16,853 matches
-
și scribii", anume cei care au recopiat textul de la o generație la alta și uneori au făcut-o încă fără s-o menționeze. Apare astfel întrebarea dacă "și ei au fost inspirați de Dumnezeu", sau "mai inspirați de Dumnezeu decât redactorii inițiali", mai ales că motivația unor astfel de corecturi e evidentă, și anume atenuarea antropomorfismelor (ex.: ; ; ). Credința că Biblia constituie „cuvântul revelat al lui Dumnezeu” nu ține cont de faptul că textul sacru iudaic se bazează pe falsuri istorice, cum
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
forme noi. „Dictatura proletariatului” a acționat cu asprime față de «elementele burghezo-moșierești», neproletare, «cu origine nesănătoasă», «cosmopolite», «cu rude în străinătate» etc., care formau majoritatea evreilor din România. Primul ziar suspendat de comuniști, în februarie 1945, a fost „Curierul israelit”, iar redactorul șef, Wilhelm Filderman, președintele comunităților evreiești în timpul războiului și fost deportat în Transnistria, a fost arestat. În 1948 au fost expulzați din România câțiva conducători evrei, între care W. Filderman, judecat și condamnat în contumacie, marele rabin Alexandru Șafran, șef-rabinul
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Eugen Lovinescu, "„Take Ionescu nu a fost scriitor, în sensul că nu a scris poate nimic. În urma sa a lăsat totuși un număr considerabil de articole apărute în foile lui, în limba franceză și română, articole pe care le dicta redactorilor și secretarilor săi dimineața. Chiar și «Amintirile» ieșite în volum, în franțuzește și românește au fost tot dictate sub formă de articole de ziar. Interesante prin conținut, toate portretele lui nu trec de ziaristică informativă și nu se zărește nici
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
primul decan al facultății de fizică a Universității de Stat din Chișinău Anatol Sîrghi, savantul imunolog Andrei Olinescu, laureatul premiului european pentru știință "Scientia Europaea" Sergiu Palii, regizorul de teatru Andrei Băleanu, scriitorii Constantin Stere, Ariel Koprov și Nicolae Vieru, redactorul șef al revistei "Femeia Moldovei" Maria Bulat-Saharneanu, publicistul Vlad Pohilă, folclorista Tatiana Gălușcă.
Raionul Florești () [Corola-website/Science/297498_a_298827]
-
moartea lui Stalin și venirea la putere în URSS a lui Hrușciov, se va produce și în România un "dezgheț". Trăiește din stilizări și reușește să publice și câte ceva din textele proprii, iar la 1 ian. 1956 se angajează ca redactor la revista Teatru, datorită intervenției lui Radu Stanca. Arestat la 3 februarie 1957, este condamnat la un an de închisoare "pentru omisiune de denunț". ("...în redacția revistei Teatru - unde mă aflam cu I. D. Sîrbu - a venit Marcel Petrișor, tot un
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
1958 se căsătorește cu Irinel Liciu, primă balerină la Operă. Până în 1963 i se interzice să reintre în viața literară. Apoi, George Ivașcu îl angajează la revista Lumea. Din 1969 începe să lucreze în redacția revistei Secolul XX (al cărei redactor-șef va deveni în 1992). A fost, în ultimul deceniu al vieții, directorul revistei "Secolul XX", apoi președintele fundației cu același nume, care s-a transformat în "Secolul 21". Publică numeroase cărți - de poezie, de critică literară - și traduce din
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
748 p. Ediții postume 35. "Păsările noastre și legendele lor", Editura "Socec et CO", Biblioteca pentru toți, București, 1931, 125 p. 36. "Păsările poporului român", ediție îngrijită de Ion Pillat, Editura "Cartea românească", București, 1942, 48 p. 37. "Legenda ciocârliei", redactor responsabil I. Ricus și ilustrații de Popescu Udriște, Editura "Tineretului", București, 1964, 48 p. 38. "Legendele păsărilor", ediție îngrijită de Mihai Cărăușu și Orest Tofan, Editura "Junimea", Iași, 1975, 171 p. 39. "Basme din Țara de Sus", ediție îngrijită de
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie, "", în "Curierul Românesc", urmată de elegia "". O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri ( și ) este întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului "Poporul suveran". În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea nepăsarea față de cel
Grigore Alexandrescu () [Corola-website/Science/297553_a_298882]
-
București, 1918), "În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare", (Iași, 1920) și "Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate", (București, 1936). Întors la Iași, redactează împreună cu Sadoveanu revista "Însemnări literare", până la reapariția "Vieții românești" (1920), al cărei prim-redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflectă și în "Povestirile vânătorești", în care tovarășul de pușcă și de undiță este numit de Sadoveanu „prietenul meu, poetul”. Volumele sale ("Balade vesele și triste", "Migdale amare", "Scrisori fără adresă", "Pirin - Planina") se
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
din Gherla "Cărțile săteanului român", continuă să tipărească în "Tribuna" povești și basme versificate ("Fulger", "Brâul Cosânzenii", "Tulnic și Lioara)", corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacția ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la "Tribuna", inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formația sa. Despre începuturile sale literare George Coșbuc mărturisește: Referirea este făcută la revista de informare pedagogică și literară "Școala practică", redactată de pedagogul Vasile Petri, în care, „student” în clasa
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
care-i va fi publicată în "Iașul nou" și în ziarul "Lupta poporului" din Suceava. În mai 1951 a obținut premiul întâi, la Olimpiada națională de limba română care a avut loc la București, iar cu această ocazie câștigă admirația redactorilor revistei "Viața Românească", care-i publică poezia "Gazeta de stradă". În ianuarie 1952, la inițiativa lui Constantin Ciopraga, Labiș a fost transferat la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Iași, unde a devenit conducătorul cenaclului literar. La data de 15 septembrie 1952
Nicolae Labiș () [Corola-website/Science/297551_a_298880]
-
crimă săvîrștă la Dubăsari, la circa 40 de km. de Chișinău, anume uciderea unui adolescent ucrainean și creștin de 14 ani: Mihail Rîbacenko, publicistul rus de origine basarabeana Pаvel Alexаndrovici Krușevan a atribuit această crimă evreilor. Krușevan era pe atunci redactor la ziarul „Znamia” din Sankt-Petersburg și colabora cu ziarul „Bessarabeț”, primul cotidian din Chișinău, înființat de asemenea la inițiativa să, în limba rusă. Conform convingerilor sale antisemite, destul de răspîndite în acea vreme printre creștini, asasinatul adolescentului ucrainean din Dubăsari, Mihail
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
Deși a avut o existență relativ scurtă (doar opt luni), "Din Moldova" (devenită, de la nr.10/1863, "Lumina") reprezintă una dintre cele mai importante reviste românești din toate timpurile. Ea este, înainte de orice, publicația afirmării plenare a redactorului, B. P. Hasdeu, în toate domeniile literaturii: poezie, proză, dramaturgie, critică literară. Revista constituie totodată mijlocul prin intermediul căruia savantul a trezit din letargie viața culturală ieșeană, trasând, în genere, literaturii române un nou făgaș (anticipator al celui croit de Titu
Din Moldova (revistă) () [Corola-website/Science/317038_a_318367]
-
fashion”. Din 2000, este vedetă Prima TV, unde a moderat numeroase show-uri televizate, unele live, altele înregistrate. Între acestea se numără „Reuniune de clasa”, "Stil', respectiv reality show-urile de succes Big Brother și Megastar. Andreea Raicu a fost redactor de modă și frumusețe timp de 6 ani (1999-2005) la singura revistă autohtonă de celebrități, „Viva”, și timp de 2 ani (2006 - 2008) la revista „Look”. A scris și la cotidianul Jurnalul Național între 2002-2003, în cadrul rubricii săptămânale „Interzis bărbaților
Andreea Raicu () [Corola-website/Science/317105_a_318434]
-
multe altele, este autoarea unui DVD cu exerciții de Tae Bo, lansat în 2007 alături de profesoara Luminița Nicolescu, și a unui Cod al bunelor ținute, DVD-ul de modă și stil intitulat „Andreea & Roxana Stylepedia” și realizat împreună cu Roxana Voloșeniuc, redactor-șef al revistei Elle România. Andreea Raicu s-a implicat în repetate rânduri în numeroase acțiuni caritabile, fie în numele unor organizații internaționale de talia UNICEF, și Salvați Copiii, fie pentru cauze locale de ajutorare a femeilor și copiilor aflați în
Andreea Raicu () [Corola-website/Science/317105_a_318434]
-
de pe Uranus (celebrul șantier ceaușist al Casei Poporului) din București. Aici cunoaște viața din coloniile comuniste de muncă pe care o va descrie mai târziu în volumul Robi pe Uranus ( Editura Humanitas, 1992). După Revoluția din Decembrie 1989 este numit redactor la gazeta militară "La datorie", care aparținea de "Direcția Presă a Ministerului Apărării". De aici este îndepărtat doi ani mai târziu, din ordinul conducerii Ministerului Apărării, după ce publică la Editura Humanitas în aprilie 1992 volumul Robi pe Uranus, în care
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
Biroul de Presă al Armatei ( BPA ), insistă și depune eforturi ca scriitorul să fie deferit Procuraturii Militare și dă publicității un comunicat în care spune : . Ioan Popa dă o replică la comunicatul respectiv printr-o scrisoare deschisă adresată Gabrielei Adameșteanu, redactor-șef la revista 22 în care spune: În august 1992 Ioan Popa se transferă la Ministerul de Interne ca redactor la revista Poliția Română. În anul 1993 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Începând cu sfârșitul anului 1999 starea
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
un comunicat în care spune : . Ioan Popa dă o replică la comunicatul respectiv printr-o scrisoare deschisă adresată Gabrielei Adameșteanu, redactor-șef la revista 22 în care spune: În august 1992 Ioan Popa se transferă la Ministerul de Interne ca redactor la revista Poliția Română. În anul 1993 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Începând cu sfârșitul anului 1999 starea sănătății i se deteriorează. Suferă mai multe internări succesive prin diferite spitale: Spitalul Colentina, Spitalul Militar Central București, Spitalul Gerota
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
etc. Este inclus în antologii de proză SF precum "O planetă numită anticipația" (Editura Junimea, 1985) sau de poezie, precum "Sub flamură de tricolor" (Editura Militară, 1987). În 1990 devine membru al "Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România". Între 1992-2001 este redactor la revista Poliția Română a Ministerului de Interne. În anul 1993 devine membru al "Uniunii Scriitorilor din România". În anul 2005 fondează editura Universul românesc, având ca activitate principală editarea de cărți și publicații periodice. Primește aprobare din partea Guvernului României
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
de istorie și științe socioumane la Școala medie Dubăsarii Vechi din r. Criuleni. În perioada 1985 - 1991 activează ca laborant superior și colaborator științific la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei. Din 1991 și până în 2007 este redactor-șef al Revistei de istorie și Cultură "Cugetul". Din 1999 și până în prezent este șef redacție Istorie la Editura "Prut Internațional", iar din 2000 deține funcția de vicepreședinte al Asociației Istoricilor din Republica Moldova. În 2006, se implică activ în lupta
Ion Negrei () [Corola-website/Science/317193_a_318522]
-
inclusiv în Transnistria) iar ediția de vineri este tipărită în peste 20.000 de exemplare. Pe 14 septembrie 2001, pe piața media din Republica Moldova s-a lansat săptămânalul „TIMPUL info-magazin”, într-un format modern, conceput ca ediție-magazin. Director fondator și redactor-șef al ziarului „TIMPUL info-magazin” a devenit Constantin Tănase. În iulie 2004, „TIMPUL info-magazin” își încetează apariția, activitatea fiindu-i suspendată în urma unui proces de judecată cu Guvernul Republicii Moldova (pe atunci comunist), în legătură cu o investigație despre o afacere dubioasă a
Editura Timpul de dimineață () [Corola-website/Science/317261_a_318590]
-
la CEDO la finele anului 2007. Din iulie 2004 a început să apară o publicație nouă cu denumirea „TIMPUL de dimineață”, editată de același colectiv de ziariști. Fondatorul și directorul publicației „ TIMPUL de dimineață” a rămas în continuare Constantin Tănase. Redactor-șef coordonator a fost numită Sorina Ștefârță. În noul format, TIMPUL, începu să apară de două ori pe săptămână. Din ianuarie 2005 “TIMPUL de dimineață” apare de trei ori pe săptămână, iar în luna octombrie 2005 este transformat în Cotidian
Editura Timpul de dimineață () [Corola-website/Science/317261_a_318590]
-
Este creatorul Bienalei de Artă Plastică "Gheorghe Petrașcu" (1992), cu zece ediții realizate sub coordonarea sa până în 2010. A condus, alături de poetul Ion Rușet, cenaclul literar "Luceafărul" (1980-1989) al tinerilor scriitori dâmbovițeni. A fost inițiatorul revistei de cultură "Longitudini" și redactorul ei șef. În 2012, a devenit redactorul șef al revistei "Târgoviștea Literară" A debutat publicistic cu eseul "Poezia lui Mihail Celarianu" (1967) în suplimentul "Pentru literatură". Colaborează constant cu eseuri, cronici literare, articole de istorie literară, poezie la "Viața Românească
Ștefan Ion Ghilimescu () [Corola-website/Science/317516_a_318845]
-
Petrașcu" (1992), cu zece ediții realizate sub coordonarea sa până în 2010. A condus, alături de poetul Ion Rușet, cenaclul literar "Luceafărul" (1980-1989) al tinerilor scriitori dâmbovițeni. A fost inițiatorul revistei de cultură "Longitudini" și redactorul ei șef. În 2012, a devenit redactorul șef al revistei "Târgoviștea Literară" A debutat publicistic cu eseul "Poezia lui Mihail Celarianu" (1967) în suplimentul "Pentru literatură". Colaborează constant cu eseuri, cronici literare, articole de istorie literară, poezie la "Viața Românească, Ramuri, Astra, Luceafărul, Contemporanul-Ideea europeană, Argeș, Calende
Ștefan Ion Ghilimescu () [Corola-website/Science/317516_a_318845]
-
țară. A efectuat în 1981 primul transplant de rinichi prelevat de la cadavru din România, fiind unul dintre pionerii transplantului renal în țară. A publicat peste 200 de articole și lucrări în reviste de prestigiu nationale și internationale, a realizat în calitate de redactor și autor un număr de 15 monografii; a coordonat de asemenea, în calitate de Redactor șef, evista Timișoara Medicală. A fost membru a numeroase Asociații și Societăți de specialitate, dintre care amintim: Academia de Științe Medicale, Asociația Română de Urologie, Asociația Română
Petru Drăgan () [Corola-website/Science/317584_a_318913]