16,029 matches
-
existențială a unei realității În comparație cu una trecută recent, moment În care s-au produs niște transformări, cel puțin așa sunt considerate de către filosofii culturii, sociologi, comentatorii tuturor ideologiilor, religiilor etc. De fapt, de cele mai multe ori transformările au loc În câmpul ideologiilor de toate felurile, dar de cele mai multe ori sunt Învinuite schimbările survenite În concepțiile religioase și mai puțin În mutațiile produse În traiul de zi cu zi al indivizilor care compun societatea. Din nefericire, lumea aceasta nu este Întrebată dacă ceea ce
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de divinitate, dincolo de aceasta nu e nimic. Controversele În valuri născute și din postulatul lui Andre Malraux demonstrează odată În plus că Într-un viitor nu prea Îndepărtat, lumea așa zisă postmodernă ori transmodernă, va fi atât de derutată de ideologii, Încât va fi nevoită să privească spre cer, să-și facă, pentru mântuirea sufletului, semnul crucii. Mihai Eminescu, contemporan cu Nietzsche, filosoful german, pare mult mai rafinat În ceea ce privește libertatea individului, relativitatea acestei stări fiind exprimată În chip genial. Fiecare individ
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de negi, / Rodul durerii de veci Întregi.” Și ultimele versuri ale poeziei trebuie să primească o interpretare oarecum diferită de cea tradițională: „Robul a scris-o, Domnul o citește/ Făr-a cunoaște că-n adâncul ei / Zace mânia bunilor mei” Întreaga „ideologie lirică” a „testamentului” arghezian conduce la recunoașterea viziunii țărănești despre lume. După experiența unei tinereți agitate de Întrebări și solicitări deconcertante, autorul „Cuvintelor potrivite” dă semne că și-ar fi regăsit un anumit echilibru prin reîntoarcerea la brazda strămoșilor săi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
la vremea când se petrece acțiunea nuvelei, Moțoc și alții nu mai erau. Dar pentru ceea ce urma În acțiunea nuvelei prezența lor era necesară. Autorul nuvelei, prozator de formație clasică, și-a Însușit elemente romantice, pentru că scriitorii români au receptat ideologiile literare În același timp, recuperând trecutul. La Tecuci nu facem cunoștintă doar cu actanții istoriei care urmează, ci și cu starea conflictuală În care se găsesc. Solii lui Tomșa au misiunea de a evita o „confruntare”, să-l avertizeze pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
una din problemele fundamentale. Dar să revenim la sublect și să privim romanul lui G. Călinescu și dintr-o altă perspectivă decât cea consacrată. Balzac nu este un clasic pur și am văzut că și autorul „Enigmei Otiliei” respinge puritatea ideologiilor estetice, ori afirmația privește literatura din toate timpurile. Clasicii (cu abaterile de la norme) Însă au dat omenirii opere memorabile, statuate În sistem. Experiențele au viață scurtă, intră În anonimat a doua zi, dar o creație urmând o cale estetică riguroasă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
al doilea Război, În primul volum, și din anii care au urmat teribilei „eliberări” cu toate dramele cunoscute este incontestabil organică, simbolică și emblematică. Mulți dintre contemporanii lui Marin Preda au eșuat În tentativa lor, datorită schematizării impuse de o ideologie draconică, și, de ce nu, și datorită dorinței de a răspunde favorabil la un asemenea impact. Este mai mult ca sigur că scriitorul la care se raportează aprecierile le-a ignorat. De altfel, anul 1955 a fost și cel al eliberării
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și zeii lor. În luptă, oamenii nu mor, sunt numai „osteniți” iar din război nu se aleg cu moartea, ci cu o „răceală trecătoare”. Mahomed al II-lea, În ciuda aparenței de „om al Renașterii” e, În fond, un reprezentant al ideologiei medievale. Imperiul este condus prin semne făcute cu degetul. În politica internă și externă orice concesie este exclusă. Simbolul monstruos al acestei politici violente este numărul imens al gealaților care despică trupurilen două și Îngroapă oamenii de vii. Pașa din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
imens al gealaților care despică trupurilen două și Îngroapă oamenii de vii. Pașa din Vidin, reprezentant al „Renașterii” trăiește drama spiritului liber, mutilat de „Marele Turc”. El se lasă Înșelat de amabilitatea lui Mahomed, deși Îi i-a contestat acestuia ideologia culturală și politică. Ideea centrală desprinsă din „tragedia” lui Marin Sorescu este aceea că românii reprezintă un popor Împodobit cu cele mai alese calități: omenie, hărnicie, umor, cutezanță legendară, spirit patriotic, un popor mulțumit cu sărăcia sa, oprimat de un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
țările nordice, de exemplu, egalitatea a fost în ultimele decenii o valoare importantă care a dominat politicile sociale: cum poate diminua inegalitatea economică? În țările comuniste o egalitate accentuată a fost o valoare centrală. În țările care optează pentru o ideologie liberalistă, egalitatea nu este o valoare. Importanța competitivității economice diminuează importanța egalității sociale. Un caz special îl constituie apariția unor noi valori: de exemplu, în Uniunea Europeană, coeziunea socială și incluziunea socială. b) Realizabilitatea/ Oportunitatea soluționării respectivei probleme - apariția resurselor de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cauzală. Din acest motiv, colectivitatea își poate imagina probleme sociale iluzorii, false: lipsa ploii este evidentă pentru populație; pedeapsa divină pentru degradarea moravurilor poate fi considerată de comunitate drept cauză a problemei. Din acest motiv, definirea problemelor-cauză face parte din ideologia colectivității, așa cum o definea Engels: „imaginarea unor cauze false” din cauza incapacității cognitive sau din interesul de a identifica alte cauzele decât cele reale. Pe fosndul unui deficit de cunoaștere a cauzelor, formularea problemelor-cauză poate deveni instrument al manipulării de către actorii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din cauza incapacității cognitive sau din interesul de a identifica alte cauzele decât cele reale. Pe fosndul unui deficit de cunoaștere a cauzelor, formularea problemelor-cauză poate deveni instrument al manipulării de către actorii sociali. În această ipostază, formularea problemelor-cauză face parte din ideologie, în ipostaza sa de instrument de luptă politică. De regulă, pe un fond general de criză, de insatisfacție față de starea economiei, a crizei instituțiilor sociale, a conflictelor sociale, în lupta pentru putere pot fi utilizate masiv formulări distorsionate ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
răspuns funcțional la insatisfacția amorfă a colectivității. De aici și receptivitatea diferitelor explicații, în lipsa altora mai ușor de înțeles. Iată câteva exemple. Isteria identificării vrăjitoarelor care a cuprins secole de criză este un caz paradigmatic. Un alt exemplu este antisemitismul ideologiei hitleriste. Criza profundă care a cuprins Germania după primul război mondial, accentuată de criza economică din 1929-1933, a generat o stare colectivă de anxietate și frustrare. Era nevoie de identificarea problemelor-cauză cu care se confrunta societatea germană. Evreii, țiganii, amestecul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
comun: apartenența la paradigma tranziției. Gloria paradigmei tranziției și, implicit, a sociologiei dezvoltării a fost atinsă în cadrul teoriilor modernizării. În spatele acestor teorii ghicim un sistem de gândire de o extraordinară persistență, în ciuda infirmărilor spectaculoase atât a teoriilor, cât și a ideologiei dezvoltării prin modernizare. Teza de bază a teoriilor modernizării este aceea că un contact, cât de ocazional între societățile relativ modernizate și cele relativ nonmodernizate acționează ca o cauză care imprimă schimbărilor sociale o direcție unică fixată tocmai de modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
său repetat. În ciuda celor trei valuri ale eșecului acestui conglomerat de ipoteze și „credințe ideologice” pe care îl numim sincronism, a fost relansat de occidentali și îmbrățișat de est-europeni în ultimul deceniul al secolului tocmai încheiat sub forma teoriilor și ideologiei tranziției. Eșecul sau criza acestui „sistem de gândire” a îmbrăcat forma „valurilor succesive” sau a „cascadei în trepte”: începutul de secol este al crizei sale în estul Europei, criza răbufnește în anii ’30 în România, în anii ’60 în America Latină
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
succesul unei forme de organizare economică și socială capitalistă măsurată în creșterea bunăstării populației față de socialism și mai de degrabă îndepărtarea cât mai rapidă și mai radicală de infrastructura instituțională a organizării socialiste a societății. Or, conform tuturor teoriilor și ideologiilor, esența acestei infrastructuri consta în două instituții: 1) proprietatea statului asupra capitalului; 2) intervenția statului în formarea prețurilor. Îndepărtarea de socialism urma să constea, simplu, în două procese instituționale aflate la îndemâna clasei politice - privatizarea pe scară largă, un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Fenomenul nu este câtuși de puțin specific României, doar că a avut dimensiuni diferite în țările foste comuniste, în funcție de conjuncturile geopolitice ale diverselor momente istorice. Mai târziu, când au trecut la analize științifice relativ sofisticate și mai puțin influențate de ideologie, cercetătorii tranziției s-au mulțumit să constate un paradox - capitalismul fără capitaliști (Eyal et al., 2001). În realitate, orice clasă politică ce a coordonat tranziția către capitalism a fost nevoită să facă o alegere politică foarte clară: căror capitaliști le
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
anului 2001, doi comisari europeni au eșuat în apărarea Strategiei de la Lisabona. Un factor deloc de neglijat a fost contextul politic european care a marcat simultan eforturile de implementare a strategiei de la Lisabona necongruentă și orientarea politicii sociale europene spre ideologia de dreapta. (Alhadeff, Hugendubel, 2005, pp. 102-103). În anul 2005, la jumătatea traseului până în anul 2010, Consiliul European Economic și Social a evaluat procesul de implementare a Strategiei de la Lisabona, considerând că există riscul ca obiectivele propuse până în 2010 să
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
arhitectura sistemului. Societatea acuza un strict control. Asocierea era, practic, interzisă sau, cel puțin, golită de sens. Sindicatele, formațiunile profesionale, organizațiile de femei, cluburile de șah etc., toate erau politizate, satisfăceau funcții ritualice de recunoaștere a autorității partidului și a ideologiei oficiale (în România se adăuga funcția de slăvire a conducătorilor), acolo unde nu lipsea cu desăvârșire, autonomia era limitată, iar liderii erau numiți de la centru. Zvonistica de zi cu zi vorbea despre prezența turnătorilor și a provocatorilor la orice pas
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de dezvoltare a proiectului comunitar. Sandu (2005, p. 4), referindu-se la dezvoltarea locală prin proiecte susținută în România de FRDS (dar și de alte agenții/instituții publice sau private), arată că, „în principiu, majoritatea programelor de dezvoltare locală îmbrățișează ideologia participării comunitare, a implicării săracilor sau a altor grupuri comunitare în identificarea problemelor și în luarea deciziei”. Într-o încercare de definire a participării, Dumitru Sandu arată că: „Participarea locală” sau comunitară se referă la procesul angajării membrilor unei comunități
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Transition Economies, Yerevan, 9-12 noiembrie. Sandu, Dumitru, 2001, „Cum ajungi într-un sat sărac: drumul sociologic”, Sociologie Românească, 1-4, București. Sandu, Dumitru, 2004, „Disparități sociale în dezvoltarea satelor”, Raportul dezvoltării umane, România, UNDP. Sandu, Dumitru, 2005, Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie, Editura Polirom. Iași. Voicu, Bogdan; Dan, Adrian; Voicu, Mălina; Șerban, Monica, 2002, Assessing the causes of country disparities in RSDF projects proposals: A Report to Romanian Social Development Fund, București, 10 ianuarie. Zamfir, Cătălin, 2000a, „Elemente pentru o strategie antisărăcie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vieții lor. Sociologii preconizau, chiar la începutul anilor ’90, că aspectele disfuncționale moștenite de la regimul trecut, la care aveau să se adauge și alte procese disruptive ale tranziției, necontrolate la timp, se pot transforma în adevărate „șocuri/seisme” pentru comunitate. Ideologia comunistă, prin neglijarea constantă a problemelor individului, a dus treptat la desființarea asistenței sociale ca profesie bazată pe servicii de suport personalizate. În România, asistența socială, atât ca formare profesională, cât și ca intervenție socială, s-a bucurat în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Politica socială din 1997-2000, care a mizat pe organizațiile nonguvernamentale, presupuse a oferi integral servicii de asistență socială, a dus la ignorarea dezvoltării unor servicii publice de asistență. De fapt, o asemenea opțiune ar putea fi explicată și ca o ideologie justificativă a slabului interes pentru asistența socială. Efectul a fost dispersia serviciilor publice de asistență socială într-o multitudine de servicii nonguvernamentale, punctuale, nesustenabile și care, pe ansamblu, au fost slab eficiente în termeni de cost/beneficiu. Paradoxal, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
scădea, automat, și sărăcia. Mai slabe au fost vocile care, ținând cont de efectele sociale produse de progresul tehnnologic și permanenta redefinire a piețelor naționale și internaționale, au făcut referire la necesitatea dezvoltării economice și sociale. Paradigma liberală a dominat ideologia ultimului sfert de secol cu privire la căile de dezvoltare. Strategia liberală, promovată de organizații internaționale, printre care FMI și Banca Mondială, a susținut oportunitatea deschiderii piețelor naționale pentru formarea uneia internaționale prin liberalizarea comerțului și a investițiilor, ca și liberalizarea ratei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
costurile pe care le necesită. Au fost aduse în discuție elemente noi, demonetizate oarecum, și anume „coeziunea socială”, „păstrarea patrimoniului cultural”, „a identității de limbă și tradiție”. Dincolo de „limba de lemn” în care sunt scrise toate documentele organizațiilor internaționale, dincolo de „ideologia” globalizării, ce poate suna sec și prea egal, trebuie decupate tendințele esențiale a ceea ce înseamnă acum, în întreaga lume, dezvoltarea rurală: grija față de om și mediu, diversificare și informație. Bibliografie Barnier, Michel, 2003, Rural Development in an Enlarged Europe, European
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
5. Proiecte de ordine și instrucțiuni ce urmează a fi date, în caz că se aprobă propunerile făcute Octomvrie 1941 STUDIU ȘI PROPUNERI asupra problemei evreești în România. Problema evreească în România a existat permanent precedând cu mult principiile rasiste actuale ale ideologiei național-socialiste, și trecând cu mult mai înainte la forme politice. Astfel: mișcarea antisemită a D-lui A.C. Cuza522, acțiunea generației de la 1922, acțiunea lui Octavian Goga523, acțiunea Gărzii de Fier, înglobând în special tineretul românesc, au însemnat tot atâtea acțiuni
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]