18,160 matches
-
Cațavencu un exemplu de stupiditate, pentru că suntem tentați să sanc- ționăm prin râs și uneori prin seriozitatea moralei suficiente absurdul afirmațiilor sale. Uităm că acest discurs exaltat și-a făcut efectul și și-a câștigat publicul. Uităm că falimen- tul logicii tradiționale nu exclude însă rețelele alternative de recuperare a sensului din paradox, din minciună sau chiar din aparența de nonsens. Modernitatea poate fi reven- dicată și prin categoriile negative, ceea ce o bună parte din literatura cea mai bună o face
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
uzează manipulativ de registrul sensibilității romantice cu accent pe deformarea acestui regim într-un retorism facil pen- tru a construi aura unor personaje pentru a le discredita ulterior. Naratorul își focalizează atenția asupra acest personaj colectiv intitulat „poporul” sau în logica excesului revo- luționar „boborul”. Deși toate situațiile invocă prezența acțiunii politice, boborul își manifestă prezența în cadrul sărbătorii dirijate avizat de către șeful poliției. Chiar și fracționările temporare nu-l divid, poporul rămâne o uni- tate cu care operează naratorul : „o parte
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vor fi comise masacre. Caragiale îl invită deocamdată la o petrecere după care, cum anunță dramaturgul într-un alt articol unde privirea sa scrutează o nouă epocă, nimeni nu va mai râde. L & M Lache și Mache funcționează după aceeași logică a personajului degeminat într-un cuplu de forțe, un coleric și un flegmatic, un belicos și un împăciuitorist, un fel de oximoron ontologic. Și nu doar Lache și Mache, ci și Farfu- ridi și Brânzovenescu, Leonida și Efimița sau confundabilii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca formă de augumentare fie a nonsensului, fie a trivialului se trans- formă în țipăt și aici este momentul în care actul locutor devine expresie corporală pentru ca ulterior să gliseze vertiginos în act violent perpetuat, fapt pe care îl presupune logica masacrului poate mai sugestiv captată de sensul unei fracționări distructive prin cuvântul „a decima”. Ceea ce devine caracteristic la acest personaj este exte- riorizarea unui vid interior, a unei indignări care-și caută motivația, totul sub pretextul unei judecăți de ordin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru intervențiile furtunoase ale lui Lache și care prezidează aceelași mecanism inflaționist al limbajului. Avem și aici un efect de multiplicare, de data aceasta la nivelul discursului, prin reluarea incipitului care postulează intervenția inaugurală. Al doilea eveniment ținând tot de logica contrastului care-l opune pe Lache lui Mache este revendicat de comentariul naratorului care se dorește confirmat de opinia publică, adică de o formă de multiplicare a unei opinii unice, ceea ce înseamnă o formă de acord global cu privire la identitatea lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acestei deformări care provine dintr-o dereglare a percepției asociată dispozitivului lui „simț enorm și văz monstruos”. Enormitatea provine din această dilatare a sentimentului național care dizolvă granița sanitară dintre spațiul public și cel privat, dintre politica de stat și logica restrânsă a unei gestionări a spațiului domestic. Avem aici o multiplicare vertiginoasă a violenței, care transgresează o altă frontieră legitimă, cea din abstract și concret, „pumnalul” și „toporul”, corpuri delicte, sunt așezate alături de „conspirații”, „comploturi”, „asasinaturi” ca forme ale violenței
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tehnic unui procedeu care a devenit comun literaturii și picturii, ulte- rior și cinematografiei. Procedeul mise en abîme permite prezența în exergă, la nivelul detaliului a unui element-cheie pentru edificiul hermeneutic al compoziției. Acest detaliu poate fi devoalat numai în logica speculară pe care o pro- pune discret și subversiv deformarea optică pe care o induce reflectarea. Caracterul deformator al mise en abîme-uri lor constituie, de fapt, particularismul viziunii regizorale, iar operațiunea privilegiată a deformării o constituie „kitschul paroxistic”. Pintilie procedează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
amortizată, și chiar adversarii aparent intratabili, precum Nae Cațavencu sau Tipătescu, sunt „iertați”, con- ciliați, îmblânziți și invitați să participe la fiesta finală. Putem vedea în toate comediile și în aproape toate Mo men‑ tele o perspectivă a reconcilierii, o logică a compromisului care diminuează considerabil statura personajelor, răpin- du-le orice dimensiune tragică, ceea ce i-a fost și reproșat lui Caragiale în repetate rânduri. În tragedie nu este loc pentru conciliere, dimensiunea tragediei înscrie doar opo- ziții radicale aflate în afara
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de accent. Verbigerația bășcăliosului provine însă dintr-o iritare, care în cazul flecarului nu există, așa cum în bășcălie nu există o deplină juisanță, ci doar o perpetuă stare de excitație. În termenii lui Jean Baudrillard din Strategiile fatale, urmând o logică a supralicitării întru exces, generatoare de simulacre, mai flecar decât flecarul este bășcăliosul. Putem privi însă bășcălia în două feluri, ca o formă de exces a ceva ce deja este excesiv, o ducere până la ultimele consecințe a flecărelii, ca pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că prin întrebuințarea retorică în context scolastic, ironia se des- fășoară în același regim ca și litota sub raport stilistic, apelând la o inversiune și la același artificiu al diminuării pentru a obține un efect de sens contrar. Urmând aceeași logică care opune stilistic hiperbola litotei, ar trebui prin simetrie ca bășcălia să constituie un echivalent al opusului retoric al ironiei. În ce privește ironia, Quintilian este cel care o definește, în De Oratore, ca figură a validării prin contrast, ca un mod
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Aristo- tel, în Retorica, precizează ironia astfel : „cel ce recurge la ironie face o glumă în vederea lui însuși” (19 b 8). Nu avem propriu-zis un opus al ironiei, nu în sensul unei figuri retorice, ci o deformare care ține de logica excesului pe care Patapievici o reclamă ca element constitutiv al bășcăliei. Ea reprezintă în termenii lui Philippe Hamon „est bien le lieu privilégié de toute caricature” , caricatura ca specie exemplară a deformării. Pentru că ne aflăm la nivelul discursului, termenul avenit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu ține de simpla exagerare ca în cazul hiperbolei utilizate excesiv, ci adoptă „mobilitatea sofisticii” anulând orice predicație, atât pe cea care validează cât și pe aceea care invalidează. Bășcălia dereglează astfel această raportare prin contrast, ea transcrie doar o logică a excesului pe care o H.-R. Patapievici o identifică prin două caracteristici fundamentale : „setea de intemperanță” ca pierdere a discernământului, a diferenței, și pierderea distanței sanitare față de obiectul bășcăliei, o complicitate fără rest cu derizoriul. Bășcălia reprezintă astfel nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Eu intru în joc! Și cred în el! Chiar dacă am avut îndoieli, azi renunț la ele și-mi impun gândirea pozitivă care va fi temelia spectacolului. Trebuie să mă feresc de cei care încearcă să desființeze și care caută o logică în tot ceea ce se întâmplă. Pentru noi logica nu trebuie să existe. S-o lăsăm celor care lucrează cu mașinăriile inventate, sofisticate și copleșitoare. Noi lucrăm cu sufletul și sufletul nu cere logică. Sufletul cere credință, dăruire, inconștiență și nebunie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Chiar dacă am avut îndoieli, azi renunț la ele și-mi impun gândirea pozitivă care va fi temelia spectacolului. Trebuie să mă feresc de cei care încearcă să desființeze și care caută o logică în tot ceea ce se întâmplă. Pentru noi logica nu trebuie să existe. S-o lăsăm celor care lucrează cu mașinăriile inventate, sofisticate și copleșitoare. Noi lucrăm cu sufletul și sufletul nu cere logică. Sufletul cere credință, dăruire, inconștiență și nebunie. Luni 27 septembrie 1999- sala Pruteanu Spre deosebire de prima
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
încearcă să desființeze și care caută o logică în tot ceea ce se întâmplă. Pentru noi logica nu trebuie să existe. S-o lăsăm celor care lucrează cu mașinăriile inventate, sofisticate și copleșitoare. Noi lucrăm cu sufletul și sufletul nu cere logică. Sufletul cere credință, dăruire, inconștiență și nebunie. Luni 27 septembrie 1999- sala Pruteanu Spre deosebire de prima săptămână de lucru care a părut interminabilă, cea care a trecut, a doua, s-a scurs într-o clipită, deși programul a fost încărcat și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului român, ca în alte capitale și autoritățile RDG ne oferiseră un teren în centru pentru construcția unei noi ambasade, ofertă refuzată nu știu pentru ce motiv de cei de la București. Act lipsit de logică și care în viitor, după unificarea celor două Germanii, avea să ne coste multe zeci de milioane pentru achiziționarea actualului sediu al ambasadei României din Berlin. La intrare am fost preluați de același coleg de la aeroport, care ne-a plimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mișcare de independență față de restul țării, dispunând de programe, constituții și chiar drapele ale viitoarei zone independente. "Revoluționarii" din sud, respectiv din statele Sao Paulo, Parana, Rio Grande do Sul și Santa Catarina, își motivau protestele printr-o construcție de logică elementară: nu este normal ca veniturile țării să fie împărțite egalitar între nord și sud, ci doar pe baza prestației și aportului fiecărui stat și cetățean, întrucât în timp ce brazilienii "albi" din sud, proveniți din emigrația europeană, muncesc "de le sar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
atare cerșetorii, categorie necunoscută pe plan local, nu erau deloc bine văzuți. Mi-au fost semnalate de către "uruguayeni de bine" câteva "apariții" de maturi cu copii, fiind întrebat de ce ambasada "nu se ocupă". Respectivilor sau respectivelor le răspundeam cu o logică implacabilă, după următoarea formulă: Știți unde e România? Cred că în Europa. Și unde-i Europa? Ce întrebare-i asta, domnule ambasador? O întrebare de cultură generală. Europa e dincolo de Oceanul Atlantic, iar Uruguayul se află la 10000 de kilometri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de doctor docent în științele filosofice. A fost numit asistent la Catedra de Pedagogie a Universității din Iași în 1928, șef de lucrări la Catedra de Psihologie în 1939, conferențiar de Psihologie Aplicată în 1942, profesor titular de Psihologie și Logică în 1943. În calitate de conferențiar și profesor, a ținut numeroase cursuri din diverse ramuri ale psihologiei. Concomitent, a funcționat ca profesor de Psihologie la Seminarul Pedagogic Universitar (19281936ă, psihotehnician la Institutul Psihotehnic din Iași, apoi ca director al acestui institut (1938-1948ă
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
aib) drepturi politice. Spunând această, el recunoaște c) „problemă minorit)ților este soluționat) În Orientul Mijlociu foarte adesea prin masacre”. Sartre Îi absolv) pe evrei de acuzația de colonialism; dac) ar fi colonialiști și imperialiști, el ar fi constrâns, pe baza logicii lui, s) cear) exterminarea lor, deoarece În lungă să introducere la cartea lui Frantz Fanon The Wretched of the Earth el Îi Îndeamn) pe cei obidiți s) se n)pusteasc) asupra celor care Îi exploateaz) și s)-i ucid). Numai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
explice vizual ce se Întâmpla, dădea impresia de masivitate puțin greoaie, și nu de sugestie onirică, riscând să sufoce imaginația. Spiritul de ansamblu al actorilor francezi s-a dovedit și el prea analitic, prea cartezian pentru un text a cărui logică atinge zone misterioase, dincolo de Înțelegerea mentală. Deși foarte diferite, cele două montări mi-au lăsat gustul unei aventuri neterminate. Câte Încercări mi-ar trebui ca să Înțeleg enigma ascunsă În acest text...?! Între două lumi Starea de neliniște și anticipare are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
efectul coriștilor prizonieri ieșind din trape din pământ (asta a fost acceptat, căci veneau comod cu liftul), orbecăind din Întuneric spre lumina orbitoare a spațiului alb, era astfel o surpriză. Pușcăria era peste tot, În aer și sub pământ. Spărgând logica realismului, simbolul devenea clar, iar când Îngerii lui Blake (reproduși identic și măriți la scara scenei) coborau de sus printre gratii, Închisoarea devenea cosmică. În orice reprezentare realistă a poveștii, când În ultimul tablou se deschid porțile și Guvernatorul apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îngeri, pe o muzică apoteotică, spre Paradis, În timp ce Faust rămâne Încătușat În suferință, Înconjurat de Mefisto și asistenții săi. Intuind că toată munca noastră de durată putea fi ruinată În cinci minute, am Încercat să argumentez: „Domnule Volpe, despre ce logică vorbiți ? Odată ce Diavolul intră În spațiul locativ al savantului, unde e realismul (era să spun chiar socialist)?“. „N-avem ce discuta! Mefisto e marcat În partitură, pe el Îl accept. Însă pe balerinele astea blonde și brunete ale dumitale să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
zăpezi albastre și cu ferestre albastre (perdelele nu sunt Încă trase). Câteva minute mai târziu, a intrat În camera mea. Ținea În brațe un pachet mare. În viziunea mea, dimensiunile lui fuseseră mult reduse - poate pentru că eu rectificam subliminal ceea ce logica mă prevenea că ar putea fi Încă temutele rămășițe ale lumii dilatate a delirului. Obiectul se dovedi a fi un uriaș creion Faber poligonal, lung de un metru și jumătate și corespunzător de gros. Fusese expus ca reclamă În vitrina
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aripi imaginației, intuiției, adăugând, cu prudență, ceea ce am gândit că lipsește, completându-l vizionar, cu fapte, întâmplări, gânduri, sentimente care "ar fi putut să fie adevărate". Arta, literatura, îmi acordă această libertate, cu condiția să nu mint, să nu falsific logica personajului, să cred în sinceritatea trăirilor acelea, care, astfel, sunt autentificate. Biografia închipuită a Mariei de Mangop nu este minciună, ci plăsmuire, și, atâta vreme cât este necunoscută, nu poate fi tăgăduită. Tentativa de sinucidere a Doamnei Maria, imaginată în roman, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]