16,106 matches
-
succes a unui efort colectiv. Sper că vă voi putea ajuta în alte privințe. De credeți că vă pot fi de vreun ajutor, dați-mi de știre. Sînt la dispoziția dumneavoastră. Semnat, Nicolae Iorga"29. Domnișoara Colombo era evreică sefardă latină (italiancă). Avea față de Iorga toată simpatia pe care o putea atrage acesta. Mai era și prietenul său Tiktin, bătrînul pe care Iorga voia din tot sufletul să-l ajute și în numele căruia apelase la rege. Dar, chiar dacă Tiktin avea foarte mari
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evreilor în vederea decongestionării orașelor românești. Dacă evreii continuau să refuze să se asimileze, atunci soluția ar fi "ca ei să rămînă printre ai lor, iar noi printre ai noștri". Ca de obicei, îi accepta pe "simpaticii evrei spanioli (sefarzi)", "evreii latini"37. Exista foarte mult adevăr în articolele scrise de Iorga, dar privind situația doar dintr-un singur punct de vedere și fără să ofere nici o soluție practică. Pe măsură ce excesele antisemite creșteau în intensitate, dr. Filderman avea să intervină din nou
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prime la dispoziția tuturor. Dar, în momentul în care Italia a atacat Franța, România a fost nevoită să tragă cîteva concluzii dureroase. România a fost obligată să renunțe la neutralitatea ei absolută pe care o respectase între cele două surori latine 88. În primăvara lui 1939, Carol, care avea șansa de a deveni un proconsul german în România, a pierdut-o definitiv. Hitler era acum pornit să distrugă Polonia. Nu mai devreme decît la 2 aprilie, Iorga a considerat că este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Profitînd de antisemitismul prevalent în 1937, el a reprodus (în "Biletele lui de papagal") afișul electoral în care Iorga apela la electoratul evreiesc. El a scris numele lui Iorga cu caractere ebraice, apoi de la coadă la cap în alfabetul românesc (latin): "Agroi", făcînd apel la cele mai josnice sentimente antisemite 116. Ca să nu se lase mai prejos, Iorga a replicat printr-o lovitură sub centură. După instaurarea Dictaturii Regale, la 15 februarie 1938, el s-a plîns lui Călinescu de "intolerabilele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alegerilor din 1910 din Ungaria au provocat reacții negative în Occident. Clémenceau a condamnat "națiunea liberă maghiară" pentru că-și reprima naționalitățile și însuși fiul lui Garibaldi (în ciuda admirației tatălui său față de Ungaria) i-a blamat pe unguri pentru asuprirea "românilor latini" 201 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 172-175 202 Op. cit., vol. II, p. 144. Vezi și Contele Czernin, Ottokar, Im Weltkriege, Viena-Berlin, 1919, p. 64 203 În Oameni cari au fost, vol. II, București, 1935, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe care "îi făcea plăcere să le urască", Constantin Stere. BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 30, 1906, Documentele 23 și 24, și volumul 31 (1906), document 11. Tînărul Gore și-a scris scrisorile către Iorga în românește cu caractere latine 209 Scrisoarea a fost trimisă nesemnată. BARSR, Corespondența lui N. Iorga, 1907, vol. 64, Document 46 210 Supt trei regi, p. 163 211 "Neamul românesc", 8 mai 1912 și Basarabia noastră scrisă după 100 de ani, Vălenii de Munte, 1912
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românesc", 11 septembrie 1921 185 "Neamul românesc", 2 iunie 186 "Neamul românesc", 21 august 1925 187 Cele mai importante dintre numeroasele jurnale de călătorie ale lui Iorga din această perioadă sînt: Cîteva zile prin Spania, București, 1927; O mică țară latină: Catalonia și expoziția din 1929, București, 1930; Țara latină cea mai depărtată în Europa: Portugalia, (București, 1928); Țări scandinave: Suedia și Norvegia, București, 1929; În Serbia de după războiu, Vălenii de Munte, 1927; Priveliști elvețiene, Vălenii de Munte, 1930 188 "Neamul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
186 "Neamul românesc", 21 august 1925 187 Cele mai importante dintre numeroasele jurnale de călătorie ale lui Iorga din această perioadă sînt: Cîteva zile prin Spania, București, 1927; O mică țară latină: Catalonia și expoziția din 1929, București, 1930; Țara latină cea mai depărtată în Europa: Portugalia, (București, 1928); Țări scandinave: Suedia și Norvegia, București, 1929; În Serbia de după războiu, Vălenii de Munte, 1927; Priveliști elvețiene, Vălenii de Munte, 1930 188 "Neamul românesc", 7 aprilie 1921 189 "Neamul românesc", 12 iunie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
21 septembrie 1938 79 Ibidem 80 Ideile lui Iorga în domeniul politicii externe păreau de multe ori copilărești. Atunci cînd Mussolini a cerut Franței Corsica, Djiboute și Tunisul, Iorga i-a sprijinit pretențiile în (cum îi spunea el) "această animozitate latină". "Neamul românesc" 20, decembrie 1938 81 "Neamul românesc", 4 decembrie 1938 82 "Angriff", 8 decembrie 1938 și Time, 19 decembrie 1938 83 "Neamul românesc", 17 și 30 decembrie 1938. Lui Iorga îi plăcea foarte mult să critice necruțător curtea în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
slovenii vorbesc limbi diferite. Macedonenii vorbesc macedoneana (adică bulgara, cu unele variații minore). Dar diferențele dintre variantele „sârbă” și „croată” ale limbii „sârbo-croate” vorbite de majoritatea populației sunt foarte mici. Sârbii folosesc alfabetul chirilic, iar croații (și bosniacii) pe cel latin, dar, dincolo de câțiva termeni literari și științifici, variații ortografice ocazionale și pronunția diferită a literei e („ie” În „iekaviană” sau croată, „e” În varianta „ekaviană” sau sârbă), cele două sunt identice. Mai mult, muntenegrenii scriu cu caractere chirilice (ca sârbii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era prea Îndrăzneț pentru autorități În ultimul an al președinției lui de Gaulle. și nu numai pentru autorități: când filmul a fost În sfârșit difuzat În 1971, nu pe postul național de televiziune, ci Într-un cinematograf micuț din Cartierul Latin, o femeie Între două vârste a exclamat la ieșirea din sală: „Rușinos, dar la ce să te aștepți? Ophuls e evreu, nu-i așa?”. Merită remarcat că Franța este unica țară În care abordarea mai onestă a istoriei războiului a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
instalat în provincia Latium, unde se află orașul Roma. La începuturile sale, Roma încă nu făcea parte din civilizația vinului. În acest sens, Plinius cel Bătrân menționează că Romulus făcea libații cu lapte și nu cu vin. Mai departe, naturalistul latin adaugă că "pentru mult timp romanii nu au folosit vinul decât cumpătat". Legea Postumia, atribuită regelui legendar Numa, spunea: "Nu stropiți cu vin rugurile" destinate defuncților. La începuturile Romei, tinerilor sub 30 de ani nu le era permis să bea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
3 părți de apă. Cu atât mai mult era deci blamat obiceiul de a bea vin neîndoit cu apă "în maniera Sciților" (popor de origine iraniană, care trăia în stepele din Nordul Mării Negre), după cum afirma deja istoricul grec Herodot. Poetul latin Virgiliu, în Georgicele, adăuga că acest obicei deplorabil nu putea să aparțină decât "barbarilor nedemni ai lui Bachus". Horațiu, ale cărui scrieri sunt consacrate în cea mai mare parte lui Bachus, ceremoniilor și isprăvilor sale, a lăudat vinurile grecești (în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
traversa Via Domitia legând Imperiul Roman de Spania. Narbonne a devenit "capitala" regiunii, care din acest motiv era denumită "Narbonnaise". Metropola regională făcea comerț cu Aquitania și, prin culoarul Ronului, îi oferea provinciei o nouă piață spre Europa Centrală. Poetul latin Sidonius Apollinaris scria despre Narbonne: "Bine situat, tu îi slăvești la fel de mult pe Bachus, Ceres, Minerva, de vreme ce ai totodată butuci de vie, spice de grâu, pășuni și prese de ulei". Despre această provincie prosperă Plinius cel Bătrân va spune că
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
parcurs lumea antică, transmițând cultura viței de vie. Această zeu grec al vinului și al beției se înrudește cu zeul Osiris egiptean, Ut-Napishtin mesopotamian, Ammon libanez, Moloc sirian, Spendaramet armean, Sabayios trac și frigian, cu zeii Liber Pater și Bachus latini, precum și cu Noe din Biblie. Moștenirea vedică apare, de asemeni, odată cu ceea ce Georges Dumézil numea ideologia tripartită a indo-europenilor. Ideologia tripartită se întâlnește la Roma cuvânt care, citit invers, e amor în latină (adică vêna în sanscrită) în mitul fondator
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
se regăsesc într-adevăr în arta cisterciană. Secolul al XII-lea este dominat în întregime de mistica lui Bernard de Clairvaux. Ultimul părinte al Occidentului este și primul care și-a imaginat o Europă mistică, fondată pe limba și cultura latină. Tot el este cel care a animat răspândirea podgoriilor monastice în întreaga Europă creștină. Cistercienii devin treptat maeștri incontestabili ai acestei viticulturi. Începând cu 1336, an în care este creată efectiv podgoria Clos-de-Vougeot în Burgundia, și până în 1790, dată a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
deoarece, în anul 525, un călugăr pe nume Dionisie 42 cel Mic a avut primul ideea de a lua data presupusă de naștere a lui Iisus Hristos drept "punct zero" al cronologiei noastre. Sărbătoarea Crăciunului (natalis dies, în traducere din latină zi de naștere) a luat locul sărbătorilor solstițiului de iarnă, focurile de Sfântul Ioan43 au început să fie aprinse în perioada solstițiului de vară, în timp ce luna Mariei (luna mai)44 a urmat sărbătorilor de primăvară, în care se celebra reînvierea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
până la șaizeci de ani, iar Plinius cel Bătrân vorbea de un vin vechi de două sute de ani, recoltat în timpul consulatului lui Lucius Opimius (vinum opimianum), așa cum este pentru francezi vinul din anul apariției Cometei 58, dar care, după ilustrul naturalist latin, își pierduse tot farmecul și se redusese la un fel de miere aspră. Precum grecii, romanii beau vinul îndoit cu apă, pe care îl amestecau cu absint, miere, mirt, nard sau rășină. Toate păturile sociale beau vin, dar cel de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Sursa: Centrul francez al Comerțului exterior (CFCE) Fig. 3 Consumul de vin și de diferite băuturi în Europa Germania face excepție, aici coexistând civilizația vinului (cazul regiunii Rhénania-Palatinat) și cultura berii (de exemplu în Bavaria), studiul făcând diferența între modelul latin (Spania, Franța și Italia) care se caracterizează mai ales printr-un număr mare al consumatorilor constanți ca și două modele nord-europene reprezentate pe de o parte de Belgia, Danemarca și Elveția, al căror consum de vin este comparabil și cel
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
vreme, după umilirea suferită în urma Tratatului de la Frankfurt din 26 februarie 1871, prin care Alsacia era cedată Imperiului condus de Bismarck, urmată de rivalitatea întreținută de alte două conflicte franco-germane, berea a fost identificată cu Germania și vinul cu Franța latină. Această confruntare simbolică, urmașii lui Bachus împotriva urmașilor lui Gambrinus (patronul consumatorilor de bere) a fost sursa de inspirație pentru unele cântece războinice 81, cum ar fi și cântecul din Alsacia " Fata hangiului" care îi spune unui ofițer prusac ce
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
țări viticole, dintre care patru sunt mediteraneene. Odată cu expansiunea Europei viticole, se produce și dezvoltarea economică a unei Europe mediteraneene, civilizația vinului, opusă Europei de nord, cea a berii. Totuși, trebuie să adăugăm și concurența existentă chiar pe teritoriul Europei latine. Căci, în ceea ce privește schimburile de produse viticole, țările în cauză nu posedă piețe de desfacere decât în afara granițelor. Este adevărat că nu există complementaritatea nevoilor pentru o Piață comună a vinului și că, în acest sector, ca și în altele, este
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
la Vigne, Essais de géographie historique, Paris, Payot, 1990, p. 193. 12 J. Chevalier et A. Gheerbrabt, Dictionnaire des symboles, Paris, Robert Laffont-Jupiter, 1986, p. 1016. 13 În calendarul popular al românilor, luna septembrie poartă denumirea de răpciune, de la termenul latin rapire ce semnifică a smulge, cu referire la timpul culesului, al recoltatului. (n.trad.) 14 Ceres, Liber și Libera aveau un templu pe muntele Aventin aproape de Tibru (și în apropierea lemnului sacru al Stimulei, nimfă care trecea pentru a "agita
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
la care se adaugă Curtea de Conturi. 93 Dificultățile întâmpinate cu ocazia elaborării statutului viticol comunitar pot fi exemplificate prin "compromisul cultural" adoptat pentru reprezentarea simbolică a tipurilor de vin de masă. Acestea sunt simbolizate prin litera inițială a cuvântului latin corespondent: R de la rubeus (roșu) și A de la albus (alb). 94 Despre evoluția reglementărilor vitivinicole: J.F. Gautier, Les vins de France, Paris, PUF, "Que sais-je?", nr .208, 1993, p. 92. 1. Cele șase state fondatoare din anul 1957 sunt: Germania
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pentru băuturile alcoolice și alcool est fixat în mod uniform la 18,60 %. 98 Adesea, acest cuvânt este considerat ca derivând din englezescul "EXCISE", care la rândul său ar proveni din franceza veche: "ACCEIS". Fără îndoială, la origine stă cuvântul latin "ACCISIA": bir, impozit, și "ACCIDERE": a tăia. În Belgia acest termen se folosește dintotdeauna, la forma de plural: "accizele", iar termenul "ACCISIEN" se referă la agentul ce colectează impozitele indirecte (în special cele pentru băuturi alcoolice). Administrația comunitară, cu sediul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor stinge în inima legionarului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]