17,288 matches
-
pe termen lung. Așa e, facultatea nu-ți asigură deloc bunăstarea financiară în momentul ăsta. Și în cazul în care au afaceri, cum e familia Roxanei, au nevoie de muncă. Așa că se gândesc că e mai bine pentru copil să muncească pentru familie decât să fie pus în ultima bancă și să-i zică toată lumea „țigan”. Tipul ăsta de discurs, care învinovățește părinții pentru că nu-și dau copiii la școală, ține cred foarte mult de perspectiva noastră, a clasei relativ educate
„Frustrarea mea e că nu ajung mai mult în comunitățile de romi tradiționali, unde căsătoriile timpurii încă se mai practică. Mesajul ăsta nu ajunge și la ei.” () [Corola-website/Science/295742_a_297071]
-
De Vasile George Pe data de 12 ianuarie 2004 m-am angajat. Ca inginer. Oficial. Așa scrie pe cartea mea de muncă. Deci, am făcut exact zece ani de când muncesc. În acte. Mie mi se pare o viață, deși zece ani e o nimica toată. Dar, pe rând. Preambul Am crescut într-un oraș industrial, în nord-vestul României. Într-o familie în care parinții mei erau prima generație la oraș
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
stăteam în căminul Observator eram săraci. Mâncam eterna porție de cartofi pai cu ochiuri. Desigur, a avut și studenția mea părțile ei bune, însă nu ăsta e scopul textului meu. Vreau să vorbesc despre muncă și locurile prin care am muncit. Vara, în vacanțe, ca să am bani de mers pe ici pe colo și ca să-mi cumpăr pantofi sau haine pentru toamnă, munceam pe șantier. Acolo am muncit pentru prima dată. De acolo am luat primul salariu. Șantierul Patronul care ne
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
bune, însă nu ăsta e scopul textului meu. Vreau să vorbesc despre muncă și locurile prin care am muncit. Vara, în vacanțe, ca să am bani de mers pe ici pe colo și ca să-mi cumpăr pantofi sau haine pentru toamnă, munceam pe șantier. Acolo am muncit pentru prima dată. De acolo am luat primul salariu. Șantierul Patronul care ne angaja ca zilieri, vară de vară, pe mine și pe încă un prieten, era un tip dur. În adevăratul sens al cuvântului
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
scopul textului meu. Vreau să vorbesc despre muncă și locurile prin care am muncit. Vara, în vacanțe, ca să am bani de mers pe ici pe colo și ca să-mi cumpăr pantofi sau haine pentru toamnă, munceam pe șantier. Acolo am muncit pentru prima dată. De acolo am luat primul salariu. Șantierul Patronul care ne angaja ca zilieri, vară de vară, pe mine și pe încă un prieten, era un tip dur. În adevăratul sens al cuvântului. Nu mișca un muncitor în fața
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
în autobuzul care mergea către fosta platformă a orașului. Era trist. Fețele pe care le vedeam. Cât de sărăcăcios erau îmbrâcați muncitorii! Unii veneau de pe la țară, treziți cu noaptea-n cap. După serviciul în fabrică se întorceau să-și mai muncească pământul. Nu mai fuseseră în concedii de odihnă de ani de zile. De fapt deloc, după 1989. Concediul lor de odihnă de fapt era unul activ. Înainte mergeau pe la casele de odihnă și hotelurile sindicatelor. Acum, la zece ani distanță
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
Interviu cu Andrei Sever Bârzan, Andreea Eșanu, Alice Monica Marinescu „Nu mi-e rușine să muncesc. Toți avem dreptul să muncim pentru o bucățică de pâine. Spăl și wc-uri, predau și la ore. Muncesc, nu fac niciun rău! În plus, îmi place să lucrez cu copiii, i-am iubit întotdeauna”. În 2007, povestea Rodicăi Sandu - femeie
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
Interviu cu Andrei Sever Bârzan, Andreea Eșanu, Alice Monica Marinescu „Nu mi-e rușine să muncesc. Toți avem dreptul să muncim pentru o bucățică de pâine. Spăl și wc-uri, predau și la ore. Muncesc, nu fac niciun rău! În plus, îmi place să lucrez cu copiii, i-am iubit întotdeauna”. În 2007, povestea Rodicăi Sandu - femeie de serviciu la școala Telec
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
Interviu cu Andrei Sever Bârzan, Andreea Eșanu, Alice Monica Marinescu „Nu mi-e rușine să muncesc. Toți avem dreptul să muncim pentru o bucățică de pâine. Spăl și wc-uri, predau și la ore. Muncesc, nu fac niciun rău! În plus, îmi place să lucrez cu copiii, i-am iubit întotdeauna”. În 2007, povestea Rodicăi Sandu - femeie de serviciu la școala Telec din Bicazu Ardelean - a luat amploare în presă, accentul fiind pus pe degradarea
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
Și dacă nu cumva își dau seama pe parcurs că a fi propriul tău șef e un alt mit pentru noi, mica și frumoasa clasă de mijloc cu atâtea aspirații care pot deveni oricând realitate, nu-i așa, numai să muncești... iar de muncit ai unde, numai să vrei... Am avut colegi care și-au luat credite pentru casă. 30 de ani, apartament de două camere, rată de câteva sute de euro pe lună. Pe unii îi mai pot ajuta părinții
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
social. Incendiul din 30 octombrie din Clubul Colectiv, soldat, până acum, cu 32 de morți, dezvăluie mai multe realități sociale și politice grave. Arată felul în care trăim azi, în această societate: dezvoltându-ne cultură în locuri marginale și nesigure; muncind la negru, fără asigurări medicale, fără servicii sociale; așteptând ambulanțe care vin greu pentru că bugetul de sanatate scade în timp ce bugetul apărării crește; plătind chirii exorbitante sau completând dosare de locuințe sociale care nu se mai rezolva. Sistemul economic și politic
Viitorul are autor #Colectiv. Revendicările stângii () [Corola-website/Science/296045_a_297374]
-
clasă socială. </b> Autoritățile descoperă precariatul și repara nedreptăți sociale numai cu ocazia acestor tragedii, punctual, ignorând în continuare situații tragice existente la nivelul întregii societăți, în condițiile în care marile proprietăți rămân neimpozitate. Este și situația Mariei Ion, care muncea la negru în Clubul Colectiv, mamă a cinci copii, care trăia împreună cu familia ei într-o cameră de 10 m pătrați, în sectorul 2. În situația Mariei sunt peste 5000 de oameni la nivelul Bucureștiului. Evacuările afectează oamenii precari, în
Viitorul are autor #Colectiv. Revendicările stângii () [Corola-website/Science/296045_a_297374]
-
vrut să învăț să devin crescător de animale. Nu m-au acceptat. Atunci mi-am spus „bine, în regulă, nu mai învăț, merg să lucrez”. Deși tatăl meu a insistat mult să continui studiile - el știa că e greu să muncești fizic, avea diverse dureri în urma muncii fizice - am făcut o profesională și am devenit zugrav. Am făcut orice la nevoie, dar nu mi-am putut face adevărata meserie pentru care m-am pregătit. M-am căsătorit devreme prima dată, aveam
Orașul e al tuturor! Povești din Budapesta () [Corola-website/Science/296067_a_297396]
-
ani, dar am divorțat după câțiva ani. Din acea căsnicie am un băiat în vârstă de 28 de ani și știu despre el doar că a ajuns polițist, sufletul meu. După divorț am ajuns în Pecs. Am locuit cu chirie, munceam și în sfârșit nu trebuia să-mi fie groază că dacă merg acasă, pic într-un moment prost. Șeful meu de atunci, Godon, mi-a dat de muncă timp de aproape un an, m-am gândit „e bine, mă bag
Orașul e al tuturor! Povești din Budapesta () [Corola-website/Science/296067_a_297396]
-
mărfii la Amway și m-am angajat și la Zepter unde am devenit chiar cel mai bun angajat al săptămânii la un moment dat. Din banii câștigați am întreținut familia o perioadă, pentru că, după faliment, soțul meu n-a mai muncit. Din cauza datoriilor, am fost amenințați din foarte multe părți, iar situația financiară gravă în care ne aflam ne-a stricat relația. Nici nu mai știam ce să cred. Pentru mine a fost o perioadă îngrozitoare în care doar munceam și
Orașul e al tuturor! Povești din Budapesta () [Corola-website/Science/296067_a_297396]
-
mai muncit. Din cauza datoriilor, am fost amenințați din foarte multe părți, iar situația financiară gravă în care ne aflam ne-a stricat relația. Nici nu mai știam ce să cred. Pentru mine a fost o perioadă îngrozitoare în care doar munceam și iar munceam. Am încercat să-mi fac viața mai ușoară cu ajutorul alcoolului, am ajuns la spital și apoi la psihiatrie. După 23 de ani, am ajuns la încă un divorț și apoi am rămas singură. În 2002, soțul meu
Orașul e al tuturor! Povești din Budapesta () [Corola-website/Science/296067_a_297396]
-
datoriilor, am fost amenințați din foarte multe părți, iar situația financiară gravă în care ne aflam ne-a stricat relația. Nici nu mai știam ce să cred. Pentru mine a fost o perioadă îngrozitoare în care doar munceam și iar munceam. Am încercat să-mi fac viața mai ușoară cu ajutorul alcoolului, am ajuns la spital și apoi la psihiatrie. După 23 de ani, am ajuns la încă un divorț și apoi am rămas singură. În 2002, soțul meu a pierdut un
Orașul e al tuturor! Povești din Budapesta () [Corola-website/Science/296067_a_297396]
-
siguranță că nu. Discuțiile, considerate doar răutăți din partea detractorilor incapabili, legate de numeroasele sale proprietăți ar fi fost o marcă evidentă a corupției dacă ar fi aparținut unui român, și nu achizițiile unui profesor cu o conduită exemplară, ce a muncit toată viața. Eu nu atac posesiile de care se bucură președintele. Acestea sunt irelevante în discuția de față. Dar consider necesar să atrag atenția asupra schimbării de optică pe care un simbol o poate genera și faptul că anumite lucruri
Lumina vine din Occident () [Corola-website/Science/296071_a_297400]
-
decizie ușoară. Nu e ușor să fii fără casă la tine în țară, dar să mai fii și într-o țară străină. Singura mea baza era faptul că vorbesc destul de bine limba franceză. Așa că am plecat acolo cu gândul să muncesc, să-mi găsesc un serviciu care să-mi permită că în câțiva ani să pot strânge destui bani cu care să mă întorc aici și să pot reîncepe o viață normală. Am fost foarte dezamăgit să văd că în Franța
„Nu aș mai face niciodată credit ipotecar” () [Corola-website/Science/296064_a_297393]
-
2011-2012, credeți-mă că nu mai știu exact evenimentele, au trecut câțiva ani până când am plecat, pentru că am încercat să rezolv problemele, m-am luptat foarte mult pentru această familie. Ne-am luat din dragoste, am pornit de la lingură, am muncit împreună și am zis că nu pot s-o las să se dărâme, poate că are o problemă, poate că e bolnav, am mers la doctor, îmi mai zicea mai lasă-mă trei luni, și așa trecea timpul. Problemele astea
Am locuit într-un cub de beton închis perfect, fără ieșire () [Corola-website/Science/296065_a_297394]
-
falsifică evoluția locului. Roșia Montana devine, în variantele de colonizare a statului și corporației, un tărâm magic al tuturor posibilităților, o feerie occidentală, în care va curge cu job-uri și oportunități, în care tinerii nu vor mai pleca să muncească în străinătate pentru că vor avea o șansă. Aparent, RMGC a mizat pe politici sociale abile, pe care, de fapt, statul ar fi trebuit să mizeze - unul dintre sloganele RMGC a fost: “oamenii din Roșia Montana au nevoie de locuri de
Capitalismul morților () [Corola-website/Science/295616_a_296945]
-
important în progresele ce privesc integrarea romilor. A in-termediat pentru mai multe persoane obținerea unor locuri de muncă, ca lucrători la salubrizare, dar vorbește în jargonul majorității despre „felul lor de a fi și lipsa lor de dorință de a munci”, ne spune că romii fac copii doar ca să încaseze banii de pe alocație și apoi ne face un calcul demonstrativ, care arată cum nouă copii ar produce din alocație cam cât câștigă el într-o lună. Foarte asemănător cu discursul din
Politică. Performance. Pogrom. Legătura dintre politica de stat și practicile naționaliste/ rasiste în Germania și România post-1989 () [Corola-website/Science/295843_a_297172]
-
am construit casa, stau cu copiii acolo. Eu nu am niciun drept? Cum vine asta, doamnă? A: Auzi?! Devii obraznică. S1: Să chemăm baieții de la pază? C: De ce să chemați băieții de la pază? Să ne înțelegem ca oamenii, noi am muncit acolo. Mi-a promis bărbatul dumneavoastră că îmi vinde terenul, cum rezolvăm situația? E construcția mea, nu se poate să mi-o luați așa. A: Eu am terenul, nu am ce să discut, eu vând tot la o singură persoană
La harneală () [Corola-website/Science/295895_a_297224]
-
de la registratură. Secretara 2: Păi ai dosarul complet? Ai tot ce trebuie? Că altfel nu știu de ce ai mai venit. C: Păi mă luați la mișto? Am toate actele, am 3 bonuri de înregistrare. S2: Of, Doamne, dar mult ai muncit. Bine, hai, intră. Primarul: Dosarul, te rog! Ai văzut pe internet lista cu tot ce-ți trebuie? Cauți pe www.primărie și găsești tot acolo. Intri prima dată pe goagle. C: N-am. P: Bun. Hai să vedem: copii certificate
La harneală () [Corola-website/Science/295895_a_297224]
-
e cazul. Auzi, dar la secția de poliție ai fost? C: Am fost. P: Da, te mai duci și la notar și vii cu declarațiile și noi rezolvam cu casa. Dar trebuie să contribui și tu cu ceva, trebuie să muncești. C: Muncesc la salubritate, la mătură, aici la dumneata la sector, 6 milioane pe lună. P: Bine, ne vedem săptămâna viitoare iar în audiență, când ai dosarul complet. La revedere! (C iese. Către secertară:) Dacă îi dau ei acum, mâine
La harneală () [Corola-website/Science/295895_a_297224]