cred că i-o dau ș-acuma), și poate chiar vor râde la un pahar de șampanie, aducându-și aminte afacerea: "Frumoasă lovitură, inteligentă lovitură! A dracului Coca!..." Și-n vremea asta poate vor plânge de foame copiii celor prădați cu nerușinare. Exemplul lui Coca Miclescu a început a fi imitat. Un alt proprietar, Român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]