160,580 matches
-
a fost înființată în România în anul 1993 având ca obiect de activitate importul și vânzarea de vehicule comerciale. În anul 1998, compania obține statutul de concesionar autorizat al Iveco. Actualmente, Protruck este distribuitor autorizat de vehicule comerciale Iveco și echipamente pentru construcții de la New Holland. Cele cinci centre de vânzări și service pe care Protruck le deține în România sunt locate în: București (Glina și Jilava), Focșani, Oradea și Târgoviște. Obiectul de activitate al companiei Protruck îl reprezintă comerțul cu
Protruck () [Corola-website/Science/318821_a_320150]
-
este o companie producătoare de utilaje și echipamente alimentare din România. A fost fondată în 1994 de doi profesori universitari, Dr. Ing. Gabriela Florescu și Ilie Ștefan. Compania dispune de o rețea de distribuție prin showroomuri proprii la nivel național, asigurând dotări complete pentru sectoare de activitate distincte
Maxigel () [Corola-website/Science/318853_a_320182]
-
o rețea de distribuție prin showroomuri proprii la nivel național, asigurând dotări complete pentru sectoare de activitate distincte: HoReCa, retail, panificație. Activitatea firmei include servicii de proiectare, montaj și instalare, consultanță tehnologică și de șantier, instruirea profesională a utilizatorilor de echipamente, garanție și postgaranție. a raportat în 2006 vânzari de 12 milioane de euro.
Maxigel () [Corola-website/Science/318853_a_320182]
-
7/10 m), ocupată în întregime de un lac subteran alimentat de râul pierdut în Galeria Clusteritelor. Pestera este inchisa si poate fi vizitata cu acordul si gidajul custodelui N. Murse de la Clubului de Speologie “Omega” din Cluj-Napoca. Parcurgerea necesită echipament individual specific parcurgerii verticalelor și corzi pentru săritorile din Sala Mare și Marea Prăpastie.
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
de crestere maximă a lacului. Faunistic peștera este puțin studiată. Sunt prezente multe elemente trogloxene (moluste, coleoptere), dar în parțile întunecate ale culoarelor abundă Pholeuon proserpinae glaciale. Este o peșteră foarte dificilă. Se recomandă numai echipelor de speologi foarte versati. Echipament necesar: costume impermeabile, cisme de cauciuc, multiple surse de lumină, coardă, blocatoare, coborâtoare, bărci de cauciuc.
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
este însă foarte mare. Lungimea rețelei e aprecită de Roru Ludusan la cel putin 100 km de galerii. O reală provocare pentru speologii români. Și nu numai... Este o peșteră foarte dificilă. Se recomandă numai echipelor de speologi foarte versați. Echipament necesar: costume impermeabile, cisme de cauciuc, multiple surse de lumună, coardă, blocatoare, coborâtoare, bărci de cauciuc. În această peșteră a fost semnalat de către R. Jeannel și E. G. Racoviță (1929) un interesant fenomen meteorologic, formarea ceții în cadrul fasciculului de raze luminoase
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
mare și greu, ceea ce înseamnă că legionarii aveau mobilitate mică în lupta corp la corp, compensând cu o protecție excelentă. Tehnică legionarilor era să iși arunce sulițele către inamic, apoi să înfigă gladiusul în zonele vitale ale inamicului. În ciuda acestui echipament de bază al legionarilor premarieni, existau câteva grupe numite "Triarii", veterani ai bătăliilor, care în locul sabiei și sulițelor, erau înarmați cu o sulița eficientă împotriva cavaleriei, dar și foarte utilă împotriva infanteriei. Datorită eficienței remarcabile, a apărut și o zicală
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
ușoară ce aruncă o ploaie de sulițe ușoare înainte să se retragă în spatele liniei principale. Înainte de luptă velites se postau în fața formației principale pentru a ascunde manevrele legionarilor, acționând și ca suport pentru cavalerie (equites). Soldații trebuiau să își cumpere echipamentul cu bani proprii, motiv pentru care foarte puțini își permiteau căi sau armura completă. Imediat în spatele Velites se aflau Hastați, legionari tineri și nerbdatori așezați în Manipule de căte 1200 de oameni. Fiind tineri nu aveau prea mulți bani deci
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
și erau dintre puținii care își permiteau o armura completă, similară cu cea a legionarilor de dupa reformele lui Gaius Marius. În urmă reformelor lui Marius, armura română devenise mult mai rezistentă și mai bine făcută, fiind furnizată din fondurile statului. Echipamentele române variază din ce in ce mai mult, odată cu exploatarea tehnologiilor triburilor barbare cucerite. Armata română este divizată între legionari și auxiliari, cei din urmă fiind non-ceteteni români echipați după standarde mai joase decât legionarii, fiind în generla postăți pe flancuri că sulițași și
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
inamicii și proiectilele din apropierea să. Demoman, Heavy și Inginerul alcătuiesc grupa defensivă. Demoman este un negru Scoțian, cu un singur ochi și alcoolic pe deasupra. Înarmat cu un aruncător de grenade și un aruncător de bombe "lipicioase", Demomanul își poate folosi echipamentul pentru a furniza foc indirect asupra inamicului.Tactica supremă a demomanului a fost inventată de ManiaCX , care este de asemenea unul din jucătorii legendă ,alături de ShowTek. Heavy poate suporta cel mai mult damage dintre toate clasele și are o putere
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
de ieșire, însemnând că mesajele MIDI recepționate de un dispozitiv din rețea vor fi transmise prin linia de ieșire (MIDI-OUT). Din cauza aceassta poate apărea o întârziere sesizabila la rețelele MIDI mai mari. Porțile MIDI-THRU au început să fie adăugate la echipamentul MIDI aproape odată cu introducerea MIDI, pentru a îmbunătăți performanțele.Prin folosirea acestor porți se evita întârzierea menționată mai înainte la linia de ieșire MIDI-OUT prin legarea liniei de intrare MIDI-IN cu MIDI-THRU aproape în mod direct. Diferența dintre portul MIDI-THRU
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
de linia de intrare (nu apare nicio pierdere din semnalul trimis). Asemenea conectări a instrumentelor prin MIDI-THRU nu mai sunt necesare odată cu folosirea modulelor MIDI constituite dintr-un conector MIDI-IN și conectori MIDI-OUT multipli, conectați la mai multe instrumente. Unele echipamente au capabilitatea de a combina mai multe date MIDI într-un singur flux de mesaje MIDI, dar aceasta este o functie specializată și nu este valabilă pentru toate dispozitivele. Toate instrumentele compatibile MIDI au o interfață MIDI deja montată. Unele
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
a Canadei) avea doar 4.261 soldați, subofițeri și ofițeri, iar „Non-Permanent Active Militia” (armata de rezerviști) număra aproximativ 51.000 de militari slab pregătiți și antrenați. Începând cu anul 1936 au început să se facă unele încercări pentru modernizarea echipamentelor, dar ritmul aprovizionării era slab, iar guvernul nu dorea să cheltuiască sume foarte mari pentru echiparea unor regimente de tancuri proaspăt create. Până în cele din urmă însă, forțele armate canadiene au ajuns într-o perioadă relativ scurtă să depășească toate
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
și 100.000 de tancuri. Tancurile au fost înlocuite de către T-62, T-72, T-64 și T-80 în cadrul armatei sovietice (armata rusă, după 1991), însă ele sunt folosite în prezent de aproape 50 de țări, fiind modernizate cu echipamente sofisticate. Seria de tancuri T-54/55 a fost utilizată în numeroase conflicte armate apărute spre sfârșitul secolului XX. Tancul mediu sovietic T-34 din 1940 avea, în opinia multor specialiști, cel mai bun echilibru între putere de foc, protecție
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
Luna", sistem de ochire TPN-1-22-11 pentru ochitor și proiector OU-3 infraroșu pentru comandant. T-54 avea la dispoziție proiectile APFSDS care au îmbunătățit considerabil performanțele tunului. T-54B a stat la baza tancului punct de comandă T-54BK, care avea exact același echipament suplimentar ca la tancul punct de comandă T-54AK. În urma testelor, s-a aflat că tancul T-54 putea rezista unei explozii nucleare de 2-15 kilotone dacă se afla la mai mult de 300 de metri de epicentru. Echipajul avea șanse
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
Turela avea un blindaj mai gros, dispozitiv de vedere pe timp de noapte și sistemul îmbunătățit de stabilizare în două planuri al modelului T-54B. Blindajul din partea din spate a cutiei blindate a fost redus ușor, pentru a contrabalansa greutatea noului echipament. T-55 avea o performanță superioară tancului greu IS-2 în toate privințele, inclusiv în cazul cadenței de tragere (cel puțin 4 lovituri pe minut în comparație cu mai puțin de 3 lovitori în cazul tancului Iosif Stalin). În ciuda blindajului mai subțire în
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
T-54/55 pentru a evita confuziile. Tancurile sovietice intrau în revizii tehnice (la fabricile de producție) la fiecare 7000 de kilometri. În timpul acestor revizii, tancurile beneficiau deseori de îmbunătățiri tehnologice minore. Foarte multe țări au adăugat sau au modificat echipamente; India, de exemplu, a montat ejectoare de gaze false la tancurile T-54/55 din dotarea armatei pentru ca tanchiștii indieni să nu le confunde cu tancurile pakistaneze Model 59. Modelul mai vechi T-54 poate fi diferențiat de T-55
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
nu poate fi ignorat pe câmpul de luptă. Seria de tancuri T-54/55 are însă numeroase defecte. Profilul redus al tancului este realizat cu un cost mare: spațiul din interior este strâmt, iar echipajul nu beneficiază de confort. Manevrarea echipamentului se face cu greutate din cauza spațiului limitat. Tanchiștii israelieni care au folosit tancuri T-54/55 capturate în războaiele din 1967 și 1973 se plângeau în mod constant de aceste defecte. Această problemă nu poate fi rezolvată prin modernizări. În
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
este o companie producătoare de echipamente electrice din Germania. Grupul are fabrici în Germania, Elveția, Cehia, România și Republică Moldova iar produsele sunt distribuite în peste 70 de țări din toată lumea. În 1957 în timpul studii la Școala de Inginerie din Friedberg, Heinrich Wolfgang Steinel începe să
Steinel () [Corola-website/Science/320010_a_321339]
-
Friedberg, Heinrich Wolfgang Steinel începe să producă pentru prima dată rezistoare electrice de încălzire. După terminarea studiilor în 1959 Heinrich Wolfgang Steinel se dedică în întregime micii companii a tatălui său care producea elemente de încălzire pentru o varietate de echipamente electrice, cum ar fi: uscătoare de păr, aparate de cafea și mașini de gatit ouă. La scurt timp Heinrich Wolfgang Steinel preia conducerea companiei tatălui său și dezvolta noi rezistoare electrice de încălzire pentru fier de călcat, aparat de facut
Steinel () [Corola-website/Science/320010_a_321339]
-
părăsit Germania, mutându-se la Saint-Briac, în Bretania, Franța, unde își ținea tatăl său curtea imperială. În anii 1930 Vladimir a trăit pentru o perioadă în Anglia, unde a studiat la Universitatea din Londra și a lucrat la fabrica de echipament agricol Blackstone din Lincolnshire. Mai târziu s-a întors în Franța. După decesul tatălui său la 12 octombrie 1938, Vladimir și-a asumat titlul de Cap al Familiei Imperiale Ruse. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Vladimir a rămas
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
(în ) a fost forța armată ucraineană a Republicii Populare a Ucrainei Apusene în timpul și după încheierea războiului polono-ucrainean. a obținut echipamentul militar din depozitele austriece și de la trupele demobilizate austriece și germane care se reîntorceau în patrie prin Galiția, după colapsul Puterilor Centrale la sfârșitul Primului Război Mondial. Fabricile austriece militare se aflau însă la mare distanță de Galiția, iar aprovizionarea cu muniție
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
șenile. La roțile din față erau arcuri în foi și amortizoare (disponibile doar pentru roțile din față) pentru a absorbi șocurile. Echipajul era format din 2 persoane: mecanicul conductor care stătea în față în stânga vehiculului și comandantul (care opera și echipamentul radio) în dreapta sa. Pe partea stângă a semișenilatului stăteau 3 soldați pe o banchetă, iar pe partea dreaptă era un soldat pe un loc individual și un rastel pentru muniție și armamentul din dotarea soldaților. Accesul se făcea în mod
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
părți din Forța Navală 14. G-2 identificase pentru aliați prezența tuturor acestor unități în arhipelag, deși nu se cunoștea în toate cazurile cum se numeau ele. Deși Batalionul 1, Regimentul 229 Infanterie era veteran al mai multor campanii, îi lipsea echipamentul și tunurile de artilerie. Batalionul 2, Regimentul 1 Independent Mixt a fost condus de ofițeri de rezervă care luptaseră în China, dar majoritatea soldaților ce le compuneau erau rezerviști care nu mai luptaseră. Regimentul 51 Transporturi construise un aerodrom pe
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
tir de mortiere. "LST-202", cu un echipaj de la Paza de Coastă a SUA, a răspuns cu tunurile de 76 mm și de 40 mm. LST-urile au fost descărcate în următoarele șapte ore. În cursul operațiunii, s-au strâns muniții, echipament de construcții și provizii. Pentru a acomoda distribuirea corectă a proviziilor, generalul Chase a ordonat un atac cu scopul extinderii perimetrului. S-a cerut un atac aerian. B-25-uri din Grupul de Bombardament 345 american au fost interceptate de circa cincisprezece
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]