21,099 matches
-
noastră unele din poeziile lui Emanoil Bucuța, adunate prin decembrie 1920 sub titlul Florile inimii. Câteva din aceste poezii ar fi de reamin tit, Între altele, fiindcă ne descoperă, iarăși, pomenitul tempera ment robust și sanguin al poetului, care, sub aripa exclusivă a poeziei, și-a putut lua aci Îngăduințele sale firești, altfel stin gherite de funestele lui ortodoxii. Farmecul nedeslușit al lui Emanoil Bucuța, atât al omului, cât și al scrisului său, te Întâmpina, dulce-acrișor sau aspru-amar, În orișice Împrejurare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
avea un freamăt deosebit asupra naturii tale“, Îmi spune iarăși horoscopul, [aflân du-mă] sub semnul lui Mercur În bun aspect cu Neptun. În această apropiere a mării am cunoscut-o pe acea drăgăs toasă fiică a lui Israel, cu aripile frânte, ca de pescăruș săgetat. Păstrez și azi scrisorile noastre, cu fotografii demodate și deco lorate după treizeci și cinci de ani, legate toate (de nevastă-mea) cu o lată fundă neagră, dimpreună cu flori câmpenești și un pumn de țărână, strânse
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Își curăța unghiile murdare cu cru ciulița ei doublé de la gât?... (Plâng Într-un colț al odăii mele, când scriu astfel de rânduri, toți Amorașii cu aripioare tran dafirii din mitologia păgână, cum și toți Îngerii cu robe albe și aripi lungi, până-n călcâie, ai credinței creștine.) Nimic, prin urmare, nu le repugnă femeilor din tot catalogul socotelilor, practicilor și rătăcirilor infamante, depra vante și degradante. Le patronează, le depozitează, le instigă și le pro pagă. Iar dacă nu iei seama
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Română Nae Ionescu, filozof și lup de mare cu ape tulburi, pricopsit - te miri când și te miri din ce! - cu o vilă la Balcic, plină totdeauna cu musa firi flămânzi aduși de la București cu Mercedesul cu compresor, purtând pe aripa din spate un foarte vizibil D(eutschland) și mânat de șoferul de casă mare al lui Nae, În livrea... (șoferul, nu Nae). ...O Întâmplare stupidă ne-a măturat brusc pe Neli și pe dulăul ei cel rău din atenția mirată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oarecare atunci când amorul dezinteresat este con fundat, din ignoranța lumii, cu alte sentimente tot atât de respectabile. [...] Bărbatul care nu știe ce-i patima neroadă după muieri este un monstru, o ciosvârtă de Înger nu destul de ajuns ca să-i fi cres cut aripile; căci patima neroadă după muieri este pe măsura umanității noastre profunde, fără de ea neputând exista nici religiile, nici istoria lumii și nici artele cele frumoase. Astea le scria, aproximativ și după cât mi-aduc aminte, pro di giosul Balzac, care și-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pomenești persiflat, ușor și În glumă, pentru cutezanța ta de a mai fi amintit, cu aceeași evlavie din trecut, de dragoste: „Li-te-ra-tu-ră!“ Atunci veți Înțelege, domnule sau doamnă, ceea ce n-ați vrut să Înțelegeți până acum: că Îngerul, pierzându-și aripile și lepădându-și roba Înstelată, a aterizat și a Început să calce, cu picioarele lui, pe pământul ferm. [...] Mai 1952 Cartea a șaptea Lumea deocheată a femeilor Florile dulci-otrăvitoare din grădina fermecată a lui Klingsor; sau ceva despre femeile și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ataca decât pe rând, de teamă să nu se ciocnească, în timp ce de la noi trag 16 mitraliere, în afară de cele ale neamțului, ca să nu ne lovească pe noi. La un moment dat, primul "ciolovec" ce îl atacă pe Ionescu-Țiganu cabrează pe o aripă, ranversează, apoi pică și se înscrie încet în vrie spre pământ, cu mult fum în coadă. Unul la activ ! Al doilea "ciolovec" reînnoiește furios atacul venind spre mine, probabil pentru a răzbuna doborârea "tovarășului". Giurgea și mitraliorii mei sunt însă
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
apoi aud strigătul lui Giurgea în cască: "Gata, l-am terminat și pe acesta!" Într-adevăr, după câteva clipe văd IAK-ul trecând prin stânga mea, învăluit într-un fuior de flăcări și fum, după care se răstoarnă încet pe aripa stângă, înscriindu-se în vrie spre pământ, ca o cometă". La sfârșitul războiului, Dan Stoian totaliza 313 ore de zbor (pe timp de război, majoritatea efectuate deasupra teritoriului inamic !) și 147 de misiuni de bombardament greu, misiuni îndeplinite în intervalul
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
erau trimise pe front la unități de aviație (am auzit că și la bazele navale) cu unicul scop de a întreține atmosfera decentă și civilizată care se cade unei unități a unei armate demne și moderne. Lili era direct sub aripa protectoare a lui Wilke, care îi dăduse atât o sumă de sarcini foarte neobișnuite, cât și puteri tot atât de neobișnuite, de care dădea socoteală exclusiv comandantului de flotilă. Lili dispunea de alcătuirea meniurilor, de alegerea alimentelor, de "răsfățarea" gastronomică a celor
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
campania Basarabiei și apoi la campania Odessei din prima zi de război (22 iunie 1941) în calitate de comandant al Escadrilei 43 Vânătoare, care la acea dată folosea învechitele avioane PZL 11F. Acestea erau aparate de fabricație poloneză, monomotor, monoplas, monoplan cu aripa sus, cu carlingă deschisă și tren fix de aterizare, destul de slab înarmate, fragile și incapabile de viteze mari. Din august 1942 până în august 1943 deține funcția de șef de birou la SSA (Subsecretariatul de Stat al Aerului), condus de generalul
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
ei era pomenit cu respect în lucrările de istoria aviației. A fost nevoie de căderea comunismului în 1989, pentru a fi redescoperită și la București... Astăzi, la vârsta de 96 de ani, Mariana Drăgescu este o adevărată legendă vie a aripilor românești. Acest text a văzut pentru prima dată lumina tiparului sub titlul Mariana Drăgescu, veterana Escadrilei Albe, în "România văzută de sus", nr. 10, aprilie-iunie 2008, pp. 16-18. 6. Amintirile inedite ale Nadiei Russo Despre Nadia Russo-Bossie, personalitate însemnată a
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
românești. Acest text a văzut pentru prima dată lumina tiparului sub titlul Mariana Drăgescu, veterana Escadrilei Albe, în "România văzută de sus", nr. 10, aprilie-iunie 2008, pp. 16-18. 6. Amintirile inedite ale Nadiei Russo Despre Nadia Russo-Bossie, personalitate însemnată a aripilor românești, și una dintre cele mai interesante personalități feminine ale aviației interbelice, am vorbit în lucrarea mea Escadrila Albă. O istorie subiectivă (2008), unde i-am dedicat un capitol. Această femeie aparte, aviatoare și pictoriță, având talent literar și un
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
pe hârtie de o femeie care ținea la fel de grațios dar și de sigur, în mână, manșa avionului, penelul și stiloul. Câteva cuvinte despre scrierile Nadiei Russo se impun. De pe urma amintirilor din război, a lăsat un volum memorialistic intitulat În goana aripilor albe, al cărui destin este tulbure. A fost pe punctul de a-l publica, prin 1946, însă comunizarea rapidă a României, apoi procesul politic în care a fost implicată și detenția prelungită nu i-au mai îngăduit să îl încredințeze
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
mînă, am dat un pic de avans și m-am dus în fața avionului să învîrt eu elicea. Motorul a pornit imediat, s-a ambalat din cauza avansului prea mare și avionul a pornit să ruleze peste mine trîntindu-mă pe pămînt cu aripa lui; ușile s-au închis cu mare zgomot (noroc că geamurile culisante erau deschise); m-am sculat lăsînd jos un pantof, am ocolit aripa și șchiopătînd, am ajuns la geam. Din fericire ofițerul care îmi propusese să mă ajute, nu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
din cauza avansului prea mare și avionul a pornit să ruleze peste mine trîntindu-mă pe pămînt cu aripa lui; ușile s-au închis cu mare zgomot (noroc că geamurile culisante erau deschise); m-am sculat lăsînd jos un pantof, am ocolit aripa și șchiopătînd, am ajuns la geam. Din fericire ofițerul care îmi propusese să mă ajute, nu plecase și fiind voinic se proptise în aripa avionului care se învîrtea pe loc în jurul lui, iar eu alergam în cerc ca o pisică
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
zgomot (noroc că geamurile culisante erau deschise); m-am sculat lăsînd jos un pantof, am ocolit aripa și șchiopătînd, am ajuns la geam. Din fericire ofițerul care îmi propusese să mă ajute, nu plecase și fiind voinic se proptise în aripa avionului care se învîrtea pe loc în jurul lui, iar eu alergam în cerc ca o pisică lovită la cap de o mașină, să ajung la geam. Am ajuns în cele din urmă și am redus maneta avansului. De ciudă și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
peste vacă, am continuat drept înainte și am tras cu disperare de manșă la doi pași de ea. Gestul reflex inutil dacă nu se întîmpla ca vaca să fie mai deșteaptă decât mine. Văzînd venind spre ea o dihanie cu aripi mari și cu un urlet neobișnuit pentru alte zburătoare, vaca a căzut în genunchi, iar avionul tocmai se hotărîse în clipa aceea să decoleze peste ea. Cu un oftat de ușurare mă aflam în aer deasupra satului. 7. Avionul trebuie
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Tunisia, dovedindu-se un element valoros. Pe 23 februarie 1943, în timpul unei astfel de misiuni ca parașutist, este, pentru a treia oară, grav rănit. Brațul drept îi va fi amputat, dar Bourgoin le răspunde medicilor doar atât: "Mi-am pierdut aripa dreaptă... voi învăța să trag cu stânga!". La câteva luni după aceasta, în noiembrie 1943 devine comandant al Regimentului 2 Vânători-Parașutiști, continuând în perioada iunie-noiembrie 1944 să acționeze în Bretania, parașutat în spatele liniilor germane. La demobilizare, în 1945, acumulase nu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Idem, Un secol de aviație românească (VI). Aviația Regală pe frontul de Vest (1944-1945), în "Terra Magazin" nr. 6-7 -8 (106) / iunie-iulie-august 2006, pp. 54-55. Idem, Un secol de aviație românească (VII). Povestea Escadrilei Albe. Interviu cu Mariana Drăgescu, Doamna Aripilor Românești, la împlinirea vârstei de 94 de ani, în "Terra Magazin" nr. 9 (107)/septembrie 2006, pp. 48-49. Idem, Un secol de aviație românească (VIII). Sfârșitul Aviației Regale. Interviu cu Mariana Drăgescu, Doamna Aripilor Românești, la împlinirea vârstei de 94
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Albe. Interviu cu Mariana Drăgescu, Doamna Aripilor Românești, la împlinirea vârstei de 94 de ani, în "Terra Magazin" nr. 9 (107)/septembrie 2006, pp. 48-49. Idem, Un secol de aviație românească (VIII). Sfârșitul Aviației Regale. Interviu cu Mariana Drăgescu, Doamna Aripilor Românești, la împlinirea vârstei de 94 de ani (continuare), în "Terra Magazin" nr. 10 (108)/octombrie 2006, pp. 48-49. Idem, Mariana Drăgescu și Escadrila Albă, I-V, în "Ziarul de Duminică", numerele 18 (350) 22 (354)/mai-iunie 2007. Idem, Mariana
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
treacă, doar nu este prima căzătură din viața mea. Mă vâr sub plapumă, crezând că nefericita aventură s-a terminat. Trag cu putere aer în piept și mă pregătesc să adorm. Dar somnul nu sosește, întârzie să mă ia sub aripa sa ocrotitoare, și nici durerea nu dă semne că ar bate în retragere. Dimpotrivă, crește și, o dată cu ea, crește și teama mea. Teama că are să mi se întâmple ceva groaznic și iremediabil. Stau chircit în întuneric și îndur suferința fizică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
arăt mirat, nimic nu mă mai miră de când am plecat dintre cei vii. Lazarus are înfățișarea unui om obișnuit, pare un băiat de optsprezece-douăzeci de ani, seamănă ca două picături de apă cu fratele meu Victor, atâta doar că are aripi. Lazarus sau Victor Doi, cum l-am botezat eu instantaneu în sinea mea, explică simplu situația. Rana o să-i treacă, dacă o să stea în repaus câteva ceasuri, îi e de-ajuns. E venit din cer, misiunea lui e să aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fața mea, căci continuă cu încă un pas ințierea mea în tainele locului: -Veniamin, apropo de cine locuiește aici: țin să cunoști pe cineva, un apropiat al meu. Vino. Pornim amândoi, plutind într-o direcție necunoscută mie. Mă uimește ce aripi imense are. Cât stătuserăm de vorbă, le ținuse strânse, nu-mi dădusem seama de dimensiunile lor. Abia acum le pot admira în toată măreția lor strălucitoare. Zborul nu durează prea mult. Ajungem undeva pe malul înalt și stâncos al unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-și aproape respirația, silindu-se să nu facă zgomot. Nici țipenie. O liniște ca la început de lume stăpânea poiana, o liniște pe care a făcut-o țăndări o pasăre speriată, ce s-a ridicat în zbor dând repede din aripi și țipând cu un glas aproape omenesc. Când s-au convins că sunt singuri acolo, Stan și Victor s-au apropiat tiptil de colibă și au deschis ușa cu infinită precauție: Stan pășea în față cu pistolul în mână gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
el și literatura pe care are s-o scrie, era fascinat de sine însuși până la a se rupe de realitate, până la a-și plăsmui un univers al său aflat în totală discrepanță cu lumea de fapt. Se vedea plutind irezistibil pe aripile gloriei. I se părea că datoria cea mai mare, singura, o are față de sine însuși, față de propria sa înzestrare ieșită din comun. *** În după-amiaza când, printr-o telegramă, l-a anunțat mama că Victor e mort și l-a chemat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]