16,607 matches
-
Pe chitanța care confirmă faptul a semnat în limba română „Birăul Huso (Hossu - n.n.) Ursulŭ cu toată obștea”. 1769: Parohia greco-catolică cuprindea 7 familii și o slujea popa Alexa (Crișan), care revenise în Răstoci. Nu avea însă, cantor, clopotar și învățător (Ilie Butuza plecase și el din sat și, deși era nobil, intrase jeler la niște preoți din Lemniu). Preotul trăia din pământul său arabil de o cublă de cereale. Biserica era la ortodocși. 1780. Biserica a fost luată de uniți
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
jeler la niște preoți din Lemniu). Preotul trăia din pământul său arabil de o cublă de cereale. Biserica era la ortodocși. 1780. Biserica a fost luată de uniți, deși erau minoritari în sat. Parohia greco-catolică avea un preot și un învățător („ludi magister”) care trebuie să fi fost cantorul.( Arhivele Statului Cluj-Napoca, Fond Urbarii și conscripții, fasc.23, nr.1, fila 53. Datarea registrului ne aparține). 1785: După 5 ani de procese, litigiul pentru biserică, deschis între ortodocși și greco-catolici, s-
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
sfințit pe preotul convertit și pe locuitori; la cererea lor, le-a fost confirmat și instalat preot". 1811: Parohia Răstoci aparține protopopiatului Ciocmani. Capi de familii - 75 cu 566 (?) suflete. Slujesc: popa Toader (?), cantorul Dumitru (Hossu) și clopotarul Petru (Hossu), învățător nu este. 1818: În Tabela de impunere a satului Răstoci apar: cantorul Dumitru Hossu și cîrstnicul și clopotarul Petru Hossu, scutiți amândoi de taxa capului. 1820: Era în funcție noul preot „uj pap’’ Văsălie Tohat, iobag. Sesia sa iobăgeasoă e
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
al gimnaziului. Și-a petrecut copilăria la Cisnădie (), unde tatăl său a fost preot. Gimnaziul l-a urmat la Sibiu. A studiat apoi teologia și filologia la Sárospatak, Tübingen, Leipzig și Berlin. După absolvirea studiilor, a lucrat câțiva ani ca învățător în Sibiu și apoi ca profesor de germană și latină la un gimnaziu. În această perioadă, s-a alăturat unui cerc deoameni de știință, format din Friedrich Teutsch, Josef Capesius, Adolf Schullerus, Andreas Scheiner ș. a. toți rămași înscriși în istoria
Oskar Wittstock () [Corola-website/Science/309886_a_311215]
-
sau 1537, Bod, în Țara Bârsei - d. 1585, Apoldu de Jos), preot, rămas în istorie ca scriitor de limba germană datorită publicării predicilor sale. Tatăl său Georg Dürr, a murit în 1565 în Petiș (Petersdorf), unde, se crede, a fost învățător sau preot. a urmat gimnaziul din Brașov, unde, în 1553, rectorul Petrus Weresius i-a înscris numele în registrul elevilor. În 1554 a scris prima predică, pe care, ulterior, a inclus-o în culegerea sa de predici. Dürr a fost
Damasus Dürr () [Corola-website/Science/309880_a_311209]
-
de origine evreiască. Când avea doi ani, familia sa a decis să se întoarcă în Ardeal. Moshe și-a petrecut copilăria în comuna bihoreană Vașcău, apoi în orașele Oradea Mare și Satu Mare. Școala primară a făcut-o la Satu Mare cu învățătorul Sima, urmând apoi școala ieșiva (yeshiva) din același oraș. Studiile de iudaism și le-a făcut la Seminarul Teologic Evreiesc din Breslau, Germania (în prezent Wrocław, Polonia), Seminarul Rabinic din Budapesta (unde a obținut în 1935 diploma de rabin) și
Moshe Carmilly-Weinberger () [Corola-website/Science/309917_a_311246]
-
Moldovenești (1958-1970). s-a născut la data de 30 august/13 septembrie 1911 în satul Handrabura din gubernia Herson (azi în regiunea Odesa din Ucraina) a Imperiului Rus, într-o familie de țărani moldoveni. Începând din septembrie 1929 lucrează ca învățător la școala elementară din satul natal. Din ianuarie 1932 conduce secția cultural-educativă a Comitetului raional Ananiev al Comsomol-ului. În perioada martie - noiembrie 1933 lucrează ca fermier la Colhozul „Drumul socialist” din satul natal. Începând din noiembrie 1933 este director-adjunct
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
(n. 9 ianuarie 1896, Reșița - d. 10 iunie 1978, Reșița) a fost un cadru didactic, etnograf și scriitor de limba germană din România. Părinții săi au fost Josef Tietz, învățător, și Therese Tietz (născută Diaconovich). Urmează școala primară la Reșița, iar gimnaziul la Timișoara (1908-1916). În paralel, din 1913, a urmat și clasa de violoncel a școlii de muzică din Timișoara. După ce ia bacalureatul în 20 iunie 1916, urmează studii
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
obținut din cauza barierei limbii și a culturii. În România multe familii ale romilor nu trimit copiii lor la școală fiindcă copiii nu au învățat limba română destul de bine. Există organizații care ar încerca să schimbe acest lucru prin a avea învățători care să predea în limba "țigănească" (romani). Multe alte bariere există așa cum demonstrează următoarele cifre de la situl Partidei Romilor Pro-Europa: În lume, pe lângă numeroase practici păgâne, romii dețin în general religia populației majoritare. Astfel, în conformitate cu religia predominantă a României, majoritatea
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
Iași, un act de naștere eliberat de către Primăria municipiului Iași la 2 iulie 1895 stabilește ca dată de naștere ziua de 10 mai 1854. A făcut studii primare la Școala de la Biserica Sf. Trei Ierarhi din Iași, avându-l ca învățător pe povestitorul Ion Creangă, la care a stat în gazdă aproape trei ani, după propriile spuse. A urmat apoi cursurile liceale la Gimnaziul „Alexandru cel Bun” și la Liceul Național din Iași, fără a le termina, deoarece rămăsese orfan la
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
ginilor). Până în timpul lui Soliman Magnificul (1520-1566) nu exista o regulă obligatorie de numire a șeyhülislamului, însă, după o lege întocmită de Ebu’s-Suud Efendi, acesta a devenit o instituție în ierarhia otomană. În legislația lui Mahomed Cuceritorul, șeyhülislamul și învățătorii padișahului erau mai sus ierarhic decât vizirii. Conform acestei legislații, șeyhülislamul era șeful ulemalelor (învățaților-religioși), la mijlocul secolului al XVI-lea fiind considerat și șeful savanților. În secolul al XVI-lea, venirea în funcție a unor alimi (învățați musulmani) puternici ca
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
drept caracteristică principală prezența monumentelor funerare sau a sălilor de meditație de tip "stupa" sau "chaitya" și numărul mic de picturi și statui ale lui Buddha. Acest lucru, se datorează faptului că în budismul Hinayana, Buddha este văzut ca un învățător și un exemplu de urmat, nu ca un obiect al adorației. A doua faza a început în secolul al V-lea d.Hr. Această fază, numită și "Faza Mahayana", după marele vehicul al budismului, a avut loc între anii 460-480
Grotele Ajanta () [Corola-website/Science/310439_a_311768]
-
Ucraina, în familia comerciantului evreu Nahum Niemirower. În copilăria lui s-a mutat, împreună cu familia la Iași, unde locuiau rudele lor, printre ei un unchi, publicistul Margosches. Primele lectii de Tora le-a primit de la bunicul din partea tatălui, apoi de la învățătorul Mendel Barasch. Prin intermediul lor a facut cunoștință cu învățăturile hasidice. De asemenea a fost elevul renumitului rabin și dayan din Lemberg, Isaak Aharon Ettinger. La început era influențat de de hasidism din ramura Beltz, dar în continuare a părăsit hasidismul
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
la Iași și apoi pe întreaga țară. În anul 1911, deși era evreu așkenaz a fost ales rabin al micii comunități sefarde ("spaniole"), de lungă tradiție în capitala României. A fost și rabin al garnizoanei din București și examinator al învățătorilor de limbă ebraică iar mai târziu a fost numit din partea Ministerului Instrucțiunii Publice reprezentant al Cultului Mozaic în Comitetul de Asistență Socială, prezidat de Regina Maria. Ca delegat al minorității evreiești din România a participat la Conferința de Pace de la
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
încleștări cu forțe sovietice semnificative. Termenul "frații/frăția pădurii" a fost folosit pentru pima oară în regiunea baltică în perioada tulbure a revoluției din 1905. Diferite surse amintesc de „frățiile pădurii” din această regiune, care erau ori țărani răsculați, ori învățători cautând loc de refugiu în păduri. Estonia, Letonia și Lituania și-au cucerit independența în 1918, după prăbușirea Imperiului Rus. Ideile naționaliste și ale autodeterminării au devenit foarte populare în regiune, ca și de altfel în alte părți ale globului
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
avut probleme cu ultrareligioșii. El se ocupa de problemele culturale ale comunității, iar de problemele rituale se ocupa rabinul ortodox tradiționalist, Meșulam Rath. S-a distins, între altele, prin crearea în 1926 la Cernăuți a unui seminar de educatori și învățători pentru grădinițele și școlile elementare evreiești din întreaga Românie. În acest seminar au fost instruite circa 100 de cadre didactice . De asemenea, a activat în conducerea mișcării religioase ortodoxe sioniste Mizrahi din România, din partea căreia a participat și la congrese
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
24 octombrie - 28 noiembrie 1918. A murit în iulie 1919, din cauza unei boli infecțioase cu evoluție galopantă, fiind înmormântat la Mărășești. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești. s-a născut în familia unui învățător de țară dintr-un sat de lângă Târgu Bujor, fiind cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei. A urmat școala primară și gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, între 1870-1878, iar ulterior Liceul Național din Iași, între 1878-1881
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
Dar și după asta nu s-au văzut multă vreme din cauza interdicțiilor sovietice. Ulterior, Mihai a devenit actor în Uniunea Sovietică, iar frații săi - artiști ai teatrului liric din Brașov. De la vârsta de 18 ani a început să predea ca învățător la școala rurală din satul Păpăuți, Rezina. A făcut studii la Școala pedagogică din Orhei (1952-1955), după absolvirea cărora a fost numit în funcția de director al căminului cultural din satul Lipceni (raionul Rezina). Începând din anul 1957 a fost
Mihai Volontir () [Corola-website/Science/304959_a_306288]
-
Libia), politician italian. Militar și pionier în aviație. A fost Ministru al Aeronauticii și Guvernator al Libiei. S-a născut la Quartesana, fracțiune a comunei Ferrara în 6 iunie 1896. Fiu al lui Camillo Balbo și al Malvinei Zuffi, amândoi învățători. După nașterea sa, familia Balbo se mută la Ferrara. În 1911 fuge de acasă și se atașează unei expediții militare organizată de Ricciotti Garibaldi, pentru a elibera Albania de sub controlul turcilor. Nu va reuși să participe la expediție, fiind blocat
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
sediul în clădirea teatrului. Muzicieni vestiți instrumentiști și soliști din țară și de peste hotare și-au ținut concertele aici. Nu trebuie uitată contribuția deosebită a Liceului "Dragalina" din localitate prin corul de elevi cu o veche tradiție. Nicolae Lighezan, întâi învățător, apoi profesor de muzică la acest liceu, timp de 35 de ani a cules doine, cântece, melodii, hore strigături din Banat cuprinse în cele patru volume ale sale. "Izvorâtă dintr-o fierbinte dragoste pentru poporul nostru muncitor, sârguincioasa activitate a
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
diplomă Salonului Internațional de invenții de la Geneva și Premiul Dan Voiculescu și multe altele. s-a nascut pe 22 februarie 1933 în localitatea Măgureni din județul Prahova unde a copilărit împreună cu sora să, Georgeta Viorica. Tatăl său, Constantin, a fost învățător cu pregătire teologica și mama sa se numea Ecaterina.. Urmează școală primară și liceul, început în 1944 la Liceul „Dumitru Barbu Știrbei”, din Câmpina, după care a promovat examenul de capacitate (1948) și apoi încă patru clase - cursul superior - făcute
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
în 1952, bunicii lui au fost ridicați de pe moșia lor , fiind declarați chiaburi, si obligați să locuiască la Măgureni (domiciliu forțat). Tatăl lui făcuse seminarul la Buzău și Teologia la București, dar intuind ce avea să urmeze, a lucrat ca învățător, si nu s-a preoțit. În 1952, toată familia locuia la Florești, lângă Câmpina. Au pierdut însă casă de la Filipeștii de Pădure, tatăl lui a fost făcut de urgență membru de partid dar în ciuda acestor întâmplări, Justin Capră și sora
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
burse acordate de statul român pentru ca să-și poată continua studiile la liceul din Salonic, unde învățământul avea loc după programa analitică a Ministerului Educației Naționale din București. De asemenea, Eugen Filotti se îngrijea de încadrarea acestor unități de învățământ cu învățători și profesori veniți din România, asigurându-le condiții materiale avantajoase astfel încât să constituie o încurajare pentru cadre cu pregătire bună să candideze pentru posturile de la școlile române din Grecia. În toamna anului 1938, Eugen Filotti a fost transferat de la Atena
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
fel a început să crească numărului de locuitori. Din unele date statistice ale anului 1940 aflăm că la Dondușeni populația constituia circa 1314 suflete. Un primar, un șef de post și unul de gară, 4 jandarmi, un preot și 3 învățători alcătuiau toată intelectualitatea dondușenenilor. În primăvara anului 1932 pe actualul teren dintre cinematograful „Zorile” și biserica creștină s-a sfârșit construcția edificiului unei hale pentru expoziții de realizări agricole, care a jucat un rol economic și cultural valoros în viața
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
În sat funcționa școala, erau băcani, cârciumari, cizmari, mori cu abori, teascuri de ulei, croitori și banca populară ,Tovărășia” cu un capital de 40000 de lei. În anul 1872 în sat a fost deschisă școala ministerială de 4 ani, primul învățător a fost Vladimir Iațemirschii. În anul 1997, populația satului Puhăceni a fost estimată la 4105 de cetățeni. Conform datelor recensământului din anul 2004, populația satului constituie 3775 de oameni, iar numărul actual de locuitori 3881, 49.25% fiind bărbați, iar
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]